Territorial jurisdiction for changing minor's domicile: statutory domicile prevails over actual residence in negative conflict of competence

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea în mod exclusiv, de către reclamant, a autorităţii părinteşti asupra minorelor C. şi D. şi stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul său din sat Lilieci, nr. 367, comuna Hemeius, judeţ Bacău - la familia E., unde minorele se şi află la acest moment, pentru o perioadă provizorie, până la rămânerea definitivă a sentinţei de drept comun.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4473/28.09.2023, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Tecuci, în circumscripţia căreia îşi au domiciliul/reşedinţa persoanele ocrotite, în raport cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., reţinând că locuinţa minorelor este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat la domiciliul mamei, care se află în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi, astfel că minorele, în calitate de persoane ocrotite îşi au domiciliul stabilit la locuinţa mamei.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de modificare a domiciliului minorelor aparţine judecătoriei în raza căreia a fost stabilit prin hotărâre judecătorească locuinţa copiilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1996/02.11.2023, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău, reţinând dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., precum şi susţinerilor părţilor, a apreciat că singurul aspect care interesează în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorului la data sesizării instanţei, aceasta fiind cea din comuna Hemeius, sat Lilieci, judeţ Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Tecuci a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza este Judecătoria Tecuci.

În cauză, prin cererea de ordonanţă preşedinţială formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea în mod exclusiv, de către reclamant, a autorităţii părinteşti asupra minorelor C. şi D. şi stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul său din sat Lilieci, nr. 367, comuna Hemeius, judeţ Bacău - la familia E., unde minorele se şi află la acest moment, pentru o perioadă provizorie, până la rămânerea definitivă a sentinţei de drept comun.

În drept au fost invocate prevederile art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 400 C. civ., "(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. (3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa."

În enumerarea din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 261 C. civ., intitulat "Îndatorirea părinţilor", plasat în Cartea a II-a, "Despre familie", părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din acelaşi act normativ, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinţei unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ. şi C. proc. civ.

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În situaţia de faţă, prin sentinţa civilă nr. 2243/05.11.2019 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2018 (filele x), urmare a desfacerii căsătoriei părţilor s-a dispus ca autoritatea părintească asupra celor doi copii să se exercite în comun, iar locuinţa acestora să fie stabilită alături de mama. Aşa cum a rezultat din probele de la dosar, (înscrisurile depuse la dosar, răspunsul pârâtei la interogatoriul luat, din oficiu, de către instanţă şi referatele de anchetă psihosocială efectuate în cauză (filele x Jud. Brăila) locuinţa reclamantei (mamei) este în comuna Cosmeşti, sat Furnicenii Noi, judeţul Galaţi.

Prin urmare, locuinţa minorilor este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, la domiciliul mamei, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Tecuci, astfel că minorele, în calitate de persoane ocrotite îşi au domiciliul stabilit la domiciliul mamei.

Faptul că la data sesizării instanţei, cei doi copii locuiesc, în fapt, alături de tată, pe raza localităţii Hemeiuş, judeţul Bacău nu poate semnifica schimbarea locuinţei lor, în condiţiile art. 497 C. civ., câtă vreme nu a existat un acord al mamei în acest sens şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe de judecată.

În consecinţă, în speţă, nu interesează adresa la care minorele locuiau în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care anterior domiciliul acestora a fost stabilit la mamă, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei copilului.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.