Jurisdictional allocation of labor conflict damages: exclusivity of tribunal jurisdiction over district court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Cluj Tribunal, ruling that the dispute is a labor conflict subject to labor jurisdiction rather than general civil jurisdiction. The case involved a former employee suing a former employer for damages resulting from enforced execution of obligations under an individual employment contract; the Cluj-Napoca District Court had initially declined material jurisdiction in favor of the Iasi Tribunal based on the plaintiff's domicile, while the Iasi Tribunal declined jurisdiction viewing the claim as a civil recourse action based on tort liability, creating the negative conflict. The decisive legal basis determined that Article 253 of the Labor Code and Articles 208 and 210 of Law No. 62/2011 confer material jurisdiction on the tribunal for labor conflicts, and although the original court erred by evaluating territorial jurisdiction ex officio when it was a private order matter not invoked by the defendant, the unchallenged territorial competence of the Cluj jurisdiction (workplace) remained valid, resulting in the final assignment of the case to the Cluj Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 22 alin. (4) C. proc. civ, art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, art. 107 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 253 din Legea nr. 53/2003; Jurisdictional allocation of labor conflict damages: exclusivity of tribunal jurisdiction over district court: Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cererea reclamantului este o acţiune în regres împotriva pârâtei, pentru recuperarea sumelor la care a fost obligat de instanţa franceză şi pentru care a fost executat silit, temeiul juridic al acţiunii fiind art. 1.384 C. civ. De aceea, a apreciat că nu este incident art. 253 din Codul muncii, pentru a atrage competenţa jurisdicţiei muncii, ci că, în baza art. 94 lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., competenţa materială aparţine instanţei învestite de reclamant, Judecătoria Cluj-Napoca.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 25.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumelor de 17.157 euro şi de 3.387,28 RON, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a executării sale silite, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5908/13.10.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei, în calitate de fost angajator, la plata către fostul salariat, a unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit în executarea obligaţiilor asumate prin contractul individual de muncă, sunt incidente dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011. Astfel, procedând la calificarea juridică a cererii, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a stabilit că natura ei juridică este cea a unui conflict de muncă în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011. Prin urmare, în temeiul art. 208 din aceeaşi lege şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, reţinând că domiciliul reclamantului este în jud. Iaşi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 429/27.02.2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării lui.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cererea reclamantului este o acţiune în regres împotriva pârâtei, pentru recuperarea sumelor la care a fost obligat de instanţa franceză şi pentru care a fost executat silit, temeiul juridic al acţiunii fiind art. 1.384 C. civ. De aceea, a apreciat că nu este incident art. 253 din Codul muncii, pentru a atrage competenţa jurisdicţiei muncii, ci că, în baza art. 94 lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., competenţa materială aparţine instanţei învestite de reclamant, Judecătoria Cluj-Napoca.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:
Natura juridică a cererii deduse judecăţii - prin care reclamantul solicită fostului său angajator despăgubiri pentru prejudiciul suferit în îndeplinirea obligaţiilor rezultate din contractul individual de muncă - este a unui conflict de muncă, după cum rezultă din art. 253 din Legea nr. 53/2003, republicată (Codul muncii).
Ca atare, sub aspectul regulilor de procedură aplicabile, sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Aşadar, faţă de natura litigiului, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze aparţine tribunalului, iar cea teritorială, alternativă, de ordine privată, este partajată între tribunalul de la domiciliul reclamantului şi cel în circumscripţia căruia acesta îşi are locul de muncă.
În speţă, reclamantul a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, instanţă care, soluţionând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi-a evaluat propria competenţă nu doar sub aspect material, prin prisma caracterului de ordine publică al acesteia, ci şi teritorial, statuând asupra necompetenţei de ordine privată, care însă putea fi invocată doar de pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
În aceste circumstanţe, având în vedere caracterul de ordine privată al necompetenţei teritoriale în prezenta speţă şi neinvocarea ei în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtă, prin întâmpinare, în faţa Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa teritorială revine Tribunalului Cluj, în favoarea căruia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.