Paternity denial jurisdiction: exclusive territorial competence based on protected person's domicile lost if exception not raised at first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Harlau Court, which retained territorial competence. The dispute arose from a father's action to deny the paternity of two minor children, claiming they were biologically the offspring of a third party during his separation from their mother. A procedural clash occurred when the Harlau Court initially declared itself competent but subsequently raised a territorial incompetence exception after the second hearing, while the Giurgiu Court, where the defendant and minors resided, claimed exclusive jurisdiction based on the domicile of the protected person under Article 114(1) of the Civil Procedure Code and reciprocally declined competence. The decisive legal basis was Article 130(2) of the Civil Procedure Code, which mandates that exceptions to public order territorial competence (including those for status and family matters under Article 113(1)) must be raised at the first hearing where parties are legally cited; because the Harlau Court failed to invoke the exception at the initial hearing of the separate case file and only raised it later, it irrevocably acquired jurisdiction, rendering the subsequent declination invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 414 din C. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Paternity denial jurisdiction: exclusive territorial competence based on protected person's domicile lost if exception not raised at first hearing: The dispute arose from a father's action to deny the paternity of two minor children, claiming they were biologically the offspring of a third party during his separation from their mother. A procedural clash occurred when the Harlau Court initially declared itself competent but subsequently raised a territorial incompetence exception after the second hearing, while the Giurgiu Court, where the defendant and minors resided, claimed exclusive jurisdiction based on the domicile of the protected person under Article 114(1) of the Civil Procedure Code and reciprocally declined competence. The decisive legal basis was Article 130(2) of the Civil Procedure Code, which mandates that exceptions to public order territorial competence (including those for status and family matters under Article 113(1)) must be raised at the first hearing where parties are legally cited; because the Harlau Court failed to invoke the exception at the initial hearing of the separate case file and only raised it later, it irrevocably acquired jurisdiction, rendering the subsequent declination invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited as the legal basis for the court's order to assign jurisdiction to the Harlau Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. x/2022 (cauză disjunsă din dosarul nr. x/2021), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să constate tăgada paternităţii celor doi copii, minorii C., şi D., şi constatarea că aceştia îl au ca tată biologic pe numitul E..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2001 s-a căsătorit cu pârâta, căsătorie din care a rezultat un copil major. La un an după naşterea copilului părţilor, pârâta a părăsit domiciliul conjugal şi a mers să locuiască cu un alt bărbat. Astfel, părţile sunt despărţite în fapt de 17 ani, iar din convieţuirea pârâtei cu numitul E. au rezultat minorii C. şi D., care nu sunt copiii biologici ai reclamantului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 şi urm., art. 397 şi urm., şi art. 400 şi urm. C. civ.
Deşi legal citată, pârâta B. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 724 din 26 aprilie 2023, Judecătoria Hârlău a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Giurgiu a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă de competenţă de ordine publică, prin care se reglementează faptul că judecarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
A constatat instanţa că, din înscrisurile ataşate la dosar rezultă că adresa de domiciliu a pârâtei B. este în judeţul Giurgiu, sat şi comuna Hotarele, şoseaua x, precum şi că domiciliul celor doi minori este la mama, astfel încât competenţa de soluţionare a pricinii aparţine judecătoriei Giurgiu, în a cărei circumscripţie teritorială se află comuna Hotarele.
Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 4841 din 26 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Hârlău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a făcut aplicarea art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând în acest sens că Judecătoria Hârlău a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive la al doilea termen de judecată la care părţile au fost legal citate, după ce, la termenul de judecată din 08 februarie 2023, s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte reţine că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acţiunea în tăgada paternităţii formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanţei a se constata că acesta nu este tatăl biologic al minorilor C. şi D..
Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. "Acţiuni privind filiaţia" reglementate de dispoziţiile art. 421-440 C. civ., acţiuni care tind la stabilirea filiaţiei faţă de mamă ori faţă de tată, acestea fiind plasate în aceeaşi secţiune (1) denumită "Stabilirea filiaţiei" a Capitolului II. Filiaţia.
Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părţile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:
"părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanţă este exclusivă."
Aşa fiind, întrucât în cauza de faţă competenţa teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepţia necompetenţei teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
În speţă, la primul termen de judecată stabilit în cauză, din data de 14 decembrie 2022, Judecătoria Hârlău a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, şi a acordat părţilor cuvântul pe fond. Ulterior, a revenit asupra acestei măsuri şi a pus în discuţie disjungerea petitelor având ca obiect desfacerea căsătoriei de capătul de cerere privind tăgada în paternitate. Astfel, a rămas învestită cu petitul având ca obiect desfacerea căsătoriei, iar pentru acţiunea în tăgada paternităţii a dispus înregistrarea unui nou dosar, nr. x/2022
În dosarul nou constituit, la termenul de judecată din 08 februarie 2023, având procedura legal îndeplinită, şi constatând că este competentă să soluţioneze cauza, Judecătoria Hârlău a dispus amânarea judecăţii în data de 26 aprilie 2023, în vederea administrării probelor.
Abia la termenul de judecată din 26 aprilie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive. Or, în condiţiile în care Judecătoria Hârlău nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, soluţionarea acţiunii în tăgada paternităţii formulată de reclamantul A. a rămas dobândită de către această instanţă.
Faţă de considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 decembrie 2023.