Admissibility of cassation appeal against interlocutory rejection of accessory intervention in appellate proceedings

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 01.02.2016 sub nr. x/2016, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.: rezilierea contractului de închiriere autentificat sub nr. x/16.11.2007 la BNP C. şi a actelor sale adiţionale având nr. 2475/2008 şi nr. 1113/2009, pe motiv de neîndeplinire a obligaţiei principale de a întrebuinţa imobilul teren conform destinaţiei sale de cale de acces la construcţii; radierea din CF nr. x Brasov a contractului de închiriere autentificat sub nr. x/16.11.2007 la BNP C., precum şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere reconvenţională, reclamantul B. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 euro cu titlu de daune interese, pentru nerespectarea obligaţiei asumate prin încheierea contractului nr. x/2007, respectiv neasigurarea liniştitei folosinţe a bunului, precum şi obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa nr. 4675/11.05.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A.; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de reclamantul B.; au fost respinse cererile ambelor părţi de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia Tribunalului Braşov

Prin decizia nr. 1187/A/21.10.2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei; a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 19.03.2018; a admis apelul reclamantei A. şi a modificat, în parte, sentinţa civilă nr. 4675/11.05.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de reclamanta A.; a dispus rezilierea contractului de închiriere autentificat sub nr. x/16.11.2007 la BNP C., astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale având nr. 2475/2008 şi nr. 1113/2009.; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect radierea din CF nr. x Braşov a contractului de închiriere autentificat sub nr. x/16.11.2007 la BNP C., precum şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare; a obligat pe apelantul-pârât la plata sumei de 350 de RON reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru către apelantul-reclamant. În baza art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

4. Decizia Curţii de Apel Braşov

Prin încheierea din data de 21.03.2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a calificat cererea depusă pentru respectivul termen de terţul D. drept cerere de intervenţie accesorie; a reţinut că terţul D. nu a justificat interesul pentru a interveni în cauză, astfel că instanţa nu a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată; a calificat motivul de recurs vizând încălcarea puterii de lucru judecat drept cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 5 C. proc. civ., faţă de considerentele invocate în susţinerea acestui motiv de recurs şi a respins cererea de suspendare a recursului până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2002 al Judecătoriei Braşov, cerere formulată de recurentul pârât B. şi a amânat pronunţarea la data de 05.04.2023.

Prin decizia nr. 160/R/05.04.2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de recurs formulată de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1187/A/21.10.2022, pronunţate în dosarul civil nr. x/2016 al Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o şi a obligat recurentul-pârât B. la plata, către intimata reclamantă A., a sumei de 3.800 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs terţul D., invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta învederează că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 6 CEDO întrucât la termenul din 21.03.2023 s-ar fi impus stabilirea cuantumului taxei de timbru şi citarea recurentei cu menţiunea referitoare la obligaţia de a timbra cererea de intervenţie, or instanţa a calificat cererea ca fiind o simplă apărare, ce este scutită de la plata taxei de timbru.

Recurenta arată că, recalificând cererea, instanţa nu a analizat voinţa reală a părţii, a schimbat temeiul şi obiectul cererii de intervenţie. Totodată, recurenta precizează în ce constă diferenţa dintre o simplă apărare şi formularea unei cereri de intervenţie, susţinând, în esenţă, că intervenientul capătă calitatea de parte, care îşi poate exercita şi valorifica drepturile procesuale în mod independent faţă de partea în interesul căreia intervine.

Recurenta susţine că instanţa nu a parcurs procedura reglementată de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind stabilirea cuantumului taxei de timbru şi comunicarea obligaţiei de a achita taxa de timbru. Procedând astfel, în opinia recurentei, Curtea de Apel Braşov a încălcat dreptul părţii de a beneficia de posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, de a putea beneficia de facilităţile fiscale recunoscute de lege.

Invocând prevederile art. 61 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a respins nefondat cererea de intervenţie întrucât aceasta a justificat existenţa unui raport juridic cu partea în interesul căreia a înţeles să intervină, ce are calitatea de debitor al recurentei, context în care valorificarea dreptului patrimonial al debitorului pe calea acţiunii dedusă judecăţii produce consecinţe juridice şi în ce priveşte posibilitatea realizării creanţei recurentei. Astfel, recurenta are un interes preventiv în formularea cererii de intervenţie întrucât de modul de soluţionare a recursului depinde şi realizarea dreptului patrimonial al recurentei.

Cu privire la solicitarea instanţei de a dovedi interesul formulării cererii de intervenţie, recurenta arată că aşteptarea legitimă a părţii a fost în sensul de a se amâna cauza în vedere comunicării obligaţiei de a timbra cererea, astfel că până la termenul ce urma a fi stabilit, ar fi depus înscrisuri în probarea raportului juridic invocat în prezenta cauză. Totodată, recurenta învederează că existenţa raportului juridic dintre aceasta şi partea în interesul căreia a înţeles să intervină reprezintă un fapt necontestat, ce nu putea fi ignorat de către instanţă, existând posibilitatea de a se fi solicitat explicaţii suplimentare părţilor.

În cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 06.12.2023.

Intimata-reclamantă A. a formulat punct de vedere la raport, prin care a învederat că achiesează la concluziile raportului şi solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

Recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că nu există o interdicţie de la exercitarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie în recurs şi că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ., despre care arată că sunt neconstituţionale în măsura în care nu dau posibilitatea exercitării căii de atac şi împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie pronunţată de către instanţa de recurs.

6. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 10.10.2023, recurenta a depus note scrise în cadrul cărora a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ., arătând că aceste dispoziţii nu sunt conforme legii fundamentale în măsura în care nu dau posibilitatea exercitării căii de atac şi împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie accesorie în recurs. În acest mod, arată recurenta, se creează un tratament discriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi ipostază juridică (formularea unei cereri de intervenţie în căile de atac), iar textul legal este neclar, deoarece se recunoaşte dreptul substanţial de a ataca o astfel de hotărâre, însă nu se reglementează calea de atac specifică (art. 1 Constituţia României)

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauză, în calea de atac a recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 17.02.2023, petenta a formulat cerere de intervenţie, calificată de către instanţă, la termenul din 21.03.2023, drept cerere de intervenţie accesorie, fiind respinsă admiterea ei în principiu.

Dispoziţiile art. 64 alin. (4) Cod procedură astfel cum erau în vigoare la data introducerii acţiunii (01.02.2016) prevedeau drept cale de atac, pentru încheierea prin care-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie, numai apelul, dacă încheierea fusese dată în primă instanţă, respectiv, numai recursul, dacă încheierea fusese pronunţată în apel.

Petenta pretinde că această configuraţie a recursului în cazul încheierii de respingere a cererii de intervenţie, posibil a fi exercitat exlusiv atunci când cererea de intervenţie era formulată în apel, generează o stare de discriminare şi reprezintă, totodată, o stare de neclaritate legislativă.

Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate (a căror întrunire trebuie să fie cumulativă), în sensul că prin efectul neadmiterii, în principiu, a cererii de intervenţie, petenta nu figurează în cadrul procesual al cauzei pendinte, pentru a avea prerogativa prevăzută de lege care să-i confere posibilitatea formulării, la acest moment, a unei asemenea solicitări.

Prin urmare, petentei îi lipseşte calitatea de parte în procesul de fond în raport de care a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel încât celelalte condiţii de admisibilitate nu se mai impun a fi analizate.

Chiar dacă petenta a formulat recurs împotriva deciziei nr. 160/R/05.04.2023 a Curţii de Apel Braşov, calea de atac este soluţionată din perspectiva inadmisibilităţii exercitării sale, excepţie procesuală prioritară în raport cu eventuale alte aspecte procedurale ale pricinii.

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 160/R din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că recurenta D. a formulat cerere de intervenţie în faţa instanţei de recurs, prin cererea transmisă la data de 16.02.2023 şi prin cererea depusă la data de 20.03.2023 .

Potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. civ. (aplicabile în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 01.02.2016), "după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată".

Prin încheierea din data de 21.03.2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a calificat cererea depusă pentru respectivul termen de terţul D. drept cerere de intervenţie accesorie; a reţinut că terţul D. nu a justificat interesul pentru a interveni în cauză, astfel că instanţa nu a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată.

Art. 64 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel..."

Pe cale de consecinţă, art. 64 alin. (4) C. proc. civ. reglementează expres căile de atac în ipotezele formulării cererii de intervenţie voluntară în faţa primei instanţe sau în apel, astfel că încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată în recurs este definitivă, nemaiputând fi atacată cu recurs.

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Cum încheierea din 21.03.2023, prin care a fost soluţionată cererea de intervenţie accesorie formulată de terţul D. (în cuprinsul căreia au fost consemnate dezbaterile de la respectivul termen de judecată) face parte integrantă din decizia nr. 160/R/05.04.2023, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate se constată că cererea de recurs vizează o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs privind respingerea solicitării de a încuviinţa în principiu cererea de intervenţie accesorie, decizia atacată în prezenta cauză fiind o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi reformată pe calea recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta - intervenientă D., de sesizare a Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ. şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeaşi recurentă împotriva deciziei nr. 160/R din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta - intervenientă D., de sesizare a Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta D. împotriva deciziei nr. 160R din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.