Labor conflict jurisdiction for union federation claims: exclusion of special union-based territorial competence and application of claimant domicile or workplace rule

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 08.12.2022, reclamanţii A., B. şi C., prin Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA, au chemat în judecată pârâtele Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA şi R.N.P. ROMSILVA - Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturăriţa R.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la încadrarea acestora, având calitatea de tehnician silvic, în condiţii speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 sau, pentru salariaţii angajaţi ulterior acestei date, începând cu data angajării lor; a mai solicitat obligarea pârâtei R.N.P. ROMSILVA - Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturăriţa R.A. să încheie acte adiţionale la contractele individuale de muncă ale acestor salariaţi, în sensul modificării, începând cu data de 16.12.2019, a condiţiilor de muncă, din normale în speciale, iar pentru cei angajaţi ulterior acestei date, începând cu data angajării lor, şi obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, aferentă condiţiilor speciale de muncă, începând cu 16.12.2019, iar pentru salariaţii angajaţi ulterior acestei date, începând cu data angajării lor şi în continuare, pe toată durata desfăşurării muncii în condiţii speciale.

Prin sentinţa civilă nr. 895/20.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanţii, membri de sindicat, au domiciliul pe raza jud. Vâlcea şi sunt salariaţi ai pârâtei R.N.P. ROMSILVA - Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturăriţa R.A., şi, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, aceştia nu pot fi decât membri ai unui sindicat, entitate care, potrivit legii, poate fi membru al federaţiei sindicale. Instanţa a arătat că nu este incidentă decizia nr. 1/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat, în interesul legii, că instanţa competentă în soluţionarea conflictelor individuale de muncă, în cazul acţiunilor formulate de sindicat în numele membrilor săi, este cea de la sediul sindicatului reclamant, în considerarea calităţii procesuale active pe care acesta o dobândeşte potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, întrucât pentru membrii sindicatului putea acţiona doar sindicatul, în temeiul dispoziţiei legale menţionate, nu însă şi federaţia, aceasta putând avea cel mult calitate de mandatar, în temeiul art. 83 C. proc. civ. Prin urmare, a apreciat că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanţilor persoane fizice.

Astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 1297/19.05.2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Această instanţă a reţinut că, deşi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 stabileşte că federaţia sindicală este o formă de asociere a sindicatelor, prin art. 1 din statutul federaţiei reclamante s-a prevăzut că membrii sindicatelor care au constituit federaţia devin membri ai federaţiei, iar potrivit art. 4 alin. (2) din acelaşi statut, federaţia poate formula acţiuni în justiţie în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Astfel, a stabilit că este incidentă decizia nr. 1/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa sesizată iniţial fiind competentă, ca instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul federaţia reclamantă.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele şi pentru membrii de sindicat indicaţi în tabelul anexă, astfel că aceştia au calitate de reclamanţi.

Nu se poate reţine calitatea procesuală activă a federaţiei pe temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, întrucât această dispoziţie legală prevede expres că organizaţiile sindicale pot introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, însă membrii sindicatului sunt doar angajaţi, conform art. 1 lit. w) din Legea nr. 62/2011; aşadar această prevedere nu se aplică şi federaţiei, care se poate constitui doar din sindicate, potrivit art. 41 alin. (2) din aceeaşi lege.

Prin urmare, apare ca fiind contra legii menţiunea regăsită în partea finală a art. 1 din statutul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură SILVA, iar decizia nr. 1/21.01.2013 în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în interesul legii, asupra calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi asupra competenţei teritoriale în judecarea unor astfel de acţiuni, nu este incidentă într-un dosar în care nu sindicatul este entitatea care a iniţiat demersul judiciar.

Cum între părţi s-a declanşat un litigiu de muncă, sunt aplicabile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Luând act că, la data învestirii instanţei, reclamanţii aveau domiciliul în jud. Vâlcea şi erau angajaţi ai pârâtei R.N.P. ROMSILVA - Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturăriţa R.A., al cărei sediu este pe raza aceluiaşi judeţ, Înalta Curte constată că, prin prisma dispoziţiilor legale evocate, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Vâlcea; în acest sens, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va fi emis regulatorul de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.