Cassation appeal against public funding contract dispute held inadmissible; appellate award of non-reimbursable financing confirmed

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28.04.2021, pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă, reclamantul U.A.T Judeţul Teleorman a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 96.850,52 RON, în temeiul contractului nr. x/N/26.05.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1/05.01.2022, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva sentinţei civile, reclamantul U.A.T. Judeţul Teleorman a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1324A/30.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; sentinţa apelată a fost schimbată în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi a obligării pârâtei la plata sumei de 96.850,52 RON, reprezentând finanţarea nerambursabilă solicitată prin cererile nr. x/25.05.2015 şi y/25.11.2015.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând casarea deciziei, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta a susţinut că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 969, 1.073 C. civ. şi art. 27, 28 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1090/13.08.2009 - şi cuprinzând motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa de apel nu ar fi analizat situaţia de fapt prin prisma art. 10 din contractul de finanţare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţie, iar în C. proc. civ. la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Cum, în considerarea dispoziţiilor legale evocate, menţiunea inserată în dispozitivul deciziei nr. 1324A/30.09.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu este de natură să deschidă părţii dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege, se impune verificarea admisibilităţii acesteia în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general are drept scop, astfel cum se prevede în art. 1, stabilirea principiilor, cadrului general şi a procedurii pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, precum şi căile de atac al actului sau deciziei autorităţilor finanţatoare care aplică procedura de atribuire a contractelor de finanţare nerambursabilă; potrivit art. 3 alin. (2), legea se aplică pentru atribuirea oricărui contract de finanţare nerambursabilă din fondurile publice, cu excepţia celor finanţate din fonduri externe nerambursabile.

Astfel cum s-a reţinut în etapele devolutive, litigiul de faţă derivă din executarea contractului pentru finanţare nerambursabilă nr. 244/N/26.05.2021, încheiat între cele două părţi litigante, prin care Administraţia Fondului pentru Mediu a acordat o finanţare nerambursabilă U.A.T. Judeţul Teleorman în cadrul Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.

Potrivit art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, finanţarea programului se realizează din Fondul pentru mediu.

Cauza prezentei acţiuni derivă din neîndeplinirea obligaţiei de decontare a cheltuielilor eligibile, asumată de Administraţia Fondului de Mediu, iar obiectul litigiului este reprezentat de obligarea acesteia la plata sumei de 96.850,52 RON, în temeiul contractului pentru finanţare nerambursabilă.

Prin actul sesizator, alături de prevederile art. 1.170 şi 1.270 C. civ., reclamantul a indicat drept temei şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Elementele acţiunii sintetizate anterior reflectă inechivoc că cererea de faţă este circumscrisă executării unui contract de finanţare nerambursabilă, plasat în obiectul de reglementare al Legii nr. 350/2005; potrivit art. 41, dispoziţiile legii se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ a fost abrogat de art. 305 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care, la rândul său, a fost abrogată şi înlocuită, în privinţa Capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor", de Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum rezultă din art. 70 alin. (1) al legii.

În consecinţă, reţinând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. şi data începerii procesului - 28.04.2021, Înalta Curte constată incidente prevederile 53 alin. (11 ) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul" şi pe cele ale art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, care dispun că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul şi cauza plasează acţiunea de faţă în categoria cererilor decurgând din executarea unui contract de finanţare din fonduri nerambursabile, iar hotărârea pronunţată în primă instanţă într-un astfel de litigiu este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Instanţa supremă reţine şi că reclamantul - care dă prima calificare juridică a cererii -, indicase ca temei de drept al cererii art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, aspect pe care instanţele devolutive nu l-au avut în vedere, deşi, în ipoteza în care apreciau că această calificare este improprie, le revenea, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., obligaţia de a pune în discuţie calificarea juridică exactă.

Dispoziţiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată în primă instanţă categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia nr. 1324A/30.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă era definitivă de la data pronunţării, menţiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 şi 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva deciziei civile nr. 1324A/30.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2023.