Revision appeal dismissed as unfounded; prior rulings annulling execution stands, appellant liable for costs.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 15.10.2014 sub nr. x/2014, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT B., solicitând instanţei să dispună încetarea executării silite începute în dosarul nr. x/2014 al BEJ C. şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. x, pronunţată de Judecătoria Constanţa la data de 17.09.2014, precum şi anularea actelor de executare silită; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, fără plata unei cauţiuni, având în vedere că B. nu deţine titlu executoriu; în subsidiar faţă de pct. 2, suspendarea executării silite, având în vedere prejudiciul iminent şi care nu mai poate fi reparat ulterior; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9445/2015, Judecătoria Constanţa a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D., a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. şi în consecinţă a dispus anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. x/17.09.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2014, precum şi toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 890/2014 al BEJ C..

Totodată a dispus anularea întregii executări silite ce face obiectul dosarului nr. x/2014.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul CA B..

Intervenientul accesoriu D. a formulat apel incident.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.11.2016, a fost respins ca inadmisibil apelul incident, în condiţiile în care intervenientul accesoriu a înţeles să declare cale de atac în nume propriu cât timp partea pentru care a intervenit nu a promovat cale de atac, în speţă intimata A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1099/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins apelul formulat de apelantul B., împotriva sentinţei civile nr. 9445/08.09.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Cabinet Avocat B. şi B. invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanţa de apel, în speţă Tribunalul Constanţa, analizând apelul formulat de către revizuent împotriva sentinţei civile nr. 9445 din data de 08.09.2015, pronunţată de către Judecătoria Constanţa, în speţă ce a avut ca obiect contestaţia la executare împotriva actelor de executare întocmite de către BEJ C., a reţinut că sunt întemeiate susţinerile contestatorului cu privire la prescripţia creanţelor.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 897/06.06.2018 din dosarul x/2014, instanţa a admis apelul său şi a stabilit că nu sunt prescrise creanţele şi că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Revizuentul a susţinut că, în ambele cazuri, fiind vorba despre aceleaşi părţi, acelaşi obiect, respectiv contractul de asistenţă juridică, diferind doar locaţia pentru care a fost încheiat acest contract, dezlegările de drept procesual sunt valabile şi pentru cauza a cărei revizuire se cere.

Prin decizia civilă nr. 502/16.10.2021 Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, Cabinetul de Avocat B. a declarat recurs, solicitând casarea ei, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 1508/16.06.2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Primind cauza, Curtea de Apel Constanţa a procedat la reînregistrarea acesteia sub numărul x/2018* la data de 29.03.2022.

Prin decizia nr. 315/2022 din data de 28 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, formulată de revizuentul B..

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuentul B., împotriva deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii societatea A. S.R.L. şi D..

Împotriva deciziei nr. 315/2022 din data de 28 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a formulat recurs revizuentul B. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei atacate.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,7 şi 8 C. proc. civ.

Contrar celor reţinute prin decizia atacată, recurentul arată că modalitatea în care Tribunalul Constanţa a analizat prescripţia dreptului material la acţiune prin decizia nr. 879/6.06.2019 are o înrâurire covârşitoare cu privire la soluţia pronunţată de aceiaşi instanţă într-o cauză identică, respectiv cauza nr. x/2014, cauză în care apelul s-a soluţionat exclusiv din perspectiva susţinerilor privitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea creanţelor ce au format dosarul execuţional contestat.

Soluţia pronunţată de Tribunalul Constanţa prin decizia nr. 897/6.06.2018 a fost în sensul admiterii apelului recurentului şi schimbării în parte a încheierii nr. x/28.08.2015 sub aspectul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la executare silită.

Pe de altă parte, în decizia nr. 1099/18.07.2018, instanţa de apel a dispus respingerea apelului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Constanţa, care a dispus anularea actelor de executare silită strict din perspectiva îndeplinirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, prin urmare soluţia dispusă prin decizia nr. 897/6.06.2018 are o influenţă hotărâtoare asupra deciziei nr. 1099/18.07.2018.

Recurentul susţine că sunt nefondate considerentele prin care instanţa de apel a reţinut că, în interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune identitate absolută între cele două cauze, în contextul în care potrivit noului C. proc. civ., această identitate absolută nu se mai impune. Arată recurentul că toate elementele celor două cauze sunt identice, în afară de localitatea pentru care era încheiat contractul.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că intimatul D. nu a fost citat, fapt care a încălcat dreptul la apărare al recurentului deoarece prezenţa la termenele de judecată a acestui intimat ar fi putut să-i susţină demersul procesual sub aspect probator.

În opinia recurentului, o altă greşită aplicare a legii rezultă din faptul că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, înscrierea în fals împotriva împuternicirii avocaţiale şi a contractului de asistenţă juridică.

Recurentul mai arată că existenţa autorităţii de lucru judecat între cele două decizii a fost stabilită definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1508/2022, ca atare instanţa de apel nu mai putea reanaliza existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în prezentul dosar.

Intimata A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a luat în examinare recursul şi a reţinut următoarele:

Recurentul-revizuent a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 9445/08.09.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, ca nefondat, pe care o consideră contradictorie deciziei civile nr. 897/06.06.2018 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul civil nr. x/2014

Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect executarea silită demarată pentru debitul datorat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 21.03.2007 şi a anexei nr. 1 la acesta, în timp ce dosarul civil nr. x/2014 a avut ca obiect executarea silită demarată pentru debitul datorat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 21.03.2007.

Aşadar, recurentul-revizuent în calitate de creditor a demarat mai multe executări silite împotriva debitoarei A. S.R.L., fiecare dosar de executare având la bază un titlu executoriu distinct.

Prin urmare, instanţele de judecată au analizat incidenţa instituţiei prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de situaţia de fapt din fiecare dosar, calculul termenului de prescripţie şi stabilirea momentului de la care acesta începe să curgă, fiind o problemă care ţine de stabilirea situaţiei de fapt în fiecare dosar în parte.

Recurentul-revizuent a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6,7 şi 8 C. proc. civ. fără a încadra criticile formulate în ipotezele prevăzute de aceste motive de recurs, susţinând în esenţă că modalitatea în care Tribunalul Constanţa a analizat prescripţia dreptului material la acţiune prin decizia nr. 879/6.06.2019 are o înrâurire covârşitoare cu privire la soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă într-o cauză identică, respectiv cauza nr. x/2014, în care apelul s-a soluţionat exclusiv din perspectiva susţinerilor privitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea creanţelor ce au format dosarul execuţional contestat.

Critica este nefondată, instanţa de apel reţinând în mod corect faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile invocării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop asigurarea respectării principiului autorităţii de lucru judecat, dar şi pe cel al securităţii raporturilor juridice.

Acest motiv de revizuire este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

În cauză, dosarele în legătură cu care recurentul-revizuent afirmă că au fost pronunţate soluţii contradictorii sunt dosare de executare diferite, care au la bază titluri executorii diferite, prin urmare verificările efectuate de instanţă pentru a soluţiona problema prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită sunt specifice fiecărui caz în parte, fiind verificări de fapt, ce presupun stabilirea momentului la care s-a născut dreptul de a obţine executarea silită, precum şi existenţa unor eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei executării fiecărui titlu executoriu.

În consecinţă, chiar dacă pricinile poartă asupra aceloraşi părţi, celelalte condiţii care privesc obiectul şi cauza, nu sunt îndeplinite, prin urmare în mod corect instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea în cauză a condiţiilor de admisibilitate aferente motivului de revizuire invocat.

Recurentul a susţinut că sunt nefondate considerentele prin care instanţa de apel a reţinut că, în interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune identitate absolută între cele două cauze, în contextul în care potrivit noului C. proc. civ., această identitate absolută nu se mai impune, în cauză toate elementele celor două cauze fiind identice, cu excepţia localităţii pentru care a fost încheiat contractul.

Contrar susţinerilor recurentului-revizuent, în actuala reglementare a motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. deşi autoritatea de lucru judecat nu presupune o identitate absolută între cele două cauze, acest lucru nu înseamnă că scopul acestei instituţii juridice şi anume acela de împiedicare a pronunţării unor soluţii care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, ar fi diferit de reglementarea anterioară.

În cauză soluţiile pronunţate în cele două dosare nu relevă imposibilitatea de punere în executare silită, prin urmare nu este încălcată autoritatea de lucru judecat.

În acest sens, curtea de apel a reţinut în mod corect că, nici dacă ar fi găsite întemeiate motivele legate de încălcarea autorităţii de lucru judecat, soluţia nu ar putea fi cea preconizată de către revizuent, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită fiind doar unul din motivele care au stat la baza contestaţiilor la executare formulate în cele două dosare.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că intimatul D. nu a fost citat, fapt care a încălcat dreptul la apărare al recurentului deoarece prezenţa la termenele de judecată a acestui intimat ar fi putut să susţină demersul procesual al recurentului sub aspect probator.

Şi această critică va fi înlăturată ca nefondată, procedura de citare cu intimatul D. fiind legal îndeplinită, iar faptul că recurentul şi-a sprijinit apărarea pe prezenţa fizică la termenul de judecată a intimatului menţionat, este o chestiune care nu priveşte legalitatea deciziei atacate.

În opinia recurentului, o altă greşită aplicare a legii rezultă din faptul că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, înscrierea în fals împotriva împuternicirii avocaţiale şi a contractului de asistenţă juridică.

Critica este nefondată având în vedere normele de procedură speciale instituite de legiuitor în ceea ce priveşte calea extraordinară de atac a revizuirii.

Astfel, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Or, aspectele invocate de recurent nu privesc condiţiile de admisibilitate a revizuirii, ci fondul cauzei asupra căruia instanţa care soluţionează cererea de revizuire nu are a se pronunţa.

Recurentul mai arată că existenţa autorităţii de lucru judecat între cele două decizii a fost stabilită definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1508/2022, ca atare instanţa de apel nu mai putea reanaliza existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în prezentul dosar.

Referitor la efectele casării hotărârii pronunţate în revizuire în primul ciclu procesual, acestea au avut în vedere faptul că era îndeplinită una dintre condiţiile revizuirii, respectiv neinvocarea autorităţii de lucru judecat în cele două litigii, prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, această chestiune nu echivalează cu verificarea celorlalte condiţii ale cererii de revizuire sau cu reţinerea acestora ca fiind îndeplinite.

În consecinţă, sunt nefondate susţinerile recurentului că prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual ar fi fost reţinută existenţa autorităţii de lucru judecat.

Având în vedere considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 315 din 28 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L. şi D..

Totodată, reţinând culpa procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) Înalta Curte, va obliga recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.929,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 315 din 28 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L. şi D..

Obligă recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.929,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.