Recusal of extraordinary appeal for failure to articulate cassation grounds challenging the appellate judgment rather than the arbitral award

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de arbitrare formulată la data de 27 aprilie 2022, înregistrată pe rolul Tribunalului de Arbitraj Judiciar Iaşi, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat să se dispună pronunţarea unei hotărâri arbitrale care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 42.229 mp, parte din suprafaţa totală de 53.980 mp, cu privire la care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2101 din 12 februarie 2010, în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Iaşi. În subsidiar, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică de îndată ce îi va fi eliberat titlul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă totală de 53.980 mp, în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar şi ale sentinţei civile nr. 2101 din 12 februarie 2010 pronunţate de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2009.

În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 octombrie 2016 la B. şi Asociaţii. Contractul de vânzare-cumpărare trebuia încheiat până la data de 31 decembrie 2017, moment până la care pârâta s-a obligat să obţină şi titlul de proprietate asupra terenului. Întrucât contractul nu a fost perfectat a înţeles să facă demersurile necesare şi s-a adresat tribunalului de arbitraj, în considerarea dispoziţiilor cuprinse în antecontract.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1669 din C. civ.

Pârâta C. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea lui A. să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 5.3980 ha teren la preţul de 150 euro. Şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 209 din C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iaşi

Prin hotărârea arbitrală nr. 13 din 19 septembrie 2022, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iaşi a luat act de faptul că reprezentantul convenţional al reclamantului a solicitat recuperarea cheltuielilor arbitrale, reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată, a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională, formulată de pârâta C., a admis excepţia netaxării cererii, formulate de A., a respins excepţia tardivităţii depunerii cererii reconvenţionale, formulate de reclamantul A., a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru netimbrare corespunzătoare, invocată de pârâta C., a admis excepţia prematurităţii capătului 1 al cererii de arbitraj, invocată de pârâta C., a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 2 al cererii de arbitraj, invocată de pârâta C., a admis acţiunea formulată, în subsidiar, de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. şi a obligat pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu reclamantul A. pentru suprafaţa de 42.229 mp de îndată ce îi va fi eliberat titlul de proprietate pentru imobilul teren în suprafaţă totală de 53.980 mp în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar şi a sentinţei civile nr. 2101 din 12 februarie 2010 pronunţate de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2009, a obligat reclamantul A. să achite pârâtei C., în termen de maxim 1 an de la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, diferenţa de preţ în cuantum de 222.833, 92 euro, care a mai rămas de achitat din preţul total de 422.290 euro, stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 octombrie 2016, a obligat pârâta C. la plata cheltuielilor arbitrale către reclamantul A., în cuantum de 15.760 RON, reprezentând taxă arbitrală, a respins capătul 1 al cererii de arbitraj prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri arbitrale care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 42.229 mp, parte din suprafaţa totală de 53.980 mp cu privire la care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2101 din 12 februarie 2010 de către Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2009.

3. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 2 martie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins cererea formulată de petenta C., în contradictoriu cu intimatul A..

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 6 din data de 2 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a declarat recurs petenta C. arătând că, faţă de faptul că hotărârea recurată nu i-a fost comunicată, motivele de recurs vor fi completate ulterior.

Învederează că a promovat o acţiune în anulare, deoarece hotărârea tribunalului arbitral cuprinde o anomalie. Astfel, cererea de arbitraj a fost admisă în parte. S-a respins capătul principal referitor la pronunţarea unei hotărâri arbitrale care să ţină loc de contract pentru un teren al cărui preţ real este de 150 euro/mp dar s-a admis capătul subsidiar, prin care este obligată să vândă acelaşi teren la preţul derizoriu de 8 euro/mp.

Precizează recurenta că a arătat instanţei de fond că nu a timbrat cererea reconvenţională, întrucât nici reclamantul nu-şi timbrase acţiunea, prin prisma normelor juridice cuprinse în art. 2 alin. (2) lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale. De asemenea, a invocat excepţia nulităţii cererii de arbitraj faţă de lipsa certificatului fiscal pentru stabilirea valorii corecte a imobilului şi a solicitat şi numirea unui expert judiciar evaluator care să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu.

Chiar dacă cererea nu avea valoarea unei cereri reconvenţionale, nefiind timbrată, putea fi valorificată ca o apărare de fond în contextul în care a menţionat că intenţia reală a părţilor nu a îmbrăcat forma unei promisiuni de vânzare-cumpărare ci a unor împrumuturi garantate cu viitoarea proprietate cu privire la care este îndrituită să dobândească titlul de proprietate, în temeiul unor hotărâri judecătoreşti pe care înţelege să le enumere. Toate cheltuielile din acele litigii au fost suportate de aceasta iar nu de către intimat. Mai mult, intimatul cunoştea faptul că vânzarea este anulabilă când preţul este disproporţionat. Deşi cunoaşte clauzele contractuale, refuză restituirea sumelor primite.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 608 lit. h) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, invocate de intimatul A., a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă un motiv de casare, care ar afecta, în opinia recurentei, validitatea sentinţei recurate. Astfel, aceasta menţionează, la temeiul de drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidenţa acestui motiv de casare.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în combaterea motivelor reţinute de curtea de apel în pronunţarea soluţiei sale, respectiv care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţă, recurenta formulând susţineri cu privire la soluţia tribunalului arbitral, care a admis în parte acţiunea, timbrajul cererii reconvenţionale formulate în faţa tribunalului, dreptul său de proprietate asupra terenului şi confirmarea acestuia prin diverse acte juridice, relaţiile dintre părţi şi valoarea de circulaţie a terenurilor din zonă.

Deşi nu se prevede, în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele legale reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept material. Or, criticile formulate vizează alte împrejurări, care nu pot fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.

În al doilea rând, procedând la analizarea argumentelor invocate, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în celelalte motive de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Înalta Curte reţine, din analiza motivelor de recurs, că recurenta este nemulţumită de conduita tribunalului arbitral, de modul în care acesta a soluţionat cauza. Nu există nicio critică care să vizeze modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Iaşi, a cărei hotărâre este recurată.

Trebuie remarcat în acest context că acţiunea în anulare promovată de pârâta C. a fost respinsă întrucât criticile formulate de aceasta nu se încadrează în motivele de anulare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 608 din C. proc. civ.. Or, recursul dedus judecăţii nu cuprinde nicio critică de nelegalitate referitoare la aceste aspecte.

De altfel, se reţine că recursul motivat a fost formulat anterior comunicării hotărârii atacate, fără a fi completată ulterior cererea de recurs, punctual, prin raportare la motivarea Curţii de Apel Iaşi. Practic, recursul reia, concis, argumentele din cuprinsul cererii de anulare, prin care se critică hotărârea tribunalului arbitral, inclusiv temeiul juridic al acesteia.

Abia prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 12 iulie 2023, recurenta a adus argumente suplimentare şi a precizat că demersul său vizează două motive de casare, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. Însă, nefiind formulate în termenul legal, aceste completări nu pot fi avute în vedere de către instanţa de recurs.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurentă nu conţine critici propriu-zise, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, reţinând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta C. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 2 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.