Territorial competence for judicial partition of immovable property filed as a principal claim versus accessory request in concurrent divorce proceedings

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, în data de 29 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a pronunţa, să constate că părţile au dobândit, în timpul căsătoriei, un teren intravilan în suprafaţă de 1.798 mp (1.801 mp din măsurători), p.c. 924, situat pe raza jud. Botoşani, înscris în Cartea funciară nr. x Călăraşi, să constate că reclamantul are o cotă de 100% la dobândirea bunului comun menţionat anterior, precum şi să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul mai sus indicat.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 480, art. 728 din C. civ. de la 1864, art. 980-995 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1495 din 22 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Botoşani, secţia civilă, a fost admisă necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivare, această instanţă a reţinut că părţile se află în proces de divorţ, fiind înregistrat dosarul nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Constanţa, care are stabilit termen de judecată în data de 15 iunie 2023, dosar.

A mai reţinut instanţa, raportat la art. 919 alin. (1) din C. proc. civ., că doar cererea de împărţire a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, promovată după rămânerea definitivă a hotărârii, prin care s-a desfiinţat căsătoria, nu are caracter accesoriu faţă de acţiunea de divorţ. În acest caz, acţiunea de partaj dobândeşte un caracter principal şi se judecă după normele de competenţă materială prevăzute de art. 94 C. proc. civ. coroborate cu cele de competenţă teritorială prevăzute de art. 117 C. proc. civ., nu potrivit normelor de competenţă privitoare la acţiunea de divorţ prevăzute de art. 915 C. proc. civ.

Or, dat fiind că părţile sunt în proces de divorţ, având stabilit următorul termen de judecată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Constanţa la data de 15 iunie 2023, acţiunea de partaj bunuri comune este o cerere accesorie faţă de acţiunea de divorţ.

Conchizând, această instanţă a reţinut că, raportat la art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Constanţa, pe rolul căreia se află dosarul de divorţ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9428 din 20 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că prevederile art. 117 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, stabilesc o competenţă exclusivă de soluţionare a cererilor de împărţeală judiciară a unui imobil, formulate pe cale principală, o competenţă teritorială absolută în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul, pe care părţile nu o pot înlătura.

Or, în speţă, esenţial în determinarea instanţei competente teritorial, este locul unde este situat imobilul supus împărţelii, respectiv jud. Botoşani, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.

A mai apreciat instanţa că, deşi potrivit prevederilor art. 919 alin. (1) lit. f) din C. proc. civ., la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora, aceste dispoziţii legale trebuie corelate cu dispoziţiile art. 30 alin. (3) din acelaşi cod, care statuează că cererea principală este cererea introductivă de instanţă şi poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.

Astfel, această instanţă a reţinut, contrar argumentelor Judecătoriei Botoşani, că cererea de partaj ce face obiectul dosarului nr. x/2022 este o cerere principală, introductivă de instanţă, în baza căreia s-a format dosarul nr. x/2022, nefiind o cerere incidentală sau accesorie în cadrul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Constanţa, iar raportul de accesorialitate nu poate exista între două dosare aflate pe rolul unor instanţe fie ele şi aceleaşi, ci doar între capete de cerere formulate în cuprinsul aceluiaşi dosar.

Reţinând caracterul absolut al competenţei teritoriale, de la care nici părţile, nici instanţa nu pot deroga, în temeiul art. 129 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 117 alin. (1) şi alin. (3) din cod, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Botoşani.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Constanţa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că părţile sunt în proces divorţ, care se află pe rolul Judecătoriei Constanţa, astfel că, în raport cu art. 919 alin. (1) C. proc. civ., acţiunea de partaj este o acţiune accesorie faţă de cea de divorţ, în timp ce Judecătoria Constanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dat fiind locul situării bunului imobil a cărui partajare se solicită, apreciind că dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. sunt aplicabile doar atunci când cererea de partaj este accesorie divorţului, în speţă partajul fiind o cerere principală, introductivă de instanţă, şi nu o cerere accesorie sau incidentală în cadrul dosarului de divorţ.

Acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză are ca obiect cererea, prin care reclamantul a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta, respectiv bunul imobil situat în Comuna Călăraşi, jud. Botoşani.

Cererea de desfacere a căsătoriei a fost introdusă de pârâtă pe rolul Judecătoriei Constanţa, în data de 14.09.2022 şi are termen de judecată, în data de 25.01.2024. Cererea de partaj a fost introdusă de reclamant, pe cale principală, pe rolul Judecătoriei Botoşani, în data de 29.11.2022, cererea fiind introdusă la instanţa de la locul situării imobilului.

Dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., avute în vedere de prima instanţă sesizată, prevăd că, la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., avute în vedere de instanţa învestită prin declinare, prevăd că "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Raportat la aceste dispoziţii legale şi la faptul că reclamantul a înţeles să depună cererea de partaj a bunurilor comune la instanţa unde este situat bunul imobil, iar nu la instanţa învestită cu soluţionarea divorţului, Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 117 C. proc. civ., întrucât intră în sfera de aplicare a acestor dispoziţii şi cererile de împărţeală a unui bun comun al soţilor după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunităţii legale, însă doar cu condiţia ca acestea să fie formulate pe cale principală.

Or, în speţă, această condiţie este îndeplinită, din moment ce reclamantul a înţeles să deducă spre soluţionare pretenţia, constând în partajul bunurilor comune pe cale principală, la instanţa de la locul situării imobilului, iar nu pe cale accesorie în cadrul dosarului de divorţ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, în a cărei circumscripţie teritorială se află situat bunul imobil a cărui partajare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.