Jurisdiction over challenges to regulator-imposed late payment penalties: exclusive competence of appellate administrative court under Law 51/2006

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.10.2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 92/26.05.2022 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 313/09.03.2022, decizii pe care le consideră netemeinice şi nelegale, solicitând să se admită contestaţia, să se dispună anularea deciziilor contestate, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 538/23.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

A reţinut instanţa că prin Decizia nr. 313/09.03.2022, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON, şi penalităţi de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON.

Dobânzile şi penalităţile de întârziere au fost calculate pentru achitarea cu întârziere de către reclamantă a contribuţiei de 0,12 % datorată în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006, republicată şi actualizată, şi prevederile Ordinului nr. 79/2017 privind modalitatea de achitare şi cuantumul contribuţiei datorate la bugetul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C.

După cum se prevede în mod clar şi expres la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006, republicată şi actualizată, această contribuţie de 0,12% reprezintă un venit propriu al pârâtei, iar nu o creanţă fiscală, pentru a fi incidente normele de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Raportat la aceste dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a limitat competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal în materie fiscală doar la soluţionarea litigiilor de contencios administrativ fiscal care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Aşadar, instanţele de contencios administrativ şi fiscal nu judecă toate litigiile care au legătură cu orice creanţă bugetară, indiferent de denumirea şi provenienţa sa şi de raportul de drept material din care izvorăşte creanţa respectivă.

Legiuitorul a stabilit în mod expres şi imperativ că intră în competenţa instanţei de contencios fiscal doar litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actualizată.

În acest sens, se poate observa că şi contestaţia la executare în materie fiscală priveşte tot impozite, taxe, contribuţii şi orice alte sume datorate bugetului general consolidat al statului, dar aceasta nu înseamnă că se judecă de instanţa de contencios administrativ şi fiscal.

Sumele pretinse prin Decizia nr. 313/09.03.2022 nu intră în categoria creanţelor fiscale, din moment ce noţiunile de creanţă fiscală, creanţă fiscală principală, creanţă fiscală accesorie, contribuţie socială, impozit, taxă, drepturi vamale nu pot avea altă semnificaţie decât cea atribuită de legiuitor la art. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Stabilirea accesoriilor aferente venitului propriu al pârâtei constând în contribuţia de 0,12%, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, printr-un document intitulat "decizie", nu schimbă natura juridică a sumelor respective şi nici a actului prin care au fost calculate, câtă vreme este vorba de venituri proprii ale pârâtei, iar nu de creanţe fiscale.

De subliniat că semnarea "deciziei" de către preşedintele A.N.R.S.C. nu poate să confere acesteia regimul juridic al actelor la care se referă art. 16 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 51/2006, republicată şi actualizată.

Raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii şi la natura juridică a sumelor respective, acţiunea formulată de reclamantă intră în categoria cererilor evaluabile în bani de competenţa judecătoriei, în speţă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, ca instanţă civilă în a cărei circumscripţie teritorială este situat sediul social al pârâtei.

Prin sentinţa nr. 7475/06.09.2023, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că reclamanta a contestat Decizia nr. 313/09.03.2022 prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON pentru achitarea cu întârziere a contribuţiei de 0,12 % datorată conform dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006 şi Deciziei nr. 92/26.05.2022, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 313/09.03.2022, ambele fiind acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi ambele fiind semnate de preşedintele A.N.R.S.C.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006 ("Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la Curtea de Apel Bucureşti") şi cele ale art. 36 din O.G. nr. 6/2019 ("Împotriva actelor administrative fiscale emise potrivit prezentei ordonanţe se poate formula contestaţie potrivit art. 268-281 din Codul de procedură fiscală"), precum şi caracterul absolut al normelor de competenţă materială, norme de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de contestarea, de către reclamanta A. S.A., a Deciziei nr. 313/09.03.2022, prin care au fost stabilite obligaţii bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON pentru achitarea cu întârziere a contribuţiei de 0,12 % datorată conform dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006.

Totodată, este contestată şi Decizia nr. 92/26.05.2022, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 313/09.03.2022, ambele decizii fiind emise de către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice, prin preşedinte B..

Referitor la actele emise de către preşedintele A.N.R.S.C, dispoziţiile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, prevăd că "Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la Curtea de Apel Bucureşti".

Rezultă că dispoziţiile legale anterior citate instituie un caz de competenţă materială şi teritorială exclusivă, de ordine publică, în ce priveşte soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva ordinelor şi deciziilor preşedintelui A.N.R.S.C., competenţă aparţinând secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

În acest context, trimiterile pe care instanţele aflate în conflict le-au făcut la diverse dispoziţii din Legea nr. 554/2004 pentru a justifica o competenţă sau alta sunt lipsite de relevanţă, întrucât în cauză competenţa nu se stabileşte potrivit actului normativ menţionat, ci în acord cu dispoziţiile legii speciale incidente, şi anume art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, care sunt fără echivoc şi statuează că exercitarea căilor de atac împotriva ordinelor şi deciziilor preşedintelui A.N.R.S.C. este de competenţa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.