Territorial jurisdiction for labor claims against a defendant court via the option rule of Article 127(2) and (21) CPC

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 15.07.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să constate starea de discriminare în care se află în raport cu personalul de specialitate auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi să oblige pârâta Curtea de Apel Galaţi la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor lor individuale, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G nr. 27/2006, şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerarea a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 şi au solicitat repararea prejudiciului produs până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii arătate prin acţiune şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv, de la 01.08.2016 până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare. Au mai solicitat obligarea Tribunalului Brăila la plata diferenţelor de drepturi salariale, rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare, şi actualizarea tuturor acestor sume cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculată de la data scadenţei sumelor ce trebuiau achitate reclamanţilor, până la plata lor efectivă.

Prin încheierea din 01.02.2023, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamantele M., Q. şi J., şi formarea a trei dosare distincte; în urma disjungerii, cauza privind pe reclamanta Q. a fost înregistrată sub nr. x/2023, dosar în care a pronunţat sentinţa civilă nr. 168/MAS/16.02.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut ca reclamanta are calitate de aprod la Judecătoria Făurei, context în care a apreciat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nu sunt incidente.

Astfel învestit, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 334/03.05.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, a reţinut incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., întrucât reclamanta şi-a îndreptat cererea şi împotriva Tribunalului Brăila, care ar fi fost competent să o şi judece, astfel că a apreciat că partea avea dreptul de a sesiza oricare dintre instanţele de acelaşi grad din circumscripţia curţilor de apel cu care se învecinează cea în a cărei rază se află instanţa competentă potrivit legii, sens în care reclamanta a ales să se adreseze Tribunalului Braşov. A reţinut dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., astfel că, notând că, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Braşov, reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune, a subliniat că opţiunea părţii nu mai poate fi cenzurată.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a deţinut funcţia de aprod la Judecătoria Făurei până la 02.01.2022, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Braşov cu un conflict de muncă, Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Justiţiei deţinând calitatea de pârâţi.

Dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 partajează competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă între tribunalul de la domiciliul reclamantului şi cel în circumscripţia căruia acesta îşi are locul de muncă.

Atunci când locul de muncă este reprezentat de o instanţă judecătorească, art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. stabilesc următoarele:

"În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(...)".

Astfel, cum Tribunalul Brăila are calitatea de pârât, sunt incidente art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., în temeiul cărora reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei rază se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opţiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, fie la o altă instanţă, de acelaşi grad, din raza unei curţi de apel învecinate.

Întrucât reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Braşov, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Braşov, învecinată Curţii de Apel Galaţi, în raza căreia se află Tribunalul Brăila, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii, rezultă că instanţa sesizată a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta este cea care poate alege între mai multe instanţe deopotrivă competente; o dată exercitat dreptul de opţiune, competenţa instanţei alese, consolidându-se, se definitivează.

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.