Pension indexation dispute; tardiness of revizuire application for contradictory final judgments

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă la 10 februarie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, obligarea pârâtei la actualizarea pensiei cu rata medie a inflaţiei din anii: 2020 de 2,6 %, începând cu data de 1 ianuarie 2021, respectiv 2021 de 5,1 %, începând cu 1 ianuarie 2022, corelativ plăţii retroactive a drepturilor băneşti aferente acestor perioade de timp.

Prin sentinţa civilă nr. 762 din 12 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamant.

Prin decizia civilă nr. 2303/A/2022 din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, susţinând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive anterioare cu nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunţată de acelaşi complet de judecată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect actualizarea pensiei militare de stat conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma lor în vigoare.

Revizuentul susţine că instanţa de apel a respins apelul fără să formuleze considerente sau motivări proprii pe care să se sprijine dispozitivul acesteia, ci exclusiv prin analogie la considerentele deciziei nr. 61/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins ca inadmisibil recursul în interesul legii pe motivul că sintagma din art. 425 din Legea nr. 223/2007 nu reprezintă o problemă de drept de o anumită dificultate în interpretare.

Precizează revizuentul că puterea de lucru judecat din vechiul C. proc. civ. nu se mai regăseşte în noul C. proc. civ., unde, prin unificarea terminologică, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, s-a dispus înlocuirea acestei sintagme cu aceea de autoritate de lucru judecat.

În opinia sa, numai deciziile prin care se dezleagă chestiuni/probleme de drept sunt obligatorii pentru instanţele din sistemul judiciar şi nicidecum cele prin care se resping ca inadmisibile recursurile în interesul legii supuse examinării instanţei supreme, pe motivul că pretinsele chestiuni/probleme de drept nu îndeplinesc cerinţa fundamentală, aceea de a avea o anumită dificultate în interpretare, aşa cum a fost cazul soluţionat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 61/2020.

În considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 61/2020 nu se regăsesc în niciun fel, nici măcar aluziv, formulări vizând modul de interpretare şi aplicare în practica activităţii instanţelor de judecată a sintagmei din textul art. 425 a Legii nr. 223/2007, ci numai aprecieri referitoare la buna acurateţe şi claritate a termenilor acestuia, respectiv constatarea că acesta nu are o anumită dificultate în interpretare care să necesitate dezlegarea de către instanţa supremă.

Revizuentul susţine şi că dispoziţiile imperative ale art. 517 alin. (4) şi art. 521 alin. (3) C. proc. civ. sunt aplicabile numai pentru dezlegările date de instanţa supremă chestiunilor/problemelor de drept sesizate, care sunt considerate ca având o anumită dificultate în interpretare şi, nicidecum pentru pretinse probleme de drept care nu întrunesc această cerinţă legală.

De asemenea, revizentul precizează că etimologia şi semantica termenilor "dezlegare" şi "respingere" este diametral opusă, aceştia neputând coexista.

Revizuentul apreciază că dispoziţiile de procedură enunţate mai sus, invocate de către instanţa de apel, nu au incidenţă în raport de decizia nr. 61/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi mai mult decât atât, se impune a se observa că apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 762 din 12 mai 2022 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a avut loc la trecerea a peste 2 ani de la pronunţarea deciziei de către instanţa supremă, deşi anterior, acelaşi complet a pronunţat decizia nr. 858/A în dosarul nr. x/2020 prin care i s-a admis în parte apelul.

Făcând trimitere la pct. 70-71 din considerentele deciziei nr. 61/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentul precizează că autoritatea de lucru judecat poate fi reţinută numai în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului în interesul legii, susţinând, totodată, că în dreptul român nu este permisă motivarea soluţiei pronunţate de o instanţă de judecată prin analogie sau raportare la considerentele unei hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care nu dezleagă chestiuni/probleme de drept de o anumită dificultate în interpretare.

Mai susţine revizuentul că, prin decizia civilă definitivă nr. 2303/A, pronunţată în dosarul nr. x/2022, având ca obiect actualizarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015, s-a încălcat în mod vădit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunţată de acelaşi complet în dosarul nr. x/2020, având acelaşi obiect.

Prin decizia civilă definitivă nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a invocat şi aplicat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 1697/A din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect tot actualizarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015.

Mai arată revizuentul că soluţia pronunţată de instanţa de apel în dosarul nr. x/2022 nu se bazează pe motivări proprii ale instanţei, prin care să se interpreteze şi să se aplice prevederile art. 59 din Legea nr. 223/2015, ci exclusiv pe considerente străine de natura cauzei, preluate din decizia nr. 61/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care recursul în interesul legii a fost respins ca inadmisibil.

Totodată revizuentul arată că cererile de apel formulate în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2022 de la Tribunalul Maramureş au primit soluţii diametral opuse.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 7 martie 2023, revizuentul a depus la dosar completare la cererea de revizuire formulată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 517/A/2023 din 14 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire şi s-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 aprilie 2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă va lua în examinare excepţia tardivităţii cererii revizuire, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuent, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună se calculează în cauză de la data pronunţării respectivei hotărâri, de la această dată devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluţiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părţi încă de la momentul pronunţării, nu şi considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 16 noiembrie 2022 - data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 16 ianuarie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

În condiţiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 16 noiembrie 2022, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost vineri - 16 decembrie 2022, zi lucrătoare.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va anula cererea de revizuire formulată de revizuent, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2303/A/2022 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2023.