Insolvency jurisdiction conflict: restitution of movable property falls under general civil competence, not the insolvency judge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive competence to the local court of the defendant's domicile, ruling that the specialized insolvency judge lacked jurisdiction to hear the underlying dispute. The case involved a petition filed by a judicial liquidator to compel the return of two vehicles or their equivalent value to the insolvent estate, which the Tribunal of Bucharest initially dismissed on grounds of material incompetence, declaring itself in favor of the local court; subsequently, the local court also claimed it was incompetent, referring the conflict to the supreme court for resolution. Deciding that the mere presence of an insolvent party and the filing by a legal practitioner in insolvency do not automatically confer jurisdiction on the insolvency judge for claims not expressly provided for in the special insolvency law, the court relied on the Civil Procedure Code regarding competence rules and the principle that disputes not regulated by specific provisions of the Insolvency Law fall under general civil procedure norms, thereby establishing the competence of the general civil court.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 25 din Legea nr. 85/2006, art. 135 C. proc. civ, art. 45 din Legea nr. 85/2014, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Insolvency jurisdiction conflict: restitution of movable property falls under general civil competence, not the insolvency judge: The case involved a petition filed by a judicial liquidator to compel the return of two vehicles or their equivalent value to the insolvent estate, which the Tribunal of Bucharest initially dismissed on grounds of material incompetence, declaring itself in favor of the local court; subsequently, the local court also claimed it was incompetent, referring the conflict to the supreme court for resolution. Deciding that the mere presence of an insolvent party and the filing by a legal practitioner in insolvency do not automatically confer jurisdiction on the insolvency judge for claims not expressly provided for in the special insolvency law, the court relied on the Civil Procedure Code regarding competence rules and the principle that disputes not regulated by specific provisions of the Insolvency Law fall under general civil procedure norms, thereby establishing the competence of the general civil court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to legally ground the establishment of competence in favor of the designated court.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 23.11.2021, reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând obligarea acesteia să îi predea două autoturisme D. aparţinând debitoarei, iar în subsidiar, dacă predarea în natură a bunurilor nu este posibilă, să îi achite contravaloarea lor.
La 02.03.2022, primul termen de judecată acordat în cauză, judecătorul-sindic a invocat necompetenţa sa materială, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2798/08.06.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârşova.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că Judecătoria Hârşova devine competentă în temeiul art. 132 alin. (3) raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) şi la art. 107 C. proc. civ., întrucât litigiul dedus judecăţii nu presupune aplicarea unor dispoziţii specifice procedurii insolvenţei.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 185/09.03.2023, Judecătoria Hârşova a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârâtă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a considerat că soluţionarea acţiunii revine în competenţa judecătorului-sindic, raportat la finalitatea urmărită prin promovarea sa, reîntregirea masei credale cu bunurile aflate în posesia pârâtei al căror proprietar este debitorul în insolvenţă; totodată, prin promovarea cererii, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârşova, pentru următoarele considerente:
Competenţa judecătorului-sindic, reglementată de art. 45 din Legea nr. 85/2014, include controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi soluţionarea proceselor şi cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.
Însă circumstanţa obiectivă a insolvenţei în care se găseşte una dintre părţile procesului nu este suficientă pentru a-l plasa în competenţa de soluţionare a judecătorului-sindic, care nu are atribuţii în dezlegarea unor operaţiuni neprevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2014.
Tot astfel, nici împrejurarea că acţiunea este promovată de practicianul în insolvenţă, în îndeplinirea atribuţiilor stabilite de art. 58 şi 64 din Legea nr. 85/2014, nu constituie un criteriu pentru atragerea competenţei instanţei specializate, din moment ce activitatea acestuia nu este limitată la exercitarea de acţiuni în faţa judecătorului-sindic.
Este adevărat că art. 45 din Legea nr. 85/2014 enumeră principalele atribuţii ale judecătorului-sindic şi nu le limitează numai la cazurile concrete enumerate în alin. (1), ci are în vedere şi controlul tuturor operaţiunilor şi actelor săvârşite de către participanţii la desfăşurarea procedurii, ca şi litigiile, procesele şi cererile care au legătură directă cu insolvenţa şi sunt prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Dar în litigiul de faţă, cererea de restituire a bunurilor mobile nu are drept cauză o situaţie reglementată de legea specială, în art. 45 alin. (1) lit. a) - r), astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în condiţiile dreptului comun.
Reţinând că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de obligare a pârâtei la restituirea bunurilor mobile sau a contravalorii acestora şi că, în faţa instanţei ulterior sesizate, niciuna dintre părţi nu a contestat competenţa după valoare a judecătoriei, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte conchide că acestei instanţe de la domiciliul pârâtei îi revine competenţa de soluţionare a acţiunii introductive.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Hârşova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârşova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2023.