Negative jurisdictional conflict resolved: Constanța Court to hear forced execution as Article 30(5) abrogated
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Constanța Court (Judecătoria Constanța), which prevails over the Sector 3 Bucharest Court, ruling that the Constanța Court must adjudicate the bailiff's application to authorize forced execution against the debtor. The dispute arose when the Constanța Court declined territorial jurisdiction in favor of the Sector 3 Bucharest Court based on the special rule in Article 30(5) of Law No. 51/1995 for legal assistance contracts, while the Sector 3 Bucharest Court declined in favor of Constanța under the general execution court rule. Decisively, the High Court held that Article 30(5) has been implicitly abrogated because the investiture with executory formula procedure no longer applies under the new Civil Procedure Code (per Article 10 of Law No. 76/2012), so the applicable rule is Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which prioritizes the court where the debtor's domicile was located at the time the execution body was seized—here, Constanța—making the decision final.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 76/2012, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Constanța Court to hear forced execution as Article 30(5) abrogated: Pentru a dispune astfel, a reţinut că, în baza art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial este cea de la domiciliul debitoarei, care se afla, la data sesizării organului de executare, în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 20.01.2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, sub toate formele prevăzute de lege, împotriva debitoarei B..
Prin încheierea nr. 1240/27.01.2023, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, a reţinut că titlul executoriu este reprezentat de contractul de asistenţă juridică încheiat între creditorul Cabinet de Avocat C. şi debitoare şi că sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora învestirea cu formulă executorie a unui asemenea contract este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului, în speţă, a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Prin urmare, a reţinut caracterul exclusiv al competenţei reglementate astfel.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1857/03.03.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, a reţinut că, în baza art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial este cea de la domiciliul debitoarei, care se afla, la data sesizării organului de executare, în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...).", legea instituie o competenţă prioritară a judecătoriei în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul sau domiciliul debitorului.
Incidenţa dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 nu mai poate fi reţinută, fiind abrogate implicit, deoarece procedura învestirii cu formulă executorie nu mai este aplicabilă în noua reglementare a executării silite.
Iar conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie."
Aşadar, norma legală de competenţă aplicabilă în speţă este art. 651 alin. (1) C. proc. civ., evocat anterior.
Din actele dosarului, a rezultat că, la 20.01.2023, data sesizării organului de executare, debitoarea B. avea domiciliul legal, potrivit evidenţelor D.E.P.A.B.D., în municipiul Constanţa, str. x, jud. Constanţa.
Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă de executare competentă pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.