State liability for detention conditions and the inadmissibility of cassation appeals challenging factual evidence assessment

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă la data de 07.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului să plătească reclamantului despăgubiri civile în cuantum de 500.000 euro, cu titlu de daune morale şi 65.000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent în RON la cursul oficial comunicat de BNR la data plăţii, deoarece reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, în perioada 10.03.2017-21.11.2017 în baza deciziei penale nr. 296/09.03.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 din CEDO, art. 1349, 1357, 1381,1385, 1386, 1387, 1391 C. civ., art. 252-253 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de netimbrare, excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia nulităţii acţiunii. În subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 1448/13.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru privarea de libertate a reclamantului în perioada 10.03.2017- 21.11.2017; a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, pentru privarea de libertate în intervalul menţionat; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului în ceea ce priveşte acţiunea în atragerea răspunderii civile delictuale pentru condiţiile de detenţie şi a respins, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acţiunea în atragerea răspunderii civile delictuale pentru condiţiile de detenţie.

Prin decizia nr. 707/A/23.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

Prin decizia nr. 435/01.03.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantului împotriva deciziei anterior menţionate, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 105/A/27.01.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 2.000 euro (în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii) daune morale pentru condiţiile de detenţie; a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare de daune materiale pentru condiţiile de detenţie; a menţinut, în rest, sentinţa apelată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A..

A arătat recurentul că, în calcularea despăgubirilor morale, instanţa de apel s-a raportat la mai multe decizii CEDO pronunţate contra României ce au acordat despăgubiri între 1000-5000 euro şi a stabilit o despăgubire de numai 2000 euro, luând în calcul exclusivul argument al duratei detenţiei.

Instanţa de apel a efectuat o superficială apreciere a prejudiciului moral suportat de recurentul-reclamant şi nu a administrat probe suficiente nici pentru a cuantifica prejudiciul moral şi nici pe cel material, cu toate că recurentul-reclamant a solicitat prin acţiune proba cu martori şi a administrat înscrisuri. Aceasta s-a limitat doar la acorda consistenţă adresei venite de la Penitenciarul Jilava care a confirmat că recurentul a executat detenţie în condiţii necorespunzătoare, fără a detalia în ce au constat aceste condiţii necorespunzătoare şi nici instanţa de apel nu a cerut lămuriri suplimentare.

Condiţiile de detenţie au fost degradante, inumane, au lezat nu doar integritatea fizică şi psihică a recurentului-reclamant, dar şi demnitatea acestuia, acte contrare Convenţiei Europene a drepturilor omului.

Recurentul-reclamant a suferit o puternică depresie în urma executării pedepsei cu detenţia, pentru care în prezent urmează terapie psihologică (ANEXA 6 a Cererii de chemare în judecată). De asemenea, recurentul-reclamant s-a confruntat şi cu o deteriorare a stării sale generale de sănătate (apariţia unei boli cardiace, diabet, steatoză hepatică, probleme dentare etc.) - ANEXA 7 a Cererii de chemare în judecată). Datorită stresului provocat de procesul penal în sine şi apoi de perioada petrecută de recurentul-reclamant în închisoare, soţia acestuia a fost diagnosticată cu o formă de cancer mamar pentru care urmează tratament de specialitate (ANEXA 8 a Cererii de chemare în judecată).

Nici unul dintre aceste înscrisuri nu a fost analizat de instanţa de apel, în aprecierea prejudiciului moral şi material suferite de recurent.

Detenţia nelegală a constituit pentru recurentul-reclamant nu doar o restrângere, ci chiar o înlăturare a posibilităţilor de viaţă familială şi socială, ceea ce contravine art. 8 din Convenţie care impune o obligaţie negativă în sarcina autorităţilor statale de a nu aduce atingere exerciţiului acestui drept de către titularii săi.

Din această perspectivă, au fost încălcate dispoziţiile art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386, 1387, 1391 C. civ., art. 252-253 C. civ.

Recurentul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., art. 244 alin. (1) C. proc. civ., despre care a arătat că au fost încălcate în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, a arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, hotărârea pronunţată în aceste condiţii fiind nulă, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Deşi recurentul a indicat atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., cât şi normele de drept procesual, respectiv de drept material, care, în opinia recurentului, atrag incidenţa motivelor de casare menţionate, argumentele aduse în sprijinul acestor aşa-zise critici de nelegalitate nu s-au conformat caracterului specific al căii extraordinare de atac a recursului, întrucât au vizat aspecte de netemeinicie ce nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar.

Prin urmare, textele de lege pretins încălcate au fost invocate pur formal, nefiind urmate de apărări care să le susţină.

Recurentul a arătat că în evaluarea prejudiciului moral suferit, instanţa de apel nu a administrat probe suficiente, nu a analizat înscrisurile pe care acesta le-a depus la dosar şi s-a raportat exclusiv la o adresă provenind de la Penitenciarul Jilava, care a confirmat că recurentul a executat detenţie în condiţii necorespunzătoare, fără a detalia în ce au constat aceste condiţii necorespunzătoare şi referitor la care instanţa de apel nu a solicitat lămuriri suplimentare.

O astfel de critică însă este una de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, întrucât modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor excedează cadrului procesual în care se desfăşoară controlul de legalitate de către instanţa de recurs.

Apoi a reiterat situaţia de fapt privind condiţiile de detenţie, impactul acestora asupra psihicului recurentului, concluzionând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi că se impune admiterea acţiunii în temeiul dispoziţiilor indicate prin aceasta, respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1387, art. 1391 C. civ.

Totodată, recurentul a redat conţinutul unor texte legale (art. 22 alin. (1) şi (2), art. 237 alin. (2) pct. 7, art. 244 alin. (1) C. proc. civ.), despre care s-a limitat a susţine că reprezintă reguli de procedură fundamentale care au fost încălcate de către instanţa de apel, fără a indica punctual, în ce manieră s-a realizat o asemenea pretinsă încălcare.

Simpla enumerare a unor texte legale şi redarea conţinutului acestora, urmată de o afirmaţie generică în sensul că au fost încălcate de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, nu este de natură să confere recursului posibilitatea de încadrare în motivele de nelegalitate indicate de parte sau prevăzute de lege, dacă nu sunt însoţite de argumente corespunzătoare, care să poată fi analizate ca atare de către instanţa învestită cu judecarea căii extraordinare de atac.

De asemenea, simpla afirmaţie că în cauză ar fi fost încălcat dreptul la libertate ori dreptul la un proces echitabil, nu este încadrabilă în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme în acest sens nu sunt dezvoltate argumente raportate la considerentele instanţei de apel, din care să rezulte pretinsa încălcare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 105/A din 27 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 105/A din 27 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.