Challenge to annulment of arbitral award for breach of res judicata as a violation of public policy under Article 608(1)(h) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 91 din data de 15.10.2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a fost admisă în parte acţiunea arbitrală. A fost obligată pârâta A. S.R.L. la plata către reclamanta B. S.R.L. a sumei de 320.284,86 RON cu titlu de beneficiu nerealizat, aferent lucrărilor comandate de CNAIR şi însuşite integral de pârâta în baza Contractului de Asociere şi a contractelor subsecvente nr. x/12.05.2017 şi nr. x/25.08.2017. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere calculate conform Contractului de Asociere asupra sumei ce constituie beneficiu realizat aferent lucrărilor comandate de CNAIR şi însuşite integral de pârâtă. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata beneficiului nerealizat de reclamantă în baza Contractului de Asociere şi a contractelor subsecvente nr. x/12.05.2017 şi nr. x/25.08.2017. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumelor ce constituie beneficiu nerealizat aferent lucrărilor care nu au fost comandate de CNAIR în baza contractelor subsecvente din 2017, calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011 de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a debitului principal. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 65.118,76 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale, sumă pentru care vor curge dobânzi legale penalizatoare, calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a debitului.

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2021 pe rolul secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2021 reclamanta B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat, pe calea acţiunii în anulare prevăzute de art. 608 C. proc. civ., anularea sentinţei arbitrale nr. 91 din data de 15.10.2021 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2020.

Reclamanta a arătat că motivele de nelegalitate vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019 întrucât tribunalul arbitral a stabilit în mod definitiv modalitatea de interpretare a clauzelor prevăzute în contractul de asociere sub aspectul răspunderii contractuale în ceea ce priveşte însuşirea nelegală de către pârâtă a tuturor lucrărilor comandate de CNAIR. Prin urmare, sentinţa arbitrală încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019 sub aspect pozitiv, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1), lit. h) C. proc. civ.

În al doilea rând, sentinţa atacată este nemotivată deoarece nu include motivele pentru care a fost înlăturată o parte substanţială a argumentelor reclamantei, motivele pentru care s-au reţinut anumite fapte ilicite în sarcina pârâtei, dar s-au înlăturat altele, sau motivele pentru care din sumele acordate reclamantei au fost deduse anumite sume pretins cuvenite pârâtei, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. s-a arătat că sentinţa atacată a acordat altceva decât s-a cerut şi totodată a depăşit limitele învestirii tribunalului arbitral deoarece beneficiul nerealizat nu a fost acordat astfel cum a cerut reclamanta ci prin raportare la o variantă alternativă de calcul încuviinţată pentru pârâtă. Această variantă a dedus din beneficiul cuvenit reclamantei o sumă cu titlu de comison de management al documentelor cu care nici pârâta şi nici reclamanta nu au învestit tribunalul arbitral.

Prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat necompetenţa funcţională a secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti, inadmisibilitatea acţiunii în anulare pentru neîncadrarea în motivele de la art. 608 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 23.12.2021 reclamanta a depus o cerere intitulată cerere completatoare prin care a solicitat anularea sentinţei arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 109 din data de 22.11.2021 şi a sentinţei arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 122 din data de 16.12.2021, toate pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2020 considerând că şi aceste sentinţe încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019, privite în comun cu sentinţa îndreptată sunt lovite de viciul nemotivării, cuprind aceeaşi încălcare a principiului disponibilităţii.

Prin întâmpinarea depusă la această cerere pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii completatoare, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 09.03.2022 secţia a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea uneia din Secţiile a V-a sau a VI-a.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secţiei a VI-a civilă la data de 06.04.2022 sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 62 din data de 24 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., împotriva sentinţei arbitrale nr. 91 din data de 15.10.2021, a sentinţei arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 109 din data de 22.11.2021 şi a sentinţei arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 122 din data de 16.12.2021, toate pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. arătând că instanţa a respins în mod nelegal motivul de anulare a sentinţei arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h). C. proc. civ. întrucât prin soluţia pronunţată asupra acestui motiv instanţa a considerat greşit că acţiunea reclamantei ar fi fost întemeiată doar pe nesocotirea puterii de lucru judecat ca aspect de încălcare a unor dispoziţii imperative ale legii, iar nu ca motiv de încălcare a ordinii publice, fiind astfel încălcat dreptul de dispoziţie al părţilor reglementat prin art. 9 C. proc. civ. cât şi principiul aflării adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa a desconsiderat principiul autorităţii de lucru judecat, motivând în sensul în care ar fi permisă coexistenţa a două hotărâri contradictorii, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ.

Instanţa a considerat nelegal că art. 608 alin. (1) lit. h). C. proc. civ. ar avea în vedere doar nesocotirea unor norme de drept material nu şi a unor dispoziţii procedurale, fiind astfel încălcate art. 608 C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C. proc. civ. precum şi principiul legalităţii căilor de atac.

Printr-o altă critică se arată că instanţa a respins nelegal motivul de anulare a sentinţei arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. deoarece a calificat greşit comisionul de management al documentelor emise de CNAIR drept un cost aferent execuţiei lucrărilor de marcaj şi, pe cale de consecinţă, a validat raţionamentul Tribunalului Arbitral în sensul de a deduce acest comision din beneficiul aferent lucrărilor de marcaj pe care reclamanta era îndreptăţită contractual să le execute, deşi instanţa de judecată nu a fost învestită cu o cerere privind acest comision.

Prin urmare, instanţa a acordat acest comision fără ca acesta să fi fost solicitat încălcând astfel dispoziţiile art. 9 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea în parte a recursului referitor la art. 488 alin. (2) C. proc. civ. şi nulitatea parţială a recursului raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (3), (48)6 alin. 1lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 30.03.2023, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 11.05.2023 a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen la data de 28.09.2023, în sedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.,. şi a reţinut următoarele:

Recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac specială, iar specificitatea acesteia constă în faptul că nu permite instanţei cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale, ci numai un control judecătoresc al legalităţii acesteia din perspectiva motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 608 lit. a)-i) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată susţinând că în mod greşit i-a fost respins motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h). C. proc. civ. instanţa considerând greşit că acţiunea reclamantei ar fi fost întemeiată doar pe nesocotirea puterii de lucru judecat ca aspect de încălcare a unor dispoziţii imperative ale legii, iar nu ca motiv de încălcare a ordinii publice, fiind astfel încălcat dreptul de dispoziţie al părţilor reglementat prin art. 9 C. proc. civ. cât şi principiul aflării adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, invocarea art. 608 lit. h) C. proc. civ. ca motiv de nulitate al hotărârii arbitrale, se poate face doar pentru nesocotirea normelor de ordine publică având în vedere că acestea nu au caracter derogatoriu în comparaţie cu normele dispozitive.

Altfel spus, în ceea ce priveşte procedura arbitrală, reglementările din C. proc. civ. vizează anularea hotărârilor arbitrale care încalcă normele imperative nu şi pe cele dispozitive

Prin sentinţa atacată au fost înlăturare susţinerile recurentei-reclamante cu privire la incidenţa art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. prin raportare la nesocotirea puterii de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019 din dosarul arbitral nr. x/2017 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României), instanţa reţinând în motivare că acţiunea este întemeiată pe nesocotirea autorităţii de lucru judecat ca aspect de încălcare a unor dispoziţii imperative ale legii, iar nu ca aspect de încălcare a ordinii publice.

Criticile recurentei privind aplicarea greşită a art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. sunt fondate.

Dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Prin acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă s-a invocat încălcarea de către tribunalul arbitral a puterii de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019 pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin aceea că nu au fost respectat dezlegările date anterior asupra existenţei şi întinderii obligaţiilor contractuale asumate de pârâtă prin Acordul cadru dintre părţi, acord în baza căruia au fost încheiate şi contractele subsecvente puse în discuţie în cauza pendinte.

În cuprinsul acţiunii în anulare s-a susţinut incidenţa prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) noul C. proc. civ. arătându-se că autoritatea de lucru judecat este guvernată de norme de ordine publică (imperative), iar art. 606 raportat la art. 430-431 din C. proc. civ., reprezintă elemente ale principiului securităţii raporturilor juridice, nesocotirea acestuia fiind contrară art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 din Constituţia României, respectiv art. 6 CEDO.

Înalta Curte reţine că, prevederile art. 430-art. 431 C. proc. civ., reglementează autoritatea de lucru judecat sub cele două aspecte ale sale şi anume, efectul pozitiv şi efectul negativ.

Autoritatea de lucru judecat este o instituţie fundamentală a procesului civil şi reprezintă cel mai important efect al hotărârii judecătoreşti, avându-şi raţiunea în asigurarea stabilităţii şi securităţii circuitului civil.

Prin urmare, chiar dacă manifestările acesteia, sub aspect pozitiv sau negativ, vizează şi raporturi private, normele juridice care o reglementează sunt norme imperative aparţinând ordinii publice având în vedere scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestui principiu şi anume faptul că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.

Prin reglementarea autorităţii de lucru judecat se îngrădeşte posibilitatea repunerii ulterioare în discuţie a aspectelor soluţionate de o instanţă judecătorească, pentru a se evita pronunţarea unor soluţii contradictorii definitive cu privire la aceeaşi cerere, consecinţa fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanţele judecătoreşti.

În consecinţă, apărările recurentei-reclamante privind încălcarea de către tribunalul arbitral a autorităţii de lucru judecat a sentinţei arbitrale nr. 29/2019 pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, întrucât vizează norme imperative aparţinând ordinii publice, pot fi analizate din perspectiva motivului de anulare prevăzut de 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte reţine incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că instanţa a respins nelegal motivul de anulare a sentinţei arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. deoarece a calificat greşit comisionul de management.

Această critică nu va fi reţinută întrucât ar impune analiza fondului raporturilor juridice dintre părţi ceea ce temeiul de drept procesual civil invocat, respectiv art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., exclude, întrucât nu vizează încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri sau a normelor imperative.

În raport cu considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 24 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 24 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.