Negative conflict of competence in credit restitution case resolved by assigning jurisdiction to general civil section

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă la 17.10.2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige la restituirea sumei totale de 177.249,45 RON, încasată pretins nedatorat în baza contractelor de credit nr. x/12.02.2008 şi y/12.02.2008, la plata sumei de 79.500,24 RON, reprezentând dobânda aferentă acestei sume pentru perioada 2013-2019, precum şi în continuare, până la restituirea în totalitate a sumei solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 3687/02.10.2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma de 177.249,45 RON, încasată în mod nedatorat, şi să achite dobânda legală aferentă debitului principal, de la data încasării şi până la data plăţii efective a acestuia; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 400/A/15.04.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 168.276,77 RON, încasată în mod nedatorat, şi dobânda legală aferentă acestui debit, de la data încasării şi până la data restituirii lui efective. A menţinut în rest sentinţa şi a obligat pe intimaţi la plata către apelantă a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs C. S.A., înaintat Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care, prin decizia civilă nr. 978/R-COM/20.10.2022, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, a invocat considerentele deciziei nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi a reţinut că, atunci când se pune problema stabilirii competenţei materiale procesuale de soluţionare a unei cauze, este relevantă materia căreia îi aparţine cauza, în funcţie de care se determină natura acesteia şi se verifică dacă este necesară o anume specializare a instanţei.

În temeiul considerentelor deciziei nr. 2/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, a stabilit că, prin obiectul şi natura sa, cauza de faţă nu ar face necesară intervenţia unei instanţe specializate, decât dacă s-ar fi invocat apărări privind fondul raportului juridic de drept substanţial; dacă litigiul vizează doar întinderea sumei executate silit, cererea cu acest obiect se soluţionează în calea de atac de către secţiile civile. A reţinut că obiectul prezentei cauze este cererea reclamanţilor de restituire a sumelor de bani încasate necuvenit în cadrul unei proceduri de executare silită, în baza unor clauze declarate nule de instanţa de judecată, subliniind, în aceste condiţii, că fondul raportului de drept substanţial născut din contractele de credit a fost deja soluţionat în cadrul altui litigiu cu profesionişti.

Pe baza acestor argumente, invocând şi decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, a statuat că litigiul de faţă nu are natura unuia din categoria celor pe care le enumeră art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel încât competenţa de soluţionare revine secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Astfel învestită, prin încheierea din 16.01.2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării lui.

Pentru a dispune astfel, a invocat deciziile nr. 18/2016 şi nr. 17/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a arătat că, în condiţiile înfiinţării unei secţii civile a curţii de apel, competentă pentru soluţionarea cauzelor cu profesionişti, nu este permis ca, urmare a declinării de către această secţie sau a unei greşeli în managementul dosarului, o astfel de cauză să fie soluţionată de o altă secţie civilă, care nu are stabilită o astfel de competenţă. Totodată, a menţionat că, prin hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a hotărât că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul acestei instanţe judecă toate cauzele cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond.

Expunând parcursul procesual al litigiilor dintre părţi, a reţinut că sunt incidente regulile privind plata nedatorată efectuată de către consumatori către o instituţie de credit şi nu cele referitoare la întoarcerea executării silite, regăsite în C. proc. civ.. Luând în considerare obiectul principal de activitate al recurentei, a apreciat că pretenţia dedusă judecăţii se circumscrie unui litigiu cu profesionişti, astfel că intră în competenţa secţiei specializate, desemnate să soluţioneze cauzele cu profesionişti prin hotărârea colegiului de conducere. A arătat şi că prejudiciul imputat este rezultatul activităţii economice a recurentei. Totodată, a expus şi atribuirea obiectelor din sistemul ECRIS fiecărei secţii din cadrul Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti, pentru următoarele considerente:

În primă instanţă, litigiul a fost soluţionat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, iar apelul, de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se determină cu respectarea specializării primei instanţe/complet/secţie, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Chiar dacă prima instanţă nu este organizată în formaţiuni specializate, la nivelul tribunalului asemenea formaţiuni există, iar apelul nu a fost soluţionat de o secţie specializată, aşa încât competenţa materială procesuală a instanţei de prim control judiciar trebuie păstrată şi în calea extraordinară de atac.

Ca atare, competenţa materială procesuală a instanţei de recurs trebuie să se determine în funcţie de specializarea instanţei de apel, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.