Invalid "State Non-Existence" Exception and Substantive Grounds in Petition for Annulment Under Art. 503(2) CPC

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare, din actele dosarului, reţine următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022a1.1.1. petentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2022.1.

Dosarul a fost înregistrat la 12 septembrie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar.

La data de 22.09.2022 petentul a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen., arătând că acest text instituie în fapt, prin omisiune, o imunitate de jurisdicţie penală pentru stat şi autorităţi publice.

Prin decizia nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

2. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs A..

Prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost anulat recursul.

3. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat contestaţie în anulare.

În susţinerea cererii, s-a arătat că în recurs a fost depusă excepţia de nestatalitate a statului român în înţelesul Constituţiei şi dreptului internaţional.

Potrivit contestatorului, statul şi autoritatea judecătorească substituie Constituţia şi legea cu voinţa lor proprie, uzurpă suveranitatea naţională care aparţine numai poporului român. Statul şi autoritatea judecătorească zădărnicesc instaurarea ordinii constituţionale prin tergiversarea punerii în executare a dispoziţiilor constituţionale privind ordinea publică, drepturi şi libertăţi, tratate, înfăptuirea justiţiei în numele legii. Această excepţie se constituie în denunţ penal împotriva statului pentru săvârşirea continuată a infracţiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituţionale şi punerii în executare a tratatelor ratificate privind drepturile omului, fapta fiind prevăzută de art. 166 alin. (1) C. pen. vechi, parţial decriminalizată cu scop ilicit, fiind reţinută numai forma prevăzută la art. 397 C. pen.

S-a susţinut că autoritatea judecătorească refuză să se pronunţe asupra denunţului penal şi împiedică arbitrar şi sistematic sesizarea CCR cu următoarele excepţii de neconstituţionalitate: art. 135 alin. (1), art. 397 C. pen., art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea având ca obiect contestaţie în anulare a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2023

La data de 19 septembrie 2023 contestatorul a invocat excepţia de neconformitate a statului român cu Constituţia României şi dreptul internaţional.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând contestaţia în anulare, reţine următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:,,1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Fiind o cale de atac de retractare a unei hotărâri definitive, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond.

În cauză, obiectul contestaţiei în anulare este reprezentat de decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost anulat recursul formulat împotriva deciziei nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 (1) C. pen.

În susţinerea contestaţiei, întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., partea invocă faptul că în recurs a fost depusă excepţia de nestatalitate a statului român în înţelesul Constituţiei şi dreptului internaţional.

Potrivit contestatorului, statul şi autoritatea judecătorească substituie Constituţia şi legea cu voinţa lor proprie, uzurpă suveranitatea naţională care aparţine numai poporului român. De asemenea, se susţine că statul şi autoritatea judecătorească zădărnicesc instaurarea ordinii constituţionale prin tergiversarea punerii în executare a dispoziţiilor constituţionale privind ordinea publică, drepturi şi libertăţi, tratate, înfăptuirea justiţiei în numele legii.

Concluzionează contestatorul că autoritatea judecătorească refuză să se pronunţe asupra denunţului penal şi împiedică arbitrar şi sistematic sesizarea CCR cu următoarele excepţii de neconstituţionalitate: art. 135 alin. (1), art. 397 C. pen., art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

Înalta Curte reţine că, deşi în susţinerea contestaţiei în anulare au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., cererea nu a fost încadrată în niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În egală măsură, pretinsul refuz al instanţei de recurs de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate prin cererea depusă la termenul de judecată din 18 ianuarie 2023 şi de a sesiza Curtea Constituţională, invocat de parte, nu se circumscrie motivelor de contestaţie în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023, instanţa supremă a reţinut că recurentul nu a formulat critici cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nearătând în concret de ce excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 (1) din C. pen. îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că, recursul a fost anulat, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.. S-a mai arătat şi că susţinerile părţii vizează în realitate aspecte ce ţin de fondul litigiului, aceasta fiind nemulţumită de modul în care a fost judecată cauza sa.

Aşadar, câtă vreme soluţia Înaltei Curţi a fost de anulare a căii extraordinare de atac, nu poate fi incidentă ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căreia, poate fi formulată contestaţie în anulare când instanţa de recurs, admiţând sau respingând recursul, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate în termen, cu atât mai mult cu cât excepţia invocată a fost adusă la cunoştinţa instanţei chiar la termenul de judecată din 18 ianuarie 2023, deci ulterior formulării şi motivării recursului.

În ceea ce priveşte propriu-zis excepţia de "nestatalitate", prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 instanţa supremă a reţinut că nu o poate analiza deoarece nu este o veritabilă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Prin urmare, în raport cu considerentele deciziei recurate, rezultă că susţinerile referitoare la refuzul instanţei de recurs de a se pronunţa asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt neîntemeiate.

De altfel, se constată că şi în prezenta cauză partea a invocat prin notele scrise depuse la 19 septembrie 2023 "excepţia de neconformitate a statului român cu Constituţia României şi dreptul internaţional".

Or, se impune observaţia că nici în cadrul contestaţiei în anulare partea nu a invocat o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, a cărei eventuală admisibilitate să poată fi examinată în concret. Astfel, partea nu a criticat pentru neconstituţionalitate o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Ca o consecinţă, nefiind învestită printr-o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa nu poate proceda la analiza acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 34 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 34 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.