Employee wins reopening of suspended clarifying ruling on salary arrears; case remanded.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2021, la data de 27.08.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DR. C.I.PARHON IAŞI, a solicitat obligarea pârâtului la stabilirea salariului de bază pentru funcţia de referent cu studii superioare din cadrul Serviciului Aprovizionare, Administrativ şi Transport, în conformitate cu prevederile Anexei nr. VII din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 01.01.2018 - până în prezent, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre drepturile salariale acordate şi cele cuvenite, pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii şi până la data pronunţării sentinţei, actualizate cu indicele de inflaţie precum şi la plata dobânzii legale.

Prin sentinţa civilă nr. 732/24.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Dr. C. I. Parhon Iaşi. A fost obligat pârâtul să stabilească salariul de bază pentru funcţia de referent studii superioare în conformitate cu Anexa nr. VII din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018. A fost obligat pârâtul la plata diferenţei dintre drepturile salariale acordate şi cele cuvenite începând cu data de 01.01.2018 şi până la data 24.03.2022, actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată şi pâna la data plăţii efective.

A fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul Clinic Dr. C. I. Parhon Iaşi în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 29 iunie 2022, reclamanta A. a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 732/24.03.2022 a Tribunalului Iaşi, în sensul că obligaţia pârâtului de stabilire a salariului de bază al reclamantei urmează a se realiza în conformitate cu prevederile art. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că în cauză este necesar ca instanţa fondului să indice expres care este norma de drept din cuprinsul Anexa nr. VII a Legii nr. 157/2013 care era direct aplicabilă cauzei, respectiv dispoziţiile art. 1 sau cele ale art. 2 din Anexa nr. VII, în condiţiile în care cele 2 texte de lege stabilesc minime şi maxime diferite ale salariului de bază precum şi coeficienţi de indexare diferiţi, motiv pentru care se impune lămurirea dispozitivului sub acest aspect.

Prin încheierea din 30.09.2022 pronunţată de Tribunalului Iaşi a fost admisă cererea privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 732/24.03.2022 a Tribunalului Iaşi, formulată de reclamanta A.. A fost lămurit înţelesul şi întinderea dispozitivului sentinţei civile nr. 732/24.03.2022 în sensul obligării pârâtului la stabilirea salariului de bază pentru funcţia de referent studii superioare în conformitate cu art. 1 din Anexa nr. VII din Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost suspendată soluţionarea apelului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DR. C.I. PARHON IAŞI împotriva încheierii din data de 30.09.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 732/24.03.2022 pronunţată în acelaşi dosar, în contradictoriu cu reclamanţii-intimaţi A., CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAŞI, până la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 732/2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că este necesar să fie cunoscută forma definitivă a sentinţei şi obiectul încheierii de îndreptare a erorii materiale, respectiv dacă ambele critici formulate împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale fac sau nu obiectul şi sunt sau nu tranşate în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei de fond.

Împotriva sentinţei civile nr. 732/24.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 au formulat apel părţile.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost suspendată judecarea apelului până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea formulată de către apelanta-intimată de conexare a cauzei la dosarul nr. x/2021. A fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea recursului înregistrat sub nr. x/2021/a1.1 de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii, având în vedere motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanţa a confundat obiectul apelului cu care a fost învestită deoarece a reţinut că cererea de apel vizează o încheiere de îndreptare a erorii materiale, în realitate aceasta vizând o cerere de lămurire a dispozitivului.

Recurenta arată că pentru a se pronunţa asupra suspendării reglementate de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa trebuie să analizeze în ce măsură dezlegarea respectivei cauze depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Or, această analiză are ca premisă situaţia în care instanţa a determinat corect obiectul judecăţii cu care a fost învestită deoarece numai aşa poate stabili dacă judecata cu care a fost învestită are sau nu legătură cu dreptul a cărui existenţă sau inexistenţă se va stabili în cealaltă cauză. Per a contrario, atunci când instanţa confundă obiectul pricinii cu care este învestită, este evident că legătura cu dreptul dedus judecăţii nu poate fi stabilită în mod legal.

Printr-o altă critică se arată că motivarea măsurii suspendării este contradictorie deoarece, deşi instanţa de apel a reţinut că pentru a soluţiona apelul declarat în cauză ar fi necesar să se cunoască dacă sentinţa nr. 732/2022 rămâne definitivă sau nu, dacă apelul în acest dosar are obiect şi dacă aspectele indicate în cererea de apel nu sunt critici de fond, în realitate apelul în acest dosar are ca obiect încheierea lămuririi dispozitivului, instanţa fiind chemată ea însăşi să aprecieze dacă lămurirea este legală şi temeinică, acestea fiind limitele învestirii. Pe de altă parte, dispozitivul sentinţei a fost deja modificat ca urmare a operaţiunii de lămurire efectuată de instanţa fondului, prin urmare forma în care hotărârea apelată ar deveni definitivă este chiar forma lămurită a dispozitivului, iar nu forma iniţială.

Este lipsit de relevanţă dacă aspectele indicate în cererea de apel ar fi supuse drept critici de fond instanţei de apel cât timp obiectul învestirii în cauză este expres şi limitativ definit, respectiv cenzurarea legalităţii încheierii de lămurire dispozitiv, iar aceasta trebuia analizată cu prioritate.

Recurenta arată că şi prin considerentele prin care se reţine că ar fi îndeplinite condiţiile de suspendare facultativă întrucât instanţa, soluţionând apelul, trebuie să cunoască forma definitivă a sentinţei şi obiectul încheierii de îndreptare a erorii materiale, este confundat obiectul încheierii atacate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se susţine că încheierea atacată încalcă norma de procedură prevăzută de art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. prin raportare la art. 471 alin. (4) şi art. 445 C. proc. civ., deoarece legătura de cauzalitate între cele două pricini este exact invers decât cea stabilită de instanţă.

Astfel, de soluţia ce se va pronunţa în cauză depinde în mod esenţial modul în care se va soluţiona apelul din dosarul nr. x/2021 şi nu invers cum greşit s-a reţinut prin încheierea atacată.

În cazul în care această instanţă ar respinge apelul pârâtului, apreciind că încheierea de lămurire a dispozitivului este legală, apelul din dosarul menţionat ar rămâne fără obiect în partea referitoare la menţionarea în dispozitiv a art. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017.

În sens invers, dacă instanţa ar admite apelul şi ar considera că ar fi fost nelegală lămurirea dispozitivului în sensul precizării articolului din Anexa nr. VII la care trebuie să se raporteze pârâtul cu ocazia stabilirii şi plăţii drepturilor salariale, încheierea de lămurire ar fi desfiinţată şi astfel apelul iniţial, din dosarul nr. x/2021 ar rămâne să fie analizat în integralitatea sa, astfel cum a fost formulat.

Prin urmare, legătura de cauzalitate între cele două pricini este exact invers faţa de cea stabilită de instanţa din prezenta cauză, pentru o bună administrare a justiţiei fiind absolut necesar ca apelul din dosarul de fond nr. x/2021 (promovat anterior lămuririi dispozitivului şi care avea în vedere forma iniţială a acestui dispozitiv) să fie soluţionat numai după ce se cenzurează în mod definitiv legalitatea încheierii de lămurire a dispozitivului.

Aşadar, se putea pune doar problema suspendării judecăţii în apelul de fond, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea apelului promovat împotriva încheierii de lămurire a cărei legalitate se analizează în dosarul nr. x/2021

Această interpretare decurge fără echivoc din dispoziţiile art. 471 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.

În speţă, se constată că Tribunalul laşi nu a respectat aceste exigenţe şi a transmis apelul înainte ca cererea prevăzută de art. 443 să fie soluţionată şi să se fi împlinit şi termenul de apel faţă de soluţia dată în cererea de lămurire dispozitiv şi această eroare a cauzat incidentele procesuale din prezenta cauză, însă din art. 471 alin. (4) C. proc. civ. rezultă cu claritate ordinea în care trebuie soluţionate cererile în sensul că mai întâi trebuie să se definitiveze soluţia dată pe cererile formulate potrivit art. 442-444 C. proc. civ. şi abia ulterior să se soluţioneze apelul principal. Această ordine este logică deoarece instanţa care se pronunţă în apelul declarat pe fondul cauzei trebuie să aibă în vedere dispozitivul hotărârii primei instanţe în forma lămurită, completată şi având toate erorile materiale completate. Interpretarea se coroborează şi cu prevederile art. 445 C. proc. civ. potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444. Or, cât timp lămurirea dispozitivului nu poate fi cerută în apel, este logic ca întâi să se determine dacă soluţia asupra lămuririi dispozitivului este legală şi, numai în cazul în care s-ar constata că aceasta excedează domeniului de aplicare al art. 443 C. proc. civ. să se treacă la soluţionarea apelului având acelaşi motiv.

Tot în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se susţine că încheierea recurată este pronunţată cu încălcarea, respectiv greşita interpretare şi aplicare a normei de procedură conţinută în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În acest sens se arată că la data de 12.01.2023, când instanţa a dispus suspendarea judecării apelului promovat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, apelul declarat pe fond, din dosarul nr. x/2021, era la rândul său suspendat.

Prin urmare, în cauză nu era posibilă suspendarea judecăţii în temeiul în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea unui alt dosar care este la rândul său suspendat, deoarece efectul suspendării este acela că respectiva cauză rămâne în nelucrare şi astfel nu poate fi considerată ca aflându-se pe rolul unei instanţe, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 28 septembrie 2023 Înalta Curte a luat în examinare recursul şi a reţinut următoarele:

Recursul este întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, deşi recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 5 C. proc. civ., criticile invocate cu privire la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru dispunerea măsurii suspendării în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, vizează încălcarea normelor de procedură, prin urmare vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost respectate condiţiile legale pentru dispunerea măsurii suspendării în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 471 alin. (4) C. proc. civ. dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.

Aşadar, legiuitorul stabileşte prioritatea soluţionării cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 442-444 C. proc. civ., respectiv a cererilor privind îndreptările de erori materiale, completarea şi lămurirea dispozitivului, în situaţia în care a fost formulat şi apel pe fondul pricinii, cum este cazul în speţă.

Reglementarea are ca finalitate o bună administrare a justiţiei în cauză fiind absolut necesar ca apelul din dosarul de fond nr. x/2021 care a fost promovat anterior formulării cererii de lămurire a dispozitivului şi care avea în vedere forma iniţială a acestui dispozitiv, să fie soluţionat numai după ce va rămâne definitivă încheierea de lămurire a dispozitivului.

Potrivit art. 445 C. proc. civ. soluţionarea cererilor de îndreptare, lămurire şi de înlăturare a dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444. Prin urmare, procedura de soluţionare a acestor cereri cu caracter incidental este reglementată printr-o procedură distinctă care se derulează prioritar faţă de cererea principală care vizează calea de atac a apelului pe fondul cauzei.

În plus, măsura suspendării soluţionării cererii de apel formulate împotriva hotărârii prin care a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului, a fost luată în contextul în care dosarul având ca obiect cererea de apel asupra fondului era suspendat. Or, scopul măsurii suspendării întemeiate pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este acela de a temporiza judecata unei cauze aflate pe rol pentru a nu fi pronunţate hotărâri contradictorii, aspect care nu a fost avut în vedere prin încheierea atacată.

Având în vedere că s-au aplicat greşit dispoziţiile de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind luarea măsurii suspendării judecăţii, aceasta fiind dispusă nelegal de curtea de apel, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DR. C.I. PARHON IAŞI şi intimata-chemată în garanţie CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAŞI.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.