Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 351/2023 AI generated

Municipality’s delayed restitution order: damages claim for late performance quashed and remanded.

Case Number Decizia nr. 351/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the claimant’s appeal, quashed the appellate decision (which had dismissed the action as premature), and remanded the case to the same appellate court for retrial, thereby setting aside the prior dismissal and restoring the claimant’s damages claim for late performance of an obligation to act. The underlying dispute concerned a claim for delay damages against a municipality for failing to timely issue an order forwarding a restitution file to the National Commission for Compensating Properties, after a final judgment had established entitlement to compensatory measures; the claimant sought moratory damages based on a notarial grid value and BNR legal interest for the delay period. The Court held that the appellate court erred by treating the claim as premature, because under Article 1536 of the Civil Code, delayed performance of non-monetary obligations always gives rise to damages equal to legal interest on the monetary equivalent of the obligation from the date of default, providing a legal benchmark for quantifying the loss; the claimant’s reference to the notarial grid was only to identify that monetary equivalent, not to invoke the CNCI valuation procedure under Law No. 165/2013, so the prejudice was ascertainable and the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code applied.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1536 C. civ, art. 1386 alin. (4) C. civ, art. 1532 C. civ, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, art. 1386 alin. (2) C. civ; Municipality’s delayed restitution order: damages claim for late performance quashed and remanded: The underlying dispute concerned a claim for delay damages against a municipality for failing to timely issue an order forwarding a restitution file to the National Commission for Compensating Properties, after a final judgment had established entitlement to compensatory measures; the claimant sought moratory damages based on a notarial grid value and BNR legal interest for the delay period. The Court held that the appellate court erred by treating the claim as premature, because under Article 1536 of the Civil Code, delayed performance of non-monetary obligations always gives rise to damages equal to legal interest on the monetary equivalent of the obligation from the date of default, providing a legal benchmark for quantifying the loss; the claimant’s reference to the notarial grid was only to identify that monetary equivalent, not to invoke the CNCI valuation procedure under Law No. 165/2013, so the prejudice was ascertainable and the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code applied.

Keywords

AI generated
restitution of property calculation of damages civil dispute valuation date law of obligations grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Main ground for admitting the appeal; the decision was quashed for misapplication/breach of law (erroneous rejection of the action as premature without analyzing claims under Art. 1536 C. civ.).

Art. 497 C. proc. civ.

Procedural rule applied to quash the appealed decision and remand the case for retrial to the same appellate court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, solicitând obligarea acestuia la plata unor daune pentru refuzul de emitere a dispoziţiei care să conţină propunere de acordare a despăgubirilor sub forma punctelor pentru imobilul preluat abuziv de stat situat în municipiul Bucureşti, str. x, apartament nr. x.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 446/29.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 434/29.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea ca prematură şi a luat act că apelanta-reclamantă şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este pronunţată cu aplicarea greşită sau încălcarea dispoziţiilor art. 1386 alin. (2) şi (4), art. 1530, art. 1532 şi art. 1536 C. civ., precum şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, instanţa de apel a respins în mod greşit acţiunea ca prematură, considerând că prejudiciul poate fi evaluat numai după ce va fi emisă decizia CNCI de acordare puncte.

În speţă, faptul că se vor acorda măsuri reparatorii în puncte este cert, dreptul fiind constatat prin hotărârea judecătorească, iar prin fapta sa, Municipiul Bucureşti a întârziat obţinerea dreptului reclamantei cu 19 luni. Acest prejudiciu este cert, cuantumul său fiind stabilit de către instanţă.

Din dispoziţiile art. 1536 C. civ., rezultă că neexecutarea în termen a unei obligaţii de a face (obligaţia de a emite dispoziţia cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent, conform hotărârii judecătoreşti) dă întodeauna dreptul la daune-interese echivalente, cu dobânda legală calculată de la data la care debitorul este în întârziere, calculată asupra echivalentului în bani a obligaţiei ("de la data la care debitorul este în întârziere"), cu excepţia cazului în care creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare.

Fără nicio justificare, Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, a întârziat aproximativ 19 luni să emită o dispoziţie prin care nu făcea decât să ia act de hotărârea instanţei. Dar fără această dispoziţie şi fără să înainteze dosarul la CNCI, reclamanta nu are acces la măsuri compensatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat, situaţie care obliga intimatul-pârât la plata de daune, conform C. civ.

CNCI are un termen de 5 ani pentru emiterea deciziei de compensare, dar acest termen a fost amânat cu încă un an prin fapta culpabilă a intimatului-pârât.

Pentru decalarea termenului, Municipiul Bucureşti are obligaţia de a achita daune moratorii echivalente cu dobânda legală aplicată asupra valorii bunului preluat abuziv, determinată conform grilei din anul 2020 (anul anterior, hotărârea prin care se constată daunele), potrivit art. 1349, art. 1358, art. 1530, art. 1536 C. civ.

Dacă valoarea bunului va fi mai mare, conform evaluării din decizia CNCI, se vor majora daunele. Dacă în viitor se va determina o altă valoare a daunelor, ele se pot ajusta, conform art. 1386 alin. (4) C. civ., dar, în niciun caz, nu poate fi exonerat debitorul de plata daunelor, pe motiv că în viitor s-ar putea stabili o altă valoare a lor, atât timp cât s-a stabilit că există faptă culpabilă, există prejudiciu şi există un criteriu de determinare a prejudiciului la momentul producerii sale.

Hotărârea este pronunţată şi cu încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece, în situaţia în care reclamanta ar avea acces la justiţie pentru soluţionarea faptei culpabile a Municipiului Bucureşti abia după 5 ani, când va fi emisă decizia CNCI, în realitate va avea acces doar pentru ca acţiunea să-i fie respinsă ca prescrisă, s-a mai arătat prin motivele de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a invocat din oficiu excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi, evocând fondul, a respins cererea în considerarea acestei excepţii procesuale.

Pentru a se pronunţa această soluţie, s-a apreciat, în esenţă, că prejudiciul pretins este incert sub aspectul cuantumului despăgubirii cuvenite, în condiţiile în care modalitatea de calcul a daunelor materiale indicată de către reclamantă este susceptibilă de a fi pusă în aplicare după clarificarea aspectelor legate de evaluarea imobilului, de către instituţia publică legal competentă să realizeze această operaţiune, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în procedura Legii nr. 165/2013 de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Prin motivele de recurs, s-a susţinut că pentru cuantificarea prejudiciului nu este necesar a se aştepta emiterea deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de acordarea punctelor compensatorii, întrucât despăgubirile pot fi calculate potrivit prevederilor art. 1536 C. civ., fiind ignorate, totodată, prevederile art. 1386 alin. (2) şi (4), ale art. 1530 şi art. 1532 C. civ.

Criticile astfel formulate sunt fondate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a pretins producerea unui prejudiciu prin fapta culpabilă a pârâtului Municipiul Bucureşti de neexecutare a obligaţiei de a face stabilite prin decizia civilă nr. 201/15.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, prin care a fost constatată calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 165/2013, iar pârâtul Municipiul Bucureşti a fost obligat să înainteze dosarul către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Pretenţiile deduse judecăţii au fost întemeiate în mod explicit pe dispoziţiile art. 1536 C. civ., invocate chiar prin acţiunea introductivă.

În cursul judecăţii, ca urmare a emiterii de către pârât a dispoziţiei Primarului General, la data de 18.09.2020, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că pretenţiile sale vizează executarea cu întârziere a obligaţiei de a face şi sunt în cuantum de 9640 RON, constând în dobânda legală penalizatoare afişată de BNR pentru perioada 15.02.2019-18.09.2020, aplicată la valoarea imobilului, calculată potrivit grilei notarilor publici din anul 2020.

Art. 1536 C. civ. prevede că "În cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei."

Această normă reglementează nu numai acordarea de daune moratorii în cazul obligaţiilor de a face sau de a nu face executate cu întârziere, dar şi mijloacele de evaluare a acestora, stabilind un criteriu legal de determinare a cuantumului daunelor-interese, în măsura în care nu există o evaluare convenţională ori se solicită evaluarea judiciară, atunci când creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare decât cel presupus de evaluarea legală.

După cum s-a arătat anterior, reclamanta din prezenta cauză a susţinut executarea cu întârziere de către pârât a unei obligaţii de a face stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ce reprezintă titlu executoriu, şi s-a raportat la criteriul legal indicat de art. 1536 C. civ., respectiv dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligaţiei, de la data la care debitorul este în întârziere.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind greşită premisa de analiză efectuată de către instanţa de apel, în sensul că reclamanta ar fi solicitat ca daunele-interese să fie calculate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, conform căruia "Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu."

Referirea reclamantei la grila notarială s-a făcut în contextul identificării echivalentului în bani al obligaţiei de a face, prevăzut de art. 1536 C. civ. drept reper al calculului dobânzii legale - această dobândă reprezentând, de fapt, cuantumul daunelor-interese moratorii cuvenite, potrivit legii -, prin valoarea imobilului vizat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de a face, ce constituie cauza cererii de chemare în judecată.

S-a considerat, aşadar, prin cererea de chemare în judecată, că stabilirea valorii imobilului în acelaşi mod precum în cadrul procedurii prevăzute de legea reparatorie este obiectivă şi, în acelaşi timp, rezonabilă, fără ca reclamanta să fi urmărit, prin acţiunea de faţă, calcularea numărului de puncte compensatorii şi rezolvarea parţială a dosarului de despăgubiri, astfel cum s-a reţinut prin decizia recurată, şi nici o dublă reparaţie constând în măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, prin promovarea demersului de faţă concomitent cu derularea procedurii reglementate de acel act normativ.

Este de subliniat, totodată, că reclamanta nu s-a raportat la grila notarială valabilă "pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională", astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, ci a invocat grila notarială aferentă anului 2020.

Din acest motiv, este nejustificată aprecierea instanţei de apel conform căreia evaluarea imobilului ar implica în mod necesar trecerea unei perioade de timp, iar cuantumul despăgubirii ar depinde în mod direct de momentul soluţionării dosarului administrativ, de vreme ce modul de calcul invocat de către reclamantă presupune raportarea la data producerii prejudiciului pretins, respectiv anul 2020, partea făcând referire, în acest sens, la prevederile art. 1386 alin. (2) C. civ., în conformitate cu care "La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului".

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că nu este posibilă evaluarea la acest moment a prejudiciului, astfel încât acesta nu ar avea caracter cert, cât timp nu au fost analizate pretenţiile reclamantei din perspectiva prevederilor art. 1536 C. civ., cu toate că acest text de lege a fost în mod explicit invocat prin cererea de chemare în judecată, fiind incident, în aceste condiţii, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul reclamantei şi, în baza art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 434A din 29 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.