Inadmissibility of unconstitutionality exception for Code of Civil Procedure party status rules during annulment appeal scope review

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea recurată:

Prin încheierea de şedinţă din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi art. 39 C. proc. civ., formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, raportat la dispoziţiile art. 16, art. 24 şi art. 44 din Constituţia României, revizuită.

Cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii, analiza instanţei în prezenta contestaţie în anulare fiind limitată la a cerceta dacă motivul invocat de contestator poate fi încadrat în noţiunea de greşeală materială avută în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situaţie în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum şi dacă instanţa a omis să cerceteze un motiv de recurs.

În consecinţă, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu formează obiect de analiză în soluţionarea căii extraordinare de atac, al cărei obiect poartă numai asupra aspectelor indicate mai sus. Numai în măsura în care motivul de contestaţie este întemeiat şi se anulează hotărârea dată de instanţa de recurs, se va trece la etapa următoare, a soluţionării cauzei, cadru procesual în care se pune problema aplicării dispoziţiilor legale considerate neconstituţionale.

2. Cererea de recurs:

Împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022 a declarat recurs petentul.

În motivarea cererii de recurs, recurentul A. a arătat că recursul este motivat în drept prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a învederat că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate are ca obiect prevederi legale cu incidenţă evidentă asupra soluţionării cauzei.

În continuare, reluând motivele invocate în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul consideră că sunt îndeplinite cerinţele instituite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât excepţia a fost invocată în faţa instanţelor judecătoreşti, vizează neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare şi are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului, indiferent de obiectul acestuia.

Petentul susţine că prevederile art. 38 şi 39 din C. proc. civ. aplicate în situaţia dobândirii unui bun ca efect al lichidării societăţii, conform art. 237 din Legea societăţilor comerciale, încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. Împotriva modalităţii în care s-a decis lichidarea şi dizolvarea societăţii comerciale, Legea societăţilor comerciale prevede o procedură specială, reglementată de prevederile art. 62 din Legea nr. 31/1990, partea nemulţumită de modalitatea în care s-a realizat lichidarea având posibilitatea să formuleze contestaţie, în forma prevăzută de art. 237 din Legea societăţilor comerciale. În aceste condiţii, părţii introduse în cauză i s-a atribuit, fără o cauză juridică, calitatea procesuală pasivă într-un litigiu privind un raport juridic în care nu era parte.

Petentul mai consideră că, prin aplicarea art. 38 şi 39 din C. proc. civ. şi introducerea în cauză a fostului asociat şi administrator, terţ faţă de raportul juridic dedus judecăţii, dar dobânditor legitim al bunului în litigiu, sunt încălcate prevederile art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate. Prin înscrierea litigiului în Cartea Funciară, înstrăinarea bunului devine grevată de un litigiu a cărui cauză juridică este exterioară oricărui raport juridic în care partea introdusă în cauză a fost angajată. De asemenea, sunt încălcate prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate prin supunerea persoanei introduse în cauză la riscul pierderii proprietăţii prin atragerea răspunderii patrimoniale în calitate de succesor al societăţii radiate, în lipsa unei hotărâri care să constate culpa acestuia în administrarea societăţii.

3. Apărările formulate în cauză:

Intimata S.C. Arhitectural S.R.L. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conţinutul acestei norme legale rezultă condiţiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu analiza corespondenţei textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituţionale. Pentru aceasta, excepţia de neconstituţionalitate: trebuie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din lege, instanţa de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate anterior menţionate, printre care inclusiv cea a existenţei unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza pendinte.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanţei de contencios constituţional nu se justifică.

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepţia de neconstituţionalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremaţiei Constituţiei în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituţionalitate a posteriori şi, respectiv, accesul părţilor la jurisdicţia constituţională, dar în condiţiile respectării tuturor cerinţelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activităţii Curţii Constituţionale şi a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Recurentul invocă, în cadrul unei contestaţii în anulare, întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., ale cărei motive sunt expres şi limitativ reglementate de lege, neconstituţionalitatea unor norme juridice care ar conduce, în opinia acestuia, la reaprecierea litigiului în fond în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac şi arată prin motivele de recurs că neconstituţionalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) şi au legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepţiei ar determina pronunţarea unei alte soluţii pe fondul cauzei.

Astfel, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare, recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi art. 39 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., respectiv pe ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situaţie în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum şi pe ipoteza în care instanţa a omis să cerceteze un motiv de recurs.

Dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privesc transmiterea calităţii procesuale şi situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi şi ar conduce, în opinia recurentului, la pronunţarea unei alte soluţii pe fondul litigiului dedus judecăţii.

Prin urmare, aceste dispoziţii privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat contestaţie în anulare, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis şi apreciat asupra admisibilităţii căii de atac a contestaţiei în anulare, în raport cu motivele de contestaţie invocate de contestator.

Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o contestaţie în anulare ale cărei motive sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituţionale vizează exact acele chestiuni legate de fondul cauzei ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară, cât timp nu s-a statuat asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă şi justifică soluţia de respingere adoptată de către instanţa învestită cu solicitarea sesizării Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Văzând prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentul-petent la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, către intimata S.C. Arhitectural S.R.L., la solicitarea acesteia, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Obligă pe recurentul-petent la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata S.C. Arhitectural S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2023.