Bank loan dispute: peremption of appeals due to failure to designate heirs after party death

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 16 februarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., membru al C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: să constate nulitatea absolută a următoarelor clauze ale contractului de credit bancar ipotecar nr. x din data de 08.07.2008: clauza prevăzută la art. 5 punctul 1 lit. a), potrivit căreia: "pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane (. . . . . . . . . .): a) comision de administrare a creditului: 1,0000% flat calculat asupra sumei creditului contractat; se achită din credit la data efectuării primei utilizări din credit"; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în temeiul acestei clauze abuzive, în cuantum de 4770 CHF, cu dobânzile legale, calculate la zi, de la data achitării acestui comision şi până la data rambursării; constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 9 din contract privind conversia sumelor achitate de împrumutat la cursul practicat de bancă, în ziua operării, precum şi clauza prevăzută la Cap. IV din Condiţii generale de afaceri, respectiv: "Banca va executa operaţiuni de vânzare/cumpărare valute străine pe contul Clientului utilizând propriile rate de schimb valabile la data şi ora tranzacţiei. Aceste rate de schimb sunt afişate de către Bancă la sediile sale şi prin alte mijloace specifice (reuters, internet, etc)"; obligarea pârâtei să convertească în RON creditul acordat reclamantului la cursul CHF/RON de la data deblocării creditului şi să recalculeze soldul creditului în raport de cursul practicat la data deblocării creditului şi, totodată, să fie obligată banca să emită un plan de rambursare în acord cu rata de schimb pe care instanţa o va stabili; şi, de asemenea, să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 10.1.8 din contractul de credit, potrivit căreia "în caz de neexecutare banca poate folosi mijloace proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanţiei, fără a fi necesară notificarea prealabilă a împrumutatului sau îndeplinirea vreunei alte formalităţi judiciare sau extrajudiciare".

La data de 9 martie 2015 reclamantul a formulat cerere completatoare, prin care a arătat că înţelege să completeze acţiunea cu următoarele capete de cerere: 1.6. să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la punctul 6 lit. a) teza a doua din contractul de credit, potrivit căreia: "după primul an, împrumutatul va plăti dobânda variabilă a băncii, compusă din indicele de referinţă Libor 3M, la care se adaugă marja de 3,25%".

La data de 20 martie 2015 reclamantul a formulat precizare, prin care a arătat că înţelege să precizeze capătul 1.6 al cererii de chemare în judecată, în sensul că suma de 15.000 CHF reprezintă dobânda plătită de reclamant după expirarea perioadei de un an de la data încheierii contractului şi până la data precizării, prin aplicarea procentului de dobândă conform tezei a 2-a din clauza prevăzută la art. 6 (marja 3,25% plus Libor CHF 3M).

Cu privire la capătul 1.7 al cererii de chemare în judecată, privind dobânda percepută în mod fraudulos, prin aplicarea greşită a formulei de calcul a dobânzii, reclamantul a arătat că suma solicitată a-i fi restituită se cuantifică, după aprecierea sa, la 500 CHF, urmând ca această valoare să fie determinată cu exactitate prin expertiză.

La data de 22 iunie 2015 reclamantul a formulat o nouă precizare şi cerere completatoare, prin care a învederat că, referitor la capătul 4 al cererii de chemare în judecată, solicită îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

S-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea băncii pârâte să ramburseze toate sumele achitate de reclamant în plus, ca urmare a creşterii cursului de schimb CHF/LEU, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate de la data fiecărei plăţi până la data achitării integrale a sumelor datorate.

Prin sentinţa civilă nr. 3438 din 6 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de reclamant.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei 5.1 lit. a) referitor la comisionul de administrare, fiind obligată pârâta la restituirea sumei de 1770 CHF (în RON la cursul BNR din ziua plăţii) şi la dobânda legală aferentă de la momentul plăţii până la restituirea integrală.

De asemenea, a fost admis petitul 1.7 - cerere completatoare, în sensul aplicării greşite a formulei de calcul a dobânzii, fiind obligată pârâta la restituirea sumelor plătite suplimentar, precum şi la dobânda legală aferentă de la data plăţii până la restituirea integrală.

A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat apel şi pârâta B. S.A., membru al C..

Prin decizia civilă nr. 1739 din 31 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.

A fost admis apelul formulat de pârâta B. S.A., membru al C., fiind schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii petitului 1.7 din cererea completatoare.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

3. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul A. şi pârâta B. S.A., membru al C..

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 30 martie 2018.

La data de 22 mai 2018 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant A. cu privire la recursul declarat de pârâtă.

La data de 24 mai 2018 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă B. S.A., membru al C., cu privire la recursul reclamantului.

Prin rezoluţia din 8 octombrie 2018 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea de şedinţă din 16 aprilie 2019 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta B. S.A., membru al C..

Au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A., membru al C..

A fost stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2019.

Prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2019 a fost suspendată judecata recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzelor C-269/19 şi C-81/19, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La termenul din 30 martie 2021 s-a luat act de faptul că noua denumire a recurentei-pârâte este B. S.A.

De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a unui termen de judecată în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor recurentului-reclamant A., s-a constatat că la dosar nu s-a depus dovada dezbaterii succesiunii şi că în cuprinsul cererii de amânare se menţionează faptul că nu s-a dezbătut această succesiune.

Prin urmare, prin încheierea de şedinţă din 30 martie 2021 a fost suspendată judecata recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 30 ianuarie 2023 compartimentul Arhivă prin grefierul desemnat a întocmit Referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, conform art. 420 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin urmare, s-a fixat termen de judecată pentru repunerea cauzei pe rol în vederea verificării incidenţei perimării la data de 2 mai 2023.

Prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2023, constatându-se preluarea calităţii procesuale a recurentei-pârâte B. S.A. de către B. S.A., ca urmare a fuziunii prin absorbţie, s-a dispus amânarea judecăţii şi acordarea unui nou termen la 19 septembrie 2023, în vederea citării părţilor cu menţiunea discutării perimării.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererilor de recurs, reţinând următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite în condiţiile impuse de lege, în ordinea şi cu respectarea termenelor legale sau stabilite de judecător, părţile fiind obligate să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni" iar, potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

De asemenea, în acord cu art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, ca urmare a rămânerii în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni. În plus faţă de rolul sancţionator, perimarea are şi natura juridică a unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat, în speţă, de data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei.

Notează astfel, Înalta Curte, că la data de 30.03.2021, ca urmare a intervenirii decesului recurentului-reclamant A., s-a constatat intervenită suspendarea de drept a judecăţii apelului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Încheierea de şedinţă din 30.03.2021 reprezintă ultimul act de procedură întocmit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ.. Se constată că, de la momentul constatării suspendării, dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere, în sensul îndeplinirii de către părţi a unui act de procedură în vederea judecării procesului ori de suspendare a cursului perimării, în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ.

Potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6.

Conform dispoziţiilor legale anterior evocate, indicarea moştenitorilor părţii decedate este condiţia necesară pentru redeschiderea procesului, la cererea oricăreia dintre părţi.

În cauza pendinte, de la data suspendării - 30.03.2021 - au trecut mai mult de 6 luni, timp în care procesul a rămas în nelucrare din motive imputabile părţilor, care nu au indicat moştenitorii reclamantului, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol şi nu au făcut nici un alt act de procedură în sensul judecării cauzei.

Înalta Curte constată că din actele depuse la dosarul de recurs rezultă că reclamantul a decedat la data de 11.09.2020 iar numita D. este soţia supravieţuitoare, aceasta având calitatea de moştenitor sezinar. Astfel, potrivit art. 1126 C. civ.:"Sunt moştenitori sezinari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi. "În această calitate, potrivit art. 1125 C. civ., soţia supravieţuitoare, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, are şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului. Cu toate acestea, nici soţia supravieţuitoare şi nici pârâta nu au făcut vreun act procedural în vederea judecării procesului, lăsând cauza în nelucrare pe o durată mai mare de 6 luni.

Lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului este sancţionată de lege cu perimarea, sancţiune ce operează de drept.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a opera perimarea cererii, trebuie ca pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni, ca termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., iar lăsarea cauzei în nelucrare să nu se datoreze unor motive neimputabile părţii.

Una dintre situaţiile în care un proces rămâne în nelucrare este cea pe care o reglementează art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - decesul părţii, caz în care suspendarea judecăţii intervine de drept, independent de voinţa părţii, până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

Aşa cum s-a arătat mai sus, reluarea judecăţii litigiului în acest caz se realizează prin cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, "făcută cu arătarea moştenitorilor".

Prin urmare, redeschiderea judecăţii se poate solicita atunci când se cunosc persoanele care au calitate de moştenitor, dat fiind că ea determină şi preluarea poziţiei procesuale a părţii decedate.

Deşi în cauza de faţă continuarea judecării procesului s-ar fi putut realiza prin eventualele demersuri făcute în acest sens, fie de soţia supravieţuitoare, în calitate de moştenitor sezinar, fie de pârâtă, în sensul indicării ca moştenitor sezinar a soţiei supravieţuitoare, totuşi, părţile au rămas în pasivitate, astfel că dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de 6 luni.

Reţinând că nu există nici un impediment pentru a stărui în judecată, exclusiv de vreo culpă a părţilor, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 421 din acelaşi cod, va constata perimate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 31 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 31 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.