Consumer credit CHF exchange rate clauses; annulment of judgments following plaintiff's procedural renunciation of right

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.01.2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 2.4, 4.4, 5.1 lit. b), c) şi f), 5.2, 6.2, 6.10, 8.5, 8.7, 8.15, 8.16 din contractul de credit şi de garanţie nr. x/20.09.2007 şi al tuturor clauzelor din anexa 1 la contract privind condiţiile generale de creditare, mai ales a clauzelor prevăzute la art. 4.3, 5.1, 6.3 şi 8.3 lit. c) şi, pe cale de consecinţă, să constate nulitatea absolută a acestor clauze, să dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la cursul de 2,0466 RON/l franc elveţian, valabil la momentul semnării contractului, care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.4 din contractul de credit şi garanţie şi a art. 5.1 din anexa 1 privind condiţiile generale de creditare. Au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4,638,54 CHF, achitată cu titlu de comision de acordare, la plata dobânzii legale asupra sumei, din momentul introducerii cererii şi până la data recuperării sumei de către reclamanţi şi a cheltuielilor de judecată.

La 08.04.2015, reclamanţii au precizat că solicită atât restituirea sumei de 180.160,03 RON, în baza clauzei de risc valutar, calculată pentru perioada 20.09.2007-01.04.2015 şi dobânda legală aferentă, cât şi suma ce va fi achitată în baza aceleiaşi clauze de la 01.04.2015 şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin cererea adiţională din 02.07.2015, reclamanţii au chemat în judecată şi pe pârâta D. S.A., arătând că, în urma încheierii unor contracte de cesiune de creanţă, C. S.A. a cesionat toate creanţele din portofoliu către E., iar aceasta către D. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2876/27.10.2015, Tribunalul Specializat Cluj a admis acţiunea, în parte; a dispus anularea clauzelor 2.4, 4.4, 5.1 lit. b), c) şi f), 5.2, 6.2, 8.15, 8.16 şi 8.5 din contractul de credit şi garanţie, ca şi a clauzei de la pct. 8.3 lit. c) din anexa la contract şi stabilizarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăţilor, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 2,0466 RON/1 CHF. A obligat pârâtele să restituie reclamanţilor toate sumele achitate în plus, rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractului şi să plătească dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la restituirea sumelor, în conformitate cu art. (1) alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Totodată, a obligat pârâtele să restituie reclamanţilor suma de 4.638,54 CHF, achitată cu titlu de comision de acordare şi dobânda legală penalizatoare, calculată asupra sumei de la momentul introducerii cererii şi până la restituirea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtele C. S.A. şi D. S.A., respins prin decizia civilă nr. 49/30.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Pârâtele D. S.A. şi C. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, admis prin decizia nr. 101/26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 606/08.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtele C. S.A. şi D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2876/27.10.2015 a Tribunalului Specializat Cluj.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. şi D. S.A. au declarat recurs.

În motivare, autoarele căii de atac au arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, în ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de apel cu privire la clauzele de la art. 2.4 din contract, art. 5.1 din condiţiile generale şi soluţia de stabilizare a cursului valutar.

Sub un prim aspect, au afirmat că instanţa de prim control judiciar a aplicat greşit prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, cu raportare la art. 2.4 din contract şi art. 5.1 din condiţiile generate coroborat cu art. 6.1 din acelaşi contract, din care rezultă că părţile au convenit că tragerea şi restituirea creditului să se realizeze în franci elveţieni ("CHF"); au apreciat că aceste clauze transpuneau în contract principiul nominalismului monetar şi erau exceptate de la analiza caracterului abuziv, astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-81/19, C-364/19 şi C-87/21.

Au criticat soluţia instanţei de prim control judiciar de stabilizare a cursului de schimb franc elveţian/leu la valoarea de la data încheierii contractului, arătând că aceasta încălcă principiul forţei obligatorii a contractelor prevăzut de art. 969 C. civ. şi este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Autoarele căii de atac au arătat că hotărârea atacată încalcă şi principiul restabilirii situaţiei anterioare şi că, faţă de prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, instanţa de apel a considerat în mod greşit că art. 4.4 şi 5.1 lit. b), c) şi f) nu fac parte din obiectul contractului, în raport cu noţiunea de "obiect principal al contractului", interpretată de C.J.U.E.

Recurentele au arătat că aceste clauze erau exceptate de la controlul judiciar, de vreme ce au fost exprimate şi determinate în termeni clari şi au fost prevăzute atât în oferta de credit pusă la dispoziţie intimaţilor, cât şi în cuprinsul contractului, intimaţii având prefigurarea semnificaţiei lor.

Au afirmat că nu este întrunită cerinţa dezechilibrului semnificativ, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece clauza de la art. 2.4 din contractul de credit nu plasa riscul valutar doar în sarcina intimaţilor, ci a ambelor părţi, în funcţie de fluctuaţia cursului valutar franc elveţian/leu.

În drept, recurentele au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.03.2022, intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat; la 14.04.2022, recurentele au răspuns la întâmpinare.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. acesta a fost, potrivit încheierii din 08.03.2023, comunicat părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, fără ca acestea să depună o poziţie procesuală.

Prin încheierea din 10.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea acestuia, astăzi, 27.09.2023.

La 31.05.2023, intimaţii au învederat că renunţă la dreptul pretins prin cererea introductivă, depunând în acest sens declaraţia autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F. şi tranzacţia încheiată cu recurentele, la aceeaşi dată.

Examinând cererea de renunţare la dreptul dedus judecăţii, formulată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. civ., "reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar potrivit art. 409 alin. (2) din acelaşi cod "când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

În speţă, manifestarea de voinţă a intimaţilor-reclamanţi, în sensul de a renunţa în mod expres, necondiţionat, definitiv şi irevocabil la dreptul dedus judecăţii ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, aflat în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost făcută în formă autentică, reiese neîndoielnic din declaraţia autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F. şi reprezintă un act de dispoziţie al părţii, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 408 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de poziţia procesuală exprimată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., astfel cum a fost consemnată în declaraţia autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F., şi, în consecinţă, potrivit art. 409 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va anula decizia civilă nr. 606/08.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 2876/27.10.2015, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, urmând a lua act de faptul că reclamanţii A. şi B. au renunţat la dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-pârâte C. S.A. şi D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 606/08.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Ia act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la dreptul pretins.

Anulează decizia civilă nr. 606/08.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 2876/27.10.2015, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj.

Respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2023.