Revision for contradictory judgments rejected due to absence of identical litigious issue and parties

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Deliberând asupra revizuirii, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, pentru membrii de sindicat A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1399 din 30 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. şi B. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuentul arată că, anterior hotărârii atacare în cauză, prin decizia civilă nr. 2256/A/2022, pronunţată la 14 noiembrie 2022 în dosarul x/2022, prin decizia civilă nr. 1947/A/2022, pronunţată la 24 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 2092/2022, pronunţată la 2 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, toate pronunţate de Curtea de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate împotriva sentinţelor civile nr. 1009 din 22 iunie 2022, nr. 834 din 20 mai 2022, respectiv nr. 880 din 31 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Maramureş, s-a dispus admiterea acţiunii şi, în consecinţă, obligarea pârâtelor la calculul şi plata, în favoarea membrilor de sindicat, a sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariate rezultate din neacordarea acestuia, actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor astfel calculate şi plata sumelor rezultate; calculul şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti astfel calculate începând cu data de la care se cuvin diferenţele salariate şi până la achitarea integrală a acestor diferenţe.

Revizuentul precizează că, atât în prezentul dosar, cât şi în cele indicate mai sus, reclamant este Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, pârâtă este o unitate de învăţământ, obiectul îl reprezintă calcularea şi plata, în favoarea membrilor săi de sindicat, reclamanţi, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale rezultate din neacordarea acestuia, doar că în dosarele cu nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2022 Curtea de Apel Cluj a admis apelul său, a modificat în tot sentinţa atacată şi a dispus calculul şi plata sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare iar, ulterior, tot Curtea de Apel Cluj, în dosarul cu nr. x/2022 a respins apelul său.

Astfel, deciziile civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj asupra aceluiaşi obiect dedus judecăţii conţin dispoziţii potrivnice.

Mai mult, în baza principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi implicit a autorităţilor judecătoreşti este necesară asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoreşti. Practica unitară, vizând cauzele civile identice/similare din punct de vedere al cererilor şi pretenţiilor astfel evidenţiate în petitul acţiunilor introductive, trebuie să înlăture incertitudinea juridică, fiind asigurat astfel dreptul şi obligaţia corelativă, la o interpretare unitară a legii.

În ce priveşte motivele de respingere a apelului prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, a cărei revizuire se solicită, arătă că instanţa a reţinut că acţiunea sa se întemeiază pe Legea nr. 153/2017 şi că Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare "învăţământ" aprobat prin H.G. nr. 34/2018 nu prevede un drept autonom şi distinct, ci a fost adoptat în aplicarea Legii nr. 153/2017. Prin urmare, sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare s-ar putea acorda în baza acestui regulament doar începând cu momentul în care salariile de bază ale membrilor de sindicat ar fi la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, fiind invocate şi dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 27/26.10.2020.

Revizuentul arată că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27/26.10.2020 se referă la sporul pentru condiţii de muncă pentru o altă categorie de bugetari a căror salarizare se realizează tot în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dar pe o altă anexă, fiind vorba de un domeniu de activitate total diferit de învăţământ.

Personalul din învăţământ a beneficiat de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare până în decembrie 2009, ca spor de sine stătător pe statul de plată. În anul 2010 au beneficiat de acest spor, ca sumă compensatorie, doar angajaţii care l-au avut în plată în decembrie 2009. Ulterior, prin hotărâre judecătorească s-a obţinut acordarea sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare, ca sumă compensatorie, pentru locurile de muncă care au fost expertizate şi pentru care exista buletin de determinare emis de Direcţia de Sănătate Publică. Hotărârile judecătoreşti acoperă perioadele 2011-2015 şi 2011-2018, respectiv până la adoptarea H.G. nr. 34/2018.

Revizuentul apreciază că, în ce priveşte angajaţii din învăţământ, sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare trebuie acordat necondiţionat de cuantumul salariului de bază, respectiv de atingerea, depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare stabilite pentru anul 2022.

Mai arată revizuentul că Ministerul Sănătăţii, prin Direcţia de Sănătate Publică Maramureş, a emis Buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr. 96 din 24.04.2019, având la bază H.G. nr. 34/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare "învăţământ".

În Buletinul de determinare se arată că a fost expertizat locul de muncă al bibliotecarului din cadrul Seminarului Teologic Liceal "Sf. losif Mărturisitorul" Baia Mare, în concluziile acestui înscris arătându-se că, la data evaluării, acesta comportă o serie de riscuri profesionale şi poate beneficia de prevederile H.G. nr. 34/2018.

Acordarea sporului pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare şi periculoase condiţionat de cuantumul salariului de bază rezultat în urma aplicării etapizate a legii, creează diferenţe între angajaţii care desfăşoară aceeaşi activitate în condiţii de risc, constatate prin buletinele de determinare şi expertizare a locurilor de muncă. Unii angajaţi, al căror loc de muncă a fost expertizat, şi pentru care s-a emis buletin de determinare cu concluzii de acordare a sporului pentru condiţii periculoase ar beneficia mai devreme, iar alţii mai târziu de acest spor, în funcţie de momentul primirii salariului de bază la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, creându-se discriminare pentru salariaţii angajaţi pe aceleaşi funcţii şi lucrând în aceleaşi condiţii.

Revizuentul arată că, în acest sens s-a exprimat şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care, prin hotărârea nr. 797/2019, a considerat că "acordarea diferenţiată a sporului de muncă în condiţii vătămătoare doar salariaţilor ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare. Valoarea salariului de bază stabilită prin lege nu face ca munca efectivă a petenţilor să fie lipsită de riscul de îmbolnăvire ori să scadă acest risc. În acordarea sporului de muncă în condiţii vătămătoare sunt relevante existenţa sau nu a condiţiilor deosebite de muncă, potrivit buletinelor de expertizare a locurilor de muncă, şi nu nivelul de salarizare a angajaţilor".

Revizuentul invocă şi decizia nr. 700/2019 a Curţii Constituţionale, conform căreia "începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017".

Astfel, nici din Legea nr. 153/2017 şi nici din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 34/2018 nu rezultă că acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă se face în funcţie de depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare valabile în anul 2022 ca urmare a majorării, stabilindu-se numai dreptul personalului din învăţământ de a beneficia de sporul pentru condiţii deosebite de muncă periculoase şi vătămătoare distinct, astfel că aplicarea etapizată vizează doar salariul de bază, de esenţa sporului pentru condiţii de muncă fiind acordarea sa corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă constatate ca fiind periculoase sau vătămătoare, conform buletinelor de determinare şi expertizare.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni privind fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză şi părţi.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele trei procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa expresă şi neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legislatorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii - cea din urmă - să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

Această din urmă cerinţă nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, hotărârile judecătoreşti invocate de revizuent nu conţin considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii şi nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuţie, din nou, în litigiul intervenit între părţile din litigiul pendinte.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca fiind contrară deciziei civile nr. 2256/A/2022, pronunţate la 14 noiembrie 2022 în dosarul x/2022, deciziei civile nr. 1947/A/2022, pronunţate la 24 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, deciziei civile nr. 2092/A/2022, pronunţate la 2 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte reţine că prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, pentru membrii de sindicat A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1399 din 30 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2022, părţi care nu figurează în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 862/100/2022, singurul element comun fiind Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş.

Prin urmare, Înalta Curte subliniază că reclamantele A. şi B. nu a fost parte în cele două litigii, soluţionate ulterior deciziei a cărei revizuire se cere.

Instanţa supremă mai constată că, în cauză, contrarietatea susţinută de revizuent constă în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare.

Trebuie arătat că în cele trei cauze se solicită drepturi salariale, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanţele de judecată.

Or, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor trei acţiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, e adevărat similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi, cu situaţia de fapt distinctă, chiar şi pârâtul în contradictoriu cu care au fost pronunţate hotărârile fiind diferit, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa supremă constată că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini şi între părţi diferite, astfel încât nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împrejurarea că instanţele de judecată pronunţă soluţii diferite în cauze cu obiect similar, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2023.