Territorial competence for labor claims against a prosecutor's office: inapplicability of absolute incompetence rules for judges and clerks to connected auxiliary personnel

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2021 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi au solicitat obligarea pârâtului la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, urmare a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 1.01.2018 şi în continuare; obligarea pârâtului la plata efectivă a salariilor calculate prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare conform sentinţei civile nr. 143/25.02.2021 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2020; obligarea pârâtului la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare începând cu data scadenţei plăţii sumelor până la plata efectivă.

Reclamanţii au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 648 din data de 11.04.2022 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Neamţ, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că litigiul are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită în contradictoriu cu pârâul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi obligarea acestuia la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Reclamanţii fac parte din personalul auxiliar de specialitate şi conex (grefieri şi şoferi) din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar competenţa de soluţionare a cererii aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceeaşi ordine de idei, în speţă nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar în această pricină pârâtul este parchetul de pe lângă instanţă.

Pe rolul Tribunalului Iaşi cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

Analizând cu prioritate potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Iaşi, invocată de instanţă din oficiu, instanţa a admis-o, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ şi Tribunalul Iaşi şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că art. 127 C. proc. civ. conţine o normă legală a cărei raţiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii.

Reclamantii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 127, alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa absolută prevăzută de alin. (1) se aplică şi reclamanţilor care au calitatea de personal auxiliar (grefieri) şi personal conex.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă, la data de 21 iunie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar potrivit alin. (3) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi grefierilor.

În speţă, reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex, motiv pentru care alin. (1) şi (2) al art. 127, raportat la alin. (3) din C. proc. civ., nu li se aplică.

În consecinţă devin aplicabile cauzei normele de competenţă teritorială prevăzute de dreptul comun, respectiv Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, competenţa de soluţionare a cererii aparţinând, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă, în cauză Tribunalul Iaşi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.