Revision of civil judgment regarding precautionary seizure dismissed as inadmissible for prior resolution of res judicata exception

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 06.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. a chemat în judecată pârâtele A.. şi B. S.A. solicitând înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei şi a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate de către terţul poprit în virtutea mandatului de administrator judiciar şi asupra contului pârâtei până la concurenţa sumei de 13.739.617,59 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 953 alin. (1) şi art. 970 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 15 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă C.I.T.R. FILIALA BUCURESTI S.P.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 15.12.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.. şi intimata-terţ poprit B. S.A., prin administrator judiciar A.., ca nefondat şi a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 3.286,28 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 11.05.2023, reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCURESTI S.P.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, susţinând că aceasta este potrivnică deciziei civile nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esenţă, revizuenta a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile invocate au fost pronunţate în procese diferite, între aceleaşi părţi, obiectul şi cauza fiind identice, cele două cereri având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii asupra averii intimatei, având la bază pretenţii care derivă din acelaşi raport contractual, aceeaşi situaţie de fapt şi aceleaşi documente.

Cu privire la condiţia existenţei contradictorialităţii celei de-a doua hotărâri în raport de prima, a precizat faptul că deşi prin decizia civilă nr. 1497/2022 Curtea de Apel Bucureşti a reţinut existenţa unei creanţe constate în scris şi exigibile, în considerentele deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut contrariul, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada existenţei înscrisului, astfel că nu poate analiza condiţia exigibilităţii creanţei.

A mai susţinut revizuenta că faptele pe care se fondează cea de-a doua cerere de instituire a măsurilor asigurătorii sunt aceleaşi cu cele analizate prin decizia civilă nr. 1497/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

În încheiere, a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A.. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În afara argumentului că autoritatea de lucru judecat nu există deoarece este vorba despre două cereri distincte cu obiect diferit, intimata a mai susţinut şi inadmisibilitatea cererii de revizuire pe considerentul că problema pretinsei autorităţi de lucru judecat a fost invocată în faţa instanţei de apel, a făcut de analiză şi a fost repudiată de aceasta, revizuirea fiind admisibilă numai în măsura în care instanţa a cărei revizuire se solicită nu a analizat şi tranşat chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.".

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată, o reprezintă necesitatea de a se înlătura acele situaţii în care se înfrânge autoritatea de lucru judecat, respectiv atunci când printr-o hotărâre ulterioară s-a statuat în sens contrar faţă de ceea ce s-a tranşat deja în procesul anterior derulat între aceleaşi părţi.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menţionat dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează prezumţia legală absolută de adevăr a lucrului judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleaşi părţi să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces, sau cea pozitivă, care presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei), cu privire la admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe acest motiv, incidenţa autorităţii de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativităţii efectelor sale (ce se produce între părţile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesităţii ca aceasta să nu fi fost invocată, analizată şi tranşată în cel de-al doilea litigiu.

Deşi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiţie de admisibilitate, însă această condiţionare decurge în mod necesar din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancţioneze doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care cea de-a doua hotărâre având a analiza excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăţi) dă dezlegare acestor aspecte.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalităţii acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se constată că, în speţa supusă analizei, litigiul în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a avut ca obiect cererea de sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei A.. şi a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care terţul poprit B. S.A. le datora debitoarei până la concurenţa sumei de 25.504.400,86 RON, formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 953 şi art. 970 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 12 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta-creditoare C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta-creditoare C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. iar prin decizia civilă nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul, a schimbat încheierea apelată, în sensul că admis în parte cererea, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale intimatei până la concurenţa sumei de 1.136.769,98 RON, precum şi a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care terţul poprit B. S.A. le datora debitoarei în virtutea mandatului de administrator judiciar pe care îl exercita, până la concurenţa sumei de 1.136.769,98 RON. A dispus instituirea popririi asigurătorii bancare asupra sumelor de bani şi titlurilor de valoare urmăribile datorate debitorului sau care vor fi datorate în viitor, până la concurenţa sumei de 1.136.769,98 RON. A obligat apelanta-creditoare la plata unei cauţiuni în cuantum de 113.677,00 RON, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei. A obligat intimata-debitoare la plata sumei de 9.150 RON către apelanta-creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată fond şi apel.

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 590 A din 06 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a avut ca obiect tot o cerere de înfiinţare a sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei A.. şi a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate de către terţul poprit B. S.A. debitoarei până la concurenţa sumei de 13.739.617,59 RON, formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 953 alin. (1) şi art. 970 C. proc. civ.

În justificarea ultimului demers judiciar, finalizat prin hotărârea a cărei anulare o solicită, revizuenta a invocat Acordul de colaborare nr. 1615/20.02.2018 dar şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 1479/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, din perspectiva dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul în care prin considerentele acestei hătărâri judecătoreşti s-a reţinut că existenţa creanţei rezultă din acordul încheiat între părţi, însuşit de ambele părţi prin semnare, fiind, totodată, înlăturate toate apărările formulate de intimată cu privire la încetarea acordului de care s-a prevalat.

Astfel, o primă analiză a admisibilităţii cererii de revizuire se raportează la verificarea triplei identităţii de părţi, obiect şi cauză, cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat în sensul interzicerii reluării aceleiaşi judecăţi (bis de eadem re ne sit actio) în condiţiile întrunirii cumulative a elementelor reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la compararea celor două litigii, în circumstanţele factuale expuse, Înalta Curte constată că cele două cereri de sechestru au avut ca obiect sume diferite, cea de-a doua cerere vizând alte creanţe decât cele pentru care s-a dispus instituirea primului sechestru, singurele elemente de identitate fiind părţile cauzei şi temeiul juridic pe care au fost fundamentate cererile, aspecte care nu pot determina reţinerea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, se reţine că în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, a fost avută în vedere decizia civilă nr. 1479/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri, instanţa de apel analizând în mod expres apărarea privind puterea de lucru judecat în următorii termeni:

"În cauză nu se poate reţine nici efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei deciziei civile nr. 1479/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022 cu privire la existenţa înscrisului deoarece s-au schimbat împrejurările avute în vedere în acea cauză în sensul în care în prezenta cauză se contestă însăşi existenţa Acordului.

Prin urmare câtă vreme nu se poate reţine că s-a făcut dovada existenţei înscrisului ca instrumentum Curtea nu poate analiza condiţia exigibilităţii creanţei invocate de apelantă, condiţie indispensabilă pentru instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii.".

De asemenea, se constată că la termenul de judecată din 06 aprilie 2023, la interpelarea instanţei de apel, în sensul dacă în primul dosar având ca obiect luarea unor măsuri asigurătorii, cel în care a fost pronunţată decizia Curţii de Apel nr. 1497/2022, s-au făcut apărări sau dacă a fost invocată lipsa Acordului de Colaborare nr. 1615/20.02.2018, reprezentantul intimatei-pârâte a menţionat faptul că nu s-a invocat lipsa acordului în acel dosar.

În acest context, cum din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii invocate, raportat la dispoziţiile legale menţionate, concluzionându-se cu nu există o asemenea autoritate, Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel în faţa căreia s-a invocat acest aspect, aşa cum tinde să solicite revizuenta.

Nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat dezlegare aspectului privind autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect printr-o hotărâre definitivă, soluţia privind lipsa unei autorităţi de lucru judecat a rămas definitivă şi nu poate fi reanalizată pe calea revizuirii deoarece, prin natura ei, revizuirea nu este o cale de atac de reformare prin intermediul căreia să fie criticată concluzia la care a ajuns în urma analizei puterii de lucru judecat. Fiind doar o cale de atac de retractare, revizuirea permite analiza eventualei înfrângeri a aurorităţii de lucru judecat numai dacă această chestiune nu a făcut obiect de analiză şi nu a fost tranşată de către instanţa care a soluţionat al doilea proces dintre părţi.

Or, prin cererea de revizuire de faţă nu se urmăreşte retractarea unei decizii pronunţate cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a rezolvat problema incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., repudiind susţinerile părţii privind înfrângerea unei pretinse autorităţi de lucru judecat, operaţiune evident nepermisă de exigenţele procedurale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 590 A din 6 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

În ceea ce priveşte cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosar atestă efectuarea de către aceasta a cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 8.847,89 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. la plata către intimata A.. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 8.847,89 RON, pe care instanţa le apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, astfel cum rezultă din Factura Seria x nr. x/13.06.2023 şi Ordinul de plată nr. x/14.06.2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREŞTI S.P.R.L. la plata către intimata A.. a sumei de 8.847,89 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.