Public procurement litigation: Jurisdictional conflict between contracting authority's seat and place of contract signing under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal data de la 11.10.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamanta A. S.A. prin Sucursala Focşani a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. obligarea la plata sumei de 107.587,68 RON reprezentând penalităţi contractuale.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei, a precizat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (3) C. proc. civ.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1270 C. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale a Tribunalului Vrancea în soluţionarea cauzei, faţă de dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 coroborat cu art. 126 C. proc. civ. şi art. 32.2 din contractul de prestări servicii.

Prin sentinţa civilă nr. 123/2022 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale şi declinată cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia Civilă.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că obiectul acţiunii astfel cum a fost modificat îl reprezintă pretenţii decurgând din executarea unui contract de prestării servicii, litigiul fiind supus dispoziţiilor art. 53 (11) din Legea nr. 101/2016 şi art. 126 C. proc. civ.

Potrivit art. 23.2 din contract, părţile au ales competenţa teritorială ca fiind a "instanţelor judecătoreşti de pe raza teritorială a entităţii contractante".

Având în vedere că alegerea de competenţă a părţilor a fost aceea a instanţei de la sediul autorităţii contractante, acestea deja optând pentru una dintre instanţele competente potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, s-a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. sau ale art. 53 alin. (1)2 din Legea nr. 101/2016 invocate de reclamantă, competenţa revenind Tribunalului Cluj, secţia Civilă.

Prin urmare, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale a Tribunalului Vrancea invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia Civilă.

Prin încheierea civilă nr. 31/CC/2023 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Cluj către un complet specializat în achiziţii publice de la secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022*.

Reclamanta a depus la dosar note de şedinţă, prin care a aratat că litigiul este de competenţa materială a secţiei civile a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial, faţă de dispoziţiile art. 25.2 din contractele încheiate între părţi, art. 53 alin. (1) 2 din Legea nr. 101/2016 şi existenţa unui punct de lucru al societăţii reclamante în loc. Ploieşti (locul încheierii contractului), Tribunalul Prahova este competent să soluţioneze litigiul.

Prin sentinţa civilă nr. 660, pronunţată în data de 22 martie 2023, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut că părţile au încheiat un contract de achiziţii publice, iar potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (12) din Legea nr. 101/2016, acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante", aşadar părţile nu au ales prin contract instanţa competentă teritorial.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (12) din Legea nr. 101/2016, reclamanta având posibilitatea de a alege teritorial ca litigiul să fie soluţionat de către instanţa de la locul încheierii contractului. Se mai reţine că din cuprinsul Acordului-cadru nr. R4144 din data de 24.10.2019 rezultă că părţile au înţeles să încheie contractul în loc. Ploieşti, iar în prezent în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 53 alin. (12) din Legea nr. 101/2016, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.04.2023 sub numărul x/2022*.

La data de 17.05.2023 reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei, cu facturi în cuantum de 69.268,37 RON.

La termenul din data de 20.06.2023 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova în soluţionarea cauzei.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut aplicabilitatea legii speciale, Legea nr. 101/2016.

Având în vedere că la data sesizării instanţei sediul autorităţii contractante, reclamantă în cauză, este în Municipiul Cluj-Napoca, iar în contractele subsecvente de prestări servicii încheiate între părţi, care reprezintă fundamentul juridic al pretenţiilor reclamantei, nu este menţionat locul încheierii contractului în Ploieşti, instanţa a apreciat că incidente în cauză, pentru determinarea tribunalului competent teritorial, sunt dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 şi nu dispoziţiile art. 53 alin. (1)2 din aceeaşi lege, nefiind aplicabile nici dispoziţiile art. 116 rap. art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocate de reclamantă.

Pentru aceste motive, luând în considerare şi art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Cluj, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă, la data de 5 iulie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pretenţiile deduse judecăţii decurg dintr-un contract de achiziţie publică, supus dispoziţiilor Legii nr. 101/2016.

Potrivit art. 53 alin. (11) din legea menţionată, litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Conform alin. (12) acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante, textul de lege instituind o competenţă alternativă.

Potrivit art. 23.2 din contract, părţile au ales competenţa teritorială ca fiind a "instanţelor judecătoreşti de pe raza teritorială a entităţii contractante".

Din actele dosarului rezultă că reclamanta are un sediu secundar în Focşani, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Vrancea.

Conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă de competente teritorial, aceasta alegând să sesizeze Tribunalul Vrancea, instanţă care astfel a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, căruia i se va trimite dosarul în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.