Determining competent execution court for execution challenge based on authorization of forced execution versus debtor's domicile
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Moineşti Court of Law, thereby confirming that this court prevails over the Bucharest Sector 3 Court in hearing the matter. The dispute involved a debtor’s challenge to a forced execution procedure based on a credit contract, where the two lower courts issued conflicting rulings on territorial competence: the Moineşti Court initially deemed itself incompetent because the debtor's registered domicile was in Bucharest, while the Sector 3 Court subsequently declined jurisdiction, asserting that the Moineşti Court, which had authorized the initial execution, remained the exclusive competent court. Relying on the principle of the unity of the execution court and Article 651(1) and (3) in conjunction with Article 714(1) of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court established that the court which authorized the forced execution retains exclusive territorial competence to adjudicate subsequent challenges and incidents, regardless of the debtor's current domicile, unless specific statutory exceptions apply.
Legislator headnote
AI generatedart. 183 alin. (1) din C. proc. civ, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (3) din C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ; Determining competent execution court for execution challenge based on authorization of forced execution versus debtor's domicile: , contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 706 şi următoarele, art. 711 şi următoarele, art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, la data de 11 octombrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B.., contestaţie împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1003/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C., solicitând instanţei anularea executării silite, pentru suma de 27.405,93 RON reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare, anularea Somaţiei din data de 1 septembrie 2022, anularea înştiinţării privind măsura popririi din data de 1 septembrie 2022, anularea încheierii din data de 1 septembrie 2022 privind stabilirea cheltuielilor de executare, anularea încheierii din data de 29 august 2022 privind încuviinţarea executării silite pronunţate de Judecătoria Moineşti, anularea adresei către D. S.R.L., precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente. De asemenea, a solicitat întoarcerea executării silite şi restituirea tuturor sumelor executate în dosarul de executare nr. 1003/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acţiunii, contestatorul a arătat, în esenţă, că executarea silită se realizează în baza unui înscris care nu constituie titlu executoriu, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, iar la dosarul de executare nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte cum a fost calculată pretinsa creanţă, pentru ce perioadă, când a avut scadenţa şi din ce se compune.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 706 şi următoarele, art. 711 şi următoarele, art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Moineşti
Prin sentinţa civilă nr. 413 din 29 martie 2023, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare" iar potrivit dispoziţiilor art. 651 din acelaşi act normativ "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", textul de lege instituind o normă de competenţă exclusivă în favoarea acestei instanţe.
În cauză, debitorul principal are domiciliul în Bucureşti, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, aspect ce atrage competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei de către această instanţă.
Judecătoria Moineşti a reţinut că acesta era domiciliul contestatorului şi anterior demarării executării silite.
În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Moineşti a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este competentă să soluţioneze contestaţia la executare cu care a fost învestită.
3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 8414 din data de 2 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare, formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.., în favoarea Judecătoriei Moineşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că executarea silită a fost începută de către Judecătoria Moineşti, prin încheierea din data de 29 august 2022 prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite. Aceasta este instanţa de executare, nefiind posibile două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a avut în vedere şi împrejurarea că, la data sesizării organului de executare, conform fişei DEPABD, domiciliul debitorului se afla în comuna Agăş, sat Agăş, jud. Bacău, aflat în circumscripţia Judecătoriei Moineşti.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că Judecătoria Moineşti este instanţa de excutare, competentă să soluţioneze prezenta cauză.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Moineşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Pe calea contestaţiei la executare, cu care a învestit instanţa de judecată, contestatorul A. a dedus judecăţii actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare silită nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Moineşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanţa de executare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Prin raportare la acest text normativ, Judecătoria Moineşti a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze contestaţia la executare, este aceea în circumscripţia căreia locuieşte debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Moineşti, este instanţa de executare, competentă să analizeze validitatea actelor de executare deduse controlului judecătoresc.
Înalta Curte reţine că, sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare, în speţa dedusă judecăţii, sunt esenţiale următoarele împrejurări, potrivit celor ce succed.
Urmare a cererii formulate de creditoarea B., înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C., s-a procedat la demararea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 20 iunie 2019 încheiat cu E. S.A., pentru punerea în executare a titlului executoriu mai sus menţionat.
Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din 29 august 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, de Judecătoria Moineşti care a avut în vedere că domiciliul debitorului, la data demarării executării silite, era în comuna Agăş, localitatea Agăş, jud. Bacău.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Moineşti, care şi-a verificat propria competenţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, principiu care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, conform celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale."
În speţă, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie faţă de care legea să atribuie competenţa de soluţionare altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Moineşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Moineşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.