Cassation annulment for failure to substantiate grounds of illegality in challenge to declaration of animal health status

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 29 septembrie 2021 şi, ulterior, în urma declinării, la Tribunalul Arad la 1 februarie 2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate că efectivul de animale (suine) din exploataţia x, proprietatea reclamantului, sunt sănătoase, nefiind infectate cu Brucella suis (boala fiind Bruceloză porcină), cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat Ordinul nr. 145/2018 al ANSVSA şi art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 625/2017.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 24 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad, având ca obiect acţiune în constatare, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 224 din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 37 din 24 februarie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Arad, secţia I civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul A., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine, în esenţă, că astfel cum a arătat şi în faţa instanţei de fond şi a celei de apel, constatarea unei stări de fapt efectuată în temeiul art. 364 C. proc. civ. de către executorul judecătoresc nu poate fi realizată în speţă.

În continuare, recurentul reia istoricul cauzei şi situaţia de fapt, preluând cele susţinute prin cererea de chemare în judecată şi apel, făcând referire doar la aspecte privind fondul cauzei, fără a face referiri concrete la inadmisibilitatea demersului judiciar, reţinută de instanţa de fond şi confirmată de cea din apel.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi în subsidiar, a cerut respingerea recursului.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 decembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 29 septembrie 2021, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 224 din 14 septembrie 2022, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 37 din 24 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Arad, reţinând, în esenţă, că singura critică a hotărârii primei instanţe formulate de reclamant prin intermediul cererii de apel a fost aceea că procedura prevăzută de art. 364 C. proc. civ. nu este aplicabilă în speţă, întrucât executorul judecătoresc nu poate să constate starea de sănătate a animalelor aflate în proprietatea reclamantului. Instanţa de apel a reţinut că, deşi excede cadrului procesual astfel cum a fost stabilit de reclamant în virtutea principiului disponibilităţii, reglementat de art. 9 C. proc. civ., reclamantul se află în eroare în ceea ce priveşte atât procedura prevăzută de art. 364 C. proc. civ., cât mai ales cea prevăzută de art. 359 şi următoarele C. proc. civ.. În realitate reclamantul tinde să se constate de către un expert în materie starea de sănătate a animalelor aflate în patrimoniul său. Or, raportat la această situaţie, dispoziţiile art. 364 alin. (3) C. proc. civ. permit ca efectuarea constatării să se realizeze şi cu concursul altei persoane. Mai mult decât atât, art. 359 alin. (1) C. proc. civ. reglementează în mod expres posibilitatea unei persoane de a obţine de urgenţă părerea unui expert cu concursul instanţei de judecată. Ca atare, constatând că prima instanţă în mod corect a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea unei stări de fapt şi, pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, instanţa de apel a reţinut că susţinerile reclamantului apelant cum că tribunalul a realizat o cercetare insuficientă a tuturor aspectelor deduse judecăţii nu pot fi primite în calea de atac a apelului, în contextul reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Cu alte cuvinte dacă o excepţie de procedură sau de fond este admisă, cum este cazul în speţă, nu se va mai realiza administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurent, probele cerute şi încuviinţate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanţa de apel şi de instanţa de fond, în sensul interpretării greşite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susţinând interpretarea greşită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

Criticile astfel invocate constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar în recurs.

De asemenea, reclamantul a procedat la reproducerea criticilor invocate prin motivele de apel şi a apărărilor formulate în faţa primei instanţe, deşi trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanţa de apel în fundamentarea soluţiei pronunţate.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greşelile instanţei de apel pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocate formal prin memoriul de recurs.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii atacate, prin raportare la motivele de casare prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă şi/sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Or, în prezenta cauză, se constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc fondul pretenţiilor deduse judecăţii şi nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Mai mult, recurentul nu argumentează în vreun fel nelegalitatea deciziei civile nr. 224 din 14 septembrie 2022, prin raportare la soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă şi la considerentele care o susţin, limitându-se la a prezenta istoricul litigiului şi exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a pretenţiilor sale de către instanţele de fond.

Memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate a deciziei recurate, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei de apel, deşi condiţia esenţială a motivării recursului implică determinarea greşelilor imputate instanţei, în raport cu soluţia pronunţată în privinţa cererii cu care a fost învestită, precum şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Această cerinţă nu este satisfăcută de conţinutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluţia şi argumentaţia logico-juridică avută în vedere de către instanţa de apel la pronunţarea deciziei civile atacate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, pe calea căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate, prin memoriul de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în oricare dintre ipotezele descrise în cuprinsul acestui text legal, recurentul era dator să argumenteze raţiunea pentru care consideră că hotărârea atacată se impune a fi casată, în raport cu fiecare motiv de nelegalitate invocat şi considerentele reţinute de instanţa de apel.

Din lecturarea cererii de recurs, rezultă însă că recurentul-reclamant a invocat doar formal dispoziţiile legale sus-menţionate, fără a dezvolta critici care să vizeze raţionamentul adoptat de instanţa de apel, susţinând pretinsa nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva interpretării greşite de către instanţa de apel a situaţiei de fapt, contestate de recurent, a probelor cerute şi încuviinţate în cursul procesului şi a aprecierii acestora realizate de instanţa de apel şi de instanţa de fond.

Astfel, pe de o parte, simpla nemulţumire generică a reclamantului faţă de hotărârea recurată, sub aspectul unei pretinse nelegalităţi a hotărârii atacate din perspectiva interpretării greşite a probatoriului, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea conţinutului motivelor de apel şi a celor invocate la fond, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanţă, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 224 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.