Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 878/2005 AI generated

Nullity of shareholders' meeting resolution due to non-compliance with mandatory notice period and convocation content requirements

Case Number Decizia nr. 878/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant company, upholding the appellate court's decision that declared the absolute nullity of a general shareholders' meeting resolution; consequently, the lower-instance ruling voiding the contested corporate act remains in force. The dispute concerned a shareholder's challenge to a resolution authorizing the pledging of fixed assets to secure a bank credit for a third-party entity, alleging procedural irregularities in the convening of the meeting and inadequate disclosure. The court held that the resolution was void due to the violation of mandatory legal provisions and the company's articles of association, specifically the failure to observe the statutory 15-day notice period, the omission of publication in the Official Gazette and local newspapers as required by the commercial code, and the lack of sufficient detail in the convocation regarding the place, date, and specific issues for debate, which prevented shareholders from exercising their rights in informed good faith.

Legislator headnote

AI generated

art. 143 din Legea nr. 31/1990, art. 117 din Legea nr. 31/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of shareholders' meeting resolution due to non-compliance with mandatory notice period and convocation content requirements: Aceste prevederi legale sunt cuprinse și în art. 14 din actul constitutiv al societății privind convocarea și modul de ținere al adunării generale.

Keywords

AI generated
shareholder rights general meeting absolute nullity notice period articles of association legal entity

Cited Legislation

AI generated
art. 143 din Legea nr. 31/1990
31/1990, republicată în adoptarea hotărârii A.G.A., iar oportunitatea gajării de mijloace fixe pentru contractarea de credite necesare societății nu poate fi cenzurată de instanța de judecată, fiind de competența A.G.E.A., potrivit art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată.
art. 117 din Legea nr. 31/1990
Nemulțumită de această soluție, reclamanta a declarat apel, susținând că nu au fost respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea A.G.A.
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
31/1990 republicată, invocând ca temei de casare art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
Of., potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât contrar susținerilor pârâtei, în conformitate cu care a achiziționat creditul în baza contractului de garanție imobiliară nr.
art. 312 alin. (1) C. proc. civ
din 20 noiembrie 2003, așa încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul pârâtei.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 5 ianuarie 2004, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S.O. SA Ocna Sibiului să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 20 noiembrie 2003, privind aprobarea gajării mijloacelor fixe în vederea obținerii unui credit de la B.C.R. Sibiu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu au fost respectate prevederile legale și statutare privind convocarea A.G.A. și s-a încălcat principiul specialității capacității de folosință, al societății referitor la scopul pentru care a fost constituită.

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 950 din 22 martie 2004 a respins acțiunea reclamantei, reținând în esență, în cauză, că reclamanta nu a dovedit încălcarea vreunei norme înscrisă în Legea nr. 31/1990, republicată în adoptarea hotărârii A.G.A., iar oportunitatea gajării de mijloace fixe pentru contractarea de credite necesare societății nu poate fi cenzurată de instanța de judecată, fiind de competența A.G.E.A., potrivit art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Nemulțumită de această soluție, reclamanta a declarat apel, susținând că nu au fost respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea A.G.A. și anume termenul de 15 zile, formele de convocare și conținutul acesteia iar gajarea bunurilor societății nu s-a făcut în folosul societății, ci în folosul unui terț, ceea ce duce la prejudicierea intereselor societății și ale celorlalți acționari.

Prin decizia nr. 194/ A din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei și în consecință a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC S.O. SA și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 20 noiembrie 2003, cu obligarea pârâtei la 161.000 lei cheltuieli de judecată la fond și apel, către reclamantă.

Curtea de apel a constatat următoarele:

Reclamanta S.I.F. T. SA este acționar al SC S.O. SA Ocna Sibiului cu un număr de 15.129 acțiuni (18,18% din capitalul social), ceilalți acționari fiind SC M.B.C. SRL Sibiu cu 67.766 acțiuni (81,44% din capitalul social) și persoane fizice cu 316 acțiuni (0,38% din capitalul social).

La data de 20 noiembrie 2003 a avut loc A.G.A. societății, potrivit procesului-verbal încheiat, și s-a hotărât aprobarea gajării unor mijloace fixe ale societății în vederea obținerii unui credit de la B.C.R. Sibiu. Din raportul A.G.A. reiese că este vorba despre gajarea a 30% din patrimoniul societății pentru un credit de 10-20 miliarde lei pentru un terț, SC K. SRL Sibiu, fostul acționar al societății. Reprezentantul S.I.F., prezent la adunare, a votat împotriva acestei măsuri.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, adunarea acționarilor reprezintă organele de conducere și decizie al societății, contribuind la formarea voinței sociale reale. Adunarea generală reprezintă întrunirea acționarilor la o dată determinată și într-un loc determinat.

Articolul 117 din Legea societăților comerciale stabilește reguli clare privind convocarea A.G.A.

În consecință, termenul de întrunire nu poate fi, în nici un caz, mai mic de 15 zile de la publicarea convocării (aliniatul 2). Comunicarea trebuie să fie publicată în M. Of. și într-unul din ziarele locale de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate (aliniatul 3). Convocarea trebuie să cuprindă locul și data ținerii adunării, ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii în adunare (aliniatul 7).

Astfel, termenul de întrunire nu poate să fie în nici un caz mai mic de 15 zile de la publicarea convocării. Această măsură are drept scop posibilitatea acționarilor de a se informa și de a discuta în cunoștință de cauză asupra problemelor aflate pe ordinea de zi. În cazul în care publicarea convocării se face în M. Of. (partea a IV-a) și într-un ziar local, termenul de 15 zile curge de la data efectuării ultimei publicări. Obligația respectării termenului de minimum 15 zile este o obligație de ordine publică, cu caracter imperativ.

Aceste prevederi legale sunt cuprinse și în art. 14 din actul constitutiv al societății privind convocarea și modul de ținere al adunării generale.

Din actele de la dosar reiese că societatea pârâtă nu a îndeplinit obligația legală și statutară de publicitate a convocării prin publicarea în M. Of. și într-un ziar local mai răspândit, convocarea reclamantei s-a făcut prin adresa purtând numărul de înregistrare la reclamantă din 18 noiembrie 2003, și din 19 noiembrie 2003 (dosar nr. 71/2004). De aici reiese că, adunarea având loc la data de 20 noiembrie 2003, nu s-a respectat nici termenul de 15 zile cerut de lege de la data convocării și până la data ținerii adunării generale.

În al doilea rând, din analiza conținutului convocării reiese că acesta este general, fără să cuprindă suficiente elemente care să ofere o perspectivă clară și precisă acționarului care urmează să participe la adunare asupra problemelor ce se vor discuta, în sensul că nu rezultă scopul pentru care se gajează mijloacele fixe și nici persoana în beneficiul căreia urmează a fi încheiate actele. În această situație, acționarul este în imposibilitatea de a se documenta suficient asupra ordinii de zi pentru a participa în deplină cunoștință de cauză la formarea voinței sociale.

În situația în care o hotărâre adoptată este contrară legii sau actului constitutiv, orice acționar care a votat împotrivă sau nu a participat la dezbateri este îndreptățit să solicite, în condițiile art. 131 din lege, anularea actului care-l prejudiciază.

Când legea stabilește, prin norme cu caracter imperativ existența unor condiții necesare pentru încheierea și existența valabilă a unui act, nerespectarea acestora duce la nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu nerespectarea unor astfel de condiții.

În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că:

1. instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, invocând ca temei de casare art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea acestei critici, recurenta arată că termenul legal de 15 zile a fost respectat, așa cum rezultă din convocatorul expediat prin fax la data de 5 noiembrie 2003, conținutul convocatorului a cuprins toate problemele pentru dezbaterea A.G.A. din 20 noiembrie 2003, iar, referitor la mijloacele fixe, nu era necesară menționarea ci, numai aprobarea de principiu a contractului de credit cu garanta ipotecară, vizând mijloacele fixe în ansamblu, urmând a se face explicitatea acestora odată cu semnarea contractului de credit. În acest context, recurenta a mai susținut că la 27 noiembrie 2003 s-a acordat un credit de 9 miliarde de lei, împrejurare în raport de care, reclamanta avea posibilitatea a face obiecții, însă aceasta nu și-a exprimat un punct de vedere în acest sens.

2) referitor la oportunitatea gajării mijloacelor fixe pentru contractarea de credite necesare societății exprimă voința acesteia, neputând fi cenzurată de instanța judecătorească.

În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea hotărârii tribunalului ca temeinică și legală.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea globală a criticilor formulate de recurentă, curtea constată următoarele:

În ședința A.G.E.A. a societății pârâte SC S.O. SA Ocna Sibiului pentru data de 20 noiembrie 2003 a avut trecută pe ordinea de zi: aprobarea gajării de mijloace fixe în vederea obținerii unui credit de la B.C.R. Sibiu.

Procedura de convocare a adunării generale s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată și a prevederilor privind convocarea A.G.A. din actul constitutiv al pârâtei, în sensul că nu a fost respectat termenul stabilit de lege de 15 zile, așa încât convocarea a fost făcută doar la data de 18 noiembrie 2003, pentru data de 20 noiembrie 2003, (cu 2 zile înainte de ședința A.G.A.), iar formele de convocare nu au fost aduse la cunoștința acționarilor, persoane fizice care dețin 316 acțiuni, respectiv 0,38% din capitalul social.

Din examinarea conținutului convocării trimisă prin fax către S.I.F. T. nu rezultă locul ținerii adunării generale, problemele ce urmează a fi dezbătute, suma ce urmează a fi contractată și nu au fost identificate, activele ce urmează a fi gajate.

Ori, în cauză, legal și temeinic a stabilit instanța de apel că hotărârea A.G.A. din 20 noiembrie 2003 a fost adoptată cu încălcarea imperativă a prevederilor legale enunțate și ale actului constitutiv al societății.

Totodată, se constată că hotărârea A.G.A. din 20 noiembrie 2003 nu a fost publicată în M. Of., potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât contrar susținerilor pârâtei, în conformitate cu care a achiziționat creditul în baza contractului de garanție imobiliară nr. 607/GI/2003, la 7 zile de la data adoptării hotărârii A.G.A., nu pot fi examinate, întrucât nu formează obiectul litigiului dintre părți.

Concluzionând, instanța de apel a reținut în mod corect și temeinic motivat că au fost încălcate normele referitoare la adoptarea hotărârii A.G.A. din 20 noiembrie 2003, așa încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.O. SA Ocna Sibiului, împotriva deciziei nr. 194/ A din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.