Legality of judicial panel composition via administrative regulation and procedural requirements for recusal motions

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea depusă la dosar la 09.08.2021, în cadrul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Serviciul Registratură, reclamantul A. a formulat o cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului promovat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3409 A din 4 noiembrie 2019 şi împotriva încheierilor din 3 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 4 martie 2019, 6 mai 2019 şi 9 septembrie 2019, susţinând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa cu ocazia soluţionării cauzei cel puţin la termenele din 05.04.2021, 02.07.2021 şi respectiv 26.07.2021,

Prin încheierea din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţate în dosarul nr. x/2016, instanţa a respins cererea de recuzare formulată de recurentul A., ca inadmisibilă.

În temeiul art. 187 alin. (1), pct. 1, lit. a) şi b) din C. proc. civ., a aplicat recurentului o amendă judiciară de 500 RON.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, întrucât au fost încălcate normele de procedură în ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a completului de judecată, încălcându-se prevederile O.G. nr. 7/2019, iar la dosar nu există dovada repartizării aleatorii a completelor de judecată, astfel că instanţa de judecată nu a fost legal sesizată cu soluţionarea cererii de recuzare.

Recurentul a mai susţinut că au fost încălcate prevederile art. 197 C. proc. civ. şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care impuneau în prealabil timbrarea acţiunii, precum şi accesul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente, prevăzut de dispoziţiile art. 6 par. 1 din C.E.D.O., în sensul în care prin necomunicarea termenului de timbrare a acţiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare ale doamnei judecător B..

Pe de altă parte, nu a avut cunoştinţă de termenul de soluţionare a cererii de recuzare, care s-a soluţionat fără citarea părţilor, şi, pe cale de consecinţă, nu a ştiut despre obligaţia de timbrare a cererii, fiind împiedicat să timbreze cererea şi să precizeze motivele de recuzare a judecătorului, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Conchizând, recurentul a arătat că judecătorul recuzat a fost repartizat, cu încălcarea legii, în 3 dosare aflate pe rolul secţiei a IV-a a Curţii de Apel Bucureşti, în care a pronunţat soluţii nelegale cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) şi (6) şi art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

A mai precizat că îşi rezervă dreptul de a detalia motivele cererii de recurs la primul termen de judecată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata C. nu a depus întâmpinare.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, completul de filtru a respins excepţia netimbrării recursului, reţinută prin raport, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la 19 ianuarie 2023, cu citarea părţilor.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale relevante în această materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat critici cu privire la compunerea completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare, cu privire la modalitatea de timbrare a cererii de recuzare şi că nu a fost citat la soluţionarea incidentului procedural, aceste critici urmând a fi analizate în ordinea pe care logica raţionamentului juridic o impune.

Astfel, este lipsită de temei critica recurentului vizând compunerea completului de judecată care a soluţionat recuzarea, nefiind încălcate regulile de repartizare aleatorie cum eronat susţine acesta.

Potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine."

Ca regulă, în privinţa instanţei competente să soluţioneze aceste incidente procedurale şi a compunerii completului învestit în concret cu acestea, art. 50 alin. (1) C. proc. civ. prevede că abţinerea sau recuzarea se hotărăşte de un "alt complet", adică de un complet din care nu face parte judecătorul care s-a abţinut ori care a fost recuzat.

De reţinut este că în ceea ce priveşte compunerea completurilor de judecată, acestea se stabilesc de către colegiile de conducere ale instanţelor judecătoreşti, date fiind dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată de către reclamant, 19 ianuarie 2016, potrivit cu care "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia."

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată de către reclamant, "(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei. (…)

(4) În situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată cel puţin trimestrial.

(5) În cazul în care după soluţionarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscrişi în lista de permanenţă după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluţionarea incidentului procedural.

(6) Planificarea de permanenţă se întocmeşte de preşedintele instanţei sau, după caz, de preşedintele secţiei, cu aprobarea colegiului de conducere, ţinându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor.

(7) Planificarea de permanenţă se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluţionează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanenţă din ziua în care acestea au fost invocate."

Se observă că recurentul, în invocarea criticii privind compunerea completului de judecată, pleacă de la premisa că stabilirea completurilor de judecată se face numai prin lege, considerând că nu poate fi lăsată la aprecierea unui organ administrativ o asemenea competenţă, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 7/2019, potrivit cu care colegiul de conducere nu poate adopta regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispoziţiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.

În acelaşi sens, se reţine că aceste aspecte privind competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, soluţionat prin Decizia nr. 71/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), ale art. 29 alin. (1) lit. a) teza întâi, ale art. 31 alin. (1) lit. c) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În cuprinsul acestei decizii, s-au reţinut următoarele:

"34.(…) Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar.

35. Nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie.

36. Curtea mai reţine că şi în privinţa curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege."

Prin urmare, în raport cu cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare a doamnei judecător B. a fost legală, dispusă în conformitate cu dispoziţiile legale evocate.

În ceea ce priveşte critica prin care se susţine că doamna judecător B. a fost repartizată cu încălcarea legii, recurentul fiind nemulţumit de soluţiile pronunţate de aceasta în alte dosare, considerând că a încălcat dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232, art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., se reţine că, în prezenta cale de atac, nu pot fi supuse controlului judiciar soluţiile pronunţate în alte dosare, iar criticile relative la repartizarea doamnei judecător B. în soluţionarea recursului declarat în dosarul nr. x/2019 sunt nefondate.

Potrivit art. 199 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., "(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

(2) După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17 decembrie 2015, "(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete.

(2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcţie de numărul şi de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată."

Analizând actele dosarului, se observă, din fişa Ecris a cauzei, că dosarul a fost repartizat în data de 10 august 2020 completului CR1, din compunerea căruia a făcut parte şi doamna judecător B., prin urmare, repartizarea dosarului s-a făcut cu respectarea textelor legale antereferite.

Procedând în continuare la analiza motivelor de recurs, se constată că nefondată este şi critica ce a vizat faptul că recurentul nu a avut cunoştinţă despre termenul de soluţionare a cererii de recuzare, fiind împiedicat să motiveze cererea de recuzare şi să o timbreze, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Legat de procedura de soluţionare a cererii de recuzare, art. 51 alin. (1) C. proc. civ. arată că instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar; în aceleaşi condiţii, instanţa le va asculta pe părţi.

În raport cu aceste dispoziţii legale, se reţine că de vreme ce judecata abţinerii şi recuzării se face de îndată, fără prezenţa părţilor, înseamnă că acestea nu se citează, fiind opţiunea judecătorului ca aceste incidente procedurale să fie judecate fără a implica o procedură contradictorie, reprezentând unul dintre cazurile derogatorii de la principiul contradictorialităţii procesului civil.

Referitor la pretinsa necomunicare a obligaţiei de timbrare a cererii de recuzare, se constată că instanţa a analizat cererea de recuzare din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a cererii de recuzare, observând că aceasta nu vizează niciunul din motivele prevăzute de art. 41 şi 42 C. proc. civ., iar invocarea de către petent a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 Cod procedură a fost una formală, fiind invocate motive generice, fiind astfel analizată cauza petentului (cererea de recuzare) pe fondul acesteia (din perspectiva condiţiilor de admisibilitate), iar nu prin prisma netimbrării acesteia, nefiind încălcat astfel dreptul petentului la un proces echitabil, din moment ce instanţa a analizat cererea acestuia.

De altfel, se reţine că potrivit art. 10 C. proc. civ., recurentul avea obligaţia să contribuie la desfăşurarea procesului fără întârziere şi să urmărească finalizarea acestuia, sens în care se reţine că susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu îl exonerează de răspundere pe recurent, care avea obligaţia să se conformeze măsurilor dispuse de instanţă, să depună taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării cererii de recuzare şi să motiveze, de îndată, cererea de recuzare. Oricum, Înalta Curte constată că, în speţă, cererea de recuzare a fost analizată şi din perspectiva prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., astfel că şi sub acest aspect, criticile din recurs sunt nefondate.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, încheierea atacată fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.