Judicial salary claim: Territorial competence of judge-plaintiff and exclusion of home tribunal under Art. 127(1) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2022 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata accesoriilor drepturilor salariale restante şi recunoscute prin Ordinul nr. 505/12.06.2018 al Procurorului Şef DNA, respectiv plata diferenţei dintre drepturile salariale restante recunoscute şi drepturile salariale actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 43 din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, s-a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Călăraşi, în circumscripţia căruia reclamantul avea locul de muncă la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 6 februarie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

2. Prin sentinţa civilă nr. 398/2023 din 9 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. De asemenea, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea acestuia spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, începând cu 01.07.2021, reclamantul îşi desfăşoară activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 iunie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza care a generat conflictul de competenţă are ca obiect cererea reclamantului, fost procuror, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie la plata unor drepturi salariale.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, iar potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Reclamantul a fost numit în funcţia de judecător începând cu data de 24.06.2021 şi, din 01.07.2021, îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Călăraşi, acesta fiind locul de muncă al reclamantului la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Rezultă astfel că instanţa determinată cu respectarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 să judece cauza reclamantului este tribunalul în cadrul căruia îşi exercită funcţia de judecător.

Or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Înalta Curte reţine astfel incidenţa în cauză a dispozitiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a căror raţiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

În raport cu textul de lege sus-citat, necompetenţa teritorială a Tribunalului Călăraşi de a judeca cererea reclamantului este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere calitatea reclamantului de judecător la Tribunalul Călăraşi, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, în mod corect reclamantul a adresat cererea sa de chemare în judecată unui tribunal din circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Tribunalului Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, competenţa Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă sesizată de reclamant, cu respectarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită în mod definitiv, opţiunea reclamantului neputând fi cenzurată de către instanţă.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.