Civil liability for fatal accident damages: partial annulment of conflicting judgments to preserve res judicata from parallel bankruptcy proceedings

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 21.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâta H. S.A. solicitând - ca urmare a producerii accidentului din 05.10.2019, soldat cu decesul victimei I. -, obligarea pârâtei la plata către A. a sumei de 22.000 de RON, cu titlu de daune materiale şi de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, către B., a sumei de 33.350 de RON, cu titlu de daune materiale şi de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, către C. a sumei de 750.000 RON, cu titlu de daune morale, către D. a sumei de 2.550 RON, cu titlu de daune materiale şi de 750.000 RON, cu titlu de daune morale, către E., a sumei de 1.950 RON, cu titlu de daune materiale şi de 750.000 RON, cu titlu de daune morale, către F., a sumei de 900 RON, cu titlu de daune materiale şi 500.000 RON, cu titlu de daune morale şi către G., a sumei de 900 RON, cu titlu de daune materiale şi de 500.000 RON, cu titlu de daune morale. Au solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele solicitate, de la data producerii accidentului rutier, 05.10.2019, şi până la achitarea integrală a acestor sume şi a cheltuielilor de judecată.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 2679/21.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata următoarelor sume: reclamantului A. - 22.000 RON, daune materiale şi 500.000 RON, daune morale, reclamantului B. - 33.350 RON, daune materiale şi 500.000 RON daune morale, reclamantei C. - 300.000 RON, daune morale, reclamantei D. - 300.000 RON, daune morale şi 2.000 RON, daune materiale, reclamantului E. - 300.000 RON, daune morale şi 1.950 daune materiale, reclamantei F. - 250.000 RON, daune morale şi 900 RON, daune materiale şi reclamantei G. - 250.000 RON, daune morale şi 900 RON daune materiale. A obligat, totodată, pârâta la plata dobânzii legale aferente datorate, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective şi la plata sumei de 7.140 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta, cât şi pârâţii au declarat apel, admis prin decizia civilă nr. 1101/11.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sentinţa fiind anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 204/11.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să plătească următoarele sume: reclamantului A. - 15.088,12 RON, daune materiale, şi 200.000 RON - daune morale, reclamantului B. - 9.350 RON, daune materiale, şi 200.000 RON, daune morale, reclamantei C. - 20.000 RON, daune morale, reclamantei D. - 2.550 RON, daune materiale, şi 75.000 RON, daune morale, reclamantului E. - 1.950 RON, daune materiale, şi 75.000 RON, daune morale, reclamantei F. - 900 RON, daune materiale, şi 75.000 RON, daune morale, reclamantei G. - 900 RON, daune materiale, şi 75.000 RON, daune morale. A obligat, totodată, pârâta să plătească reclamanţilor suma de 7.140 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, părţile au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 759/11.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi ca nefondat şi a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă; a schimbat, în parte, sentinţa apelată şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor daune morale astfel: reclamantului A., în sumă de 150.000 RON, reclamantului B., în sumă de 150.000 RON, reclamantei F., în sumă de 50.000 RON şi reclamantei G., în sumă de 50.000 RON. De asemenea, a obligat pârâtă să achite, cu titlu de cheltuieli de judecată, câte 1.000 RON reclamanţilor A., B., F. şi G. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire A. şi B., solicitând anularea în parte a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea cererii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1782/23.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021 şi au prezentat parcursul procesual al acestui litigiu.

Au arătat, astfel, că au formulat, la 11.04.2022, cerere de înscriere la masa credală a creanţelor izvorând din accidentul rutier produs în 05.10.2019, ca urmare a deschiderii falimentului intimatei H. S.A., prin sentinţa civilă nr. 507/09.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 655/20.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cerere, A. a solicitat înscrierea cu o creanţă de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale şi de 22.000 RON, daune materiale, iar B. a solicitat înscrierea unei creanţe de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale şi de 33.350 RON, daune materiale. Cererea a fost admisă în parte, iar în tabelul preliminar al creanţelor, A. a fost înscris cu o creanţă de 215.088,12 RON - compusă din 200.000 RON, daune morale şi 15.088,12 RON, daune materiale -, iar creditorul B. cu o creanţă totală de 209.350,00 RON - din care 200.000 RON daune morale şi 9.350 RON daune materiale.

Contestaţia formulată de cei doi creditori în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, înregistrată sub nr. x/2021/a26, a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr. 3253/29.06.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, fiind dispusă modificarea tabelului preliminar, în sensul majorării creanţei contestatorului A. la suma de 515.088,12 RON - din care 500.000 RON, daune morale şi 15.088,12 RON, daune materiale - şi al majorării creanţei contestatorului B. la suma de 528.774,5 RON - din care 500.000 RON, daune morale şi 28.774,5 RON, daune materiale.

Prin decizia civilă nr. 1782/23.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat împotriva acestei sentinţe de H. S.A., a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis în parte contestaţia formulată de B., a dispus înscrierea contestatorului B. cu creanţa compusă din suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale şi de 28.774,5 RON, reprezentând daune materiale şi a respins contestaţia formulată de A.. Apelul incident promovat de creditori a fost respins ca nefondat.

Revizuenţii au invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1782/23.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021 şi decizia civilă nr. 759/11.05.2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020; au susţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 430 şi 431 din acelaşi cod; în cauză este vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în acelaşi litigiu, dar în procese diferite, fără ca, în cel de-al doilea dosar, să se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat i.

Autorii căii de atac au arătat că solicită anularea celei de-a doua hotărâri, iar cele două procese, dosarele nr. x/2020 şi y/2021, au purtat între aceleaşi părţi şi au avut obiect şi cauză identice - pretenţii întemeiate pe art. 1.349-1.350 C. civ. şi art. 10 din Legea nr. 132/2017, ca urmare a producerii accidentului din 05.10.2019, soldat cu decesul mamei revizuenţilor, I..

Au argumentat că prin decizia civilă nr. 1782/23.11.2022, în litigiul din insolvenţă, curtea de apel a stabilit pentru fiecare dintre creditorii A. şi B. suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale, iar pentru cel din urmă şi daune materiale în sumă de 28.774,50 RON.

Opus acestor dispoziţii, prin decizia civilă nr. 759/11.05.2023, ulterioară, H. S.A. a fost obligată la plata, către fiecare dintre reclamanţi, actuali revizuenţi, a sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune morale, iar către B. şi a sumei de 9.350 RON, cu titlu de daune materiale.

Aşadar, au susţinut că decizia civilă nr. 759/11.05.2023 diminuează daunele morale şi materiale câştigate definitiv de revizuenţi prin decizia civilă nr. 1782/23.11.2022.

Susţinând că excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost invocată în dosarul nr. x/2020, au solicitat anularea în parte, în privinţa revizuenţilor, a deciziei civile nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a VI-a civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 05.09.2023, a solicitat încetarea acţiunii judiciare, ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 507/20.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin decizia nr. 655/09.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Această cerere a fost respinsă la termenul de astăzi, astfel cum rezultă din practicau prezentei decizii.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă realizată în precedent, cel de-al doilea litigiu derivă din cauza în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei asigurătorului intimat, eveniment în subsecvenţa căruia revizuenţii au fost obligaţi să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014, pentru înregistrarea creanţelor.

Legea specială impune, în regulă generală, prin art. 75 alin. (1) şi 262 alin. (4), suspendarea şi, ulterior, încetarea tuturor acţiunilor pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, dar în cauză a fost operantă excepţia prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a), iar judecata procesului de drept comun a continuat, pentru soluţionarea apelului asigurătorului.

Incidenţa excepţiei amintite nu presupune derularea în paralel a celor două procese, însă, în cauză, instanţa de insolvenţă nu a avut în vedere procesul de drept comun, iar părţile nu au înţeles să temporizeze definitivarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe, prin formularea unei cereri de suspendare.

Aceste circumstanţe au permis ca cele două procese să fie finalizate cu două hotărâri distincte, care au statuat în mod diferit asupra pretenţiilor actualilor revizuenţi împotriva intimatei, societate de asigurare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmăreşte respectarea autorităţii de lucru judecat - atât din perspectiva efectului negativ, cât şi a celui pozitiv -, prin înlăturarea situaţiei determinate de nesocotirea acesteia.

Accesul părţii la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii; pe de o parte, să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de a doua hotărâri, pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, iar excepţia care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluţionată.

Păşind la analiza condiţiilor prevăzute cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constă că acestea sunt îndeplinite, după cum se va arăta în continuare:

Cele două procese, diferite, au fost finalizate prin hotărâri definitive.

Primul litigiu finalizat prin hotărâre definitivă este cel ce derivă din procedura falimentului H. S.A. (în continuare, "H. S.A."), iniţiată la 09.02.2022, prin sentinţa civilă nr. 507 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă; contestaţia actualilor revizuenţi împotriva modului de soluţionare a cererii de înscriere la masa credală, nr. x a fost iniţiată la 09.05.2022 şi finalizată prin decizia civilă nr. 1782/23.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă (în continuare, "decizia civilă nr. 1782/23.11.2022").

Cel de-al doilea litigiu finalizat este cel de drept comun, nr. x/2020*, care, deşi iniţiat la 21.05.2020, a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă (în continuare, "decizia civilă nr. 759/11.05.2023").

Şi condiţia triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - este îndeplinită.

Identitatea de părţi, eadem condicio personarum, reflectă o suprapunere parţială a cadrului subiectiv, dat fiind că în ambele litigii au participat autorii căii extraordinare de atac, A. şi B., şi intimata, asigurător; în aceste limite, litigiile au opus aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate juridică.

Este întrunită şi identitatea de cauză, eadem causa petendi, întrucât fundamentul cererilor promovate în ambele procese îl reprezintă acoperirea prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial suferit ca urmare a decesului autoarei acestora, în accidentul produs în 05.01.2019, cauzat de asiguratul H. S.A.

Tot astfel, este îndeplinită şi condiţia identităţii de obiect, eadem res, întrucât, atât prin declaraţia de creanţă, cât şi prin cererea înregistrată cu nr. x/2020, revizuenţii au urmărit repararea de către H. S.A., în calitate de asigurător, a prejudiciului cauzat de asiguratul său; A. a solicitat suma de 1.000.000 RON, daune-interese pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial şi 22.000 RON, daune-interese pentru acoperirea prejudiciului patrimonial, în timp ce B. a solicitat o sumă de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale şi 33.350 RON, cu titlu de daune materiale.

Subsecvent, se impune verificarea condiţiei ca cele două hotărâri definitive să fie contradictorii, întrucât simpla nesocotire a lucrului judecat nu este suficientă pentru a atrage incidenţa cazului de revizuire.

Contradicţia între cele două hotărâri este manifestă, în privinţa daunelor morale pretinse de revizuenţi şi a daunelor materiale acordate revizuentului B..

Astfel, prin decizia civilă nr. 759/11.05.2023 s-a dispus ca H. S.A. să plătească fiecăruia dintre revizuenţi suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale şi suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, iar lui B., suma de 9.350 RON, daune materiale.

Aceste dispoziţii sunt contrare celor cuprinse în decizia civilă nr. 1782/23.11.2022, prin care fiecăruia dintre revizuenţi i s-a acordat suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, iar lui B. şi suma de 28.774,50 RON, daune materiale.

Considerentele ce precedă relevă întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât decizia civilă nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, încălcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1782/23.11.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Cele două procese sunt diferite şi este îndeplinită şi condiţia neinvocării autorităţii de lucru judecat în procesul finalizat cu a doua hotărâre, dosarul nr. x/2020.

Consecutiv acestei statuări şi reţinând dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.", se impune stabilirea limitelor în care urmează a fi anulată cea de a doua hotărâre.

Înalta Curte reţine că, în raport cu scopul ipotezei de revizuire în discuţie - conservarea autorităţii de lucru judecat -, întinderea anulării celei de a doua hotărâri este o proiecţie a limitelor suprapunerii actelor jurisdicţionale şi poate fi integrală sau, în cazul în care congruenţa afectează doar o parte a cadrului obiectiv - soluţionarea diferită a unor capete de cerere -, sau subiectiv - dacă se referă doar la anumite părţi -, parţială.

În cazul de faţă, suprapunerea celor două hotărâri priveşte numai pretenţiile revizuenţilor A. şi B., întrucât numai cererile acestora au fost dezlegate deopotrivă prin prima hotărâre, decizia civilă nr. 1782/23.11.2022 şi prin cea de a doua, decizia civilă nr. 759/11.05.2023.

În consecinţă, vor fi anulate dispoziţiile ce îi privesc pe A. şi B. şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei civile nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în legătură cu ceilalţi reclamanţi - G., F., E., D. şi C..

Va fi înlăturată solicitarea revizuenţilor de a trimite procesul, spre rejudecare, instanţei de apel, incompatibilă cu cauza anulării deciziei civile, încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, situaţie care se opune redeschiderii oricărei judecăţi privind pretenţiile celor doi revizuenţi.

De aceea, pentru toate considerentele prezentate în această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ. va încuviinţa cererea de revizuire a deciziei civile nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi va anula în parte decizia atacată, sub aspectul dispoziţiilor care privesc pe reclamanţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 759/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Anulează în parte decizia atacată, sub aspectul dispoziţiilor care privesc pe reclamanţii A. şi B..

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2023.