Revision based on contradictory judgments barred within same case file and against prior decisions

Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârile în raport de care se solicită revizuirea

Prin decizia nr. 459 din 07 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de lămurire, completare, îndreptare a deciziei civile nr. 156/2022 din 06 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, formulată de petentul-contestator A..

Prin decizia nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunţate în acelaşi dosar, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 423 pronunţată la data de 06.12.2021 de către Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 8/A/15 aprilie 2021, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

În fine, prin încheierea din 13 martie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis cererea formulată de petentul A. şi a înlăturat amenda judiciară, în sumă de 500 RON, aplicată petentului prin decizia civilă nr. 459/7 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 şi a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, precum şi împotriva deciziei civile nr. 423 din 6 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021 a declarant revizuire revizuentul A., arătând că acestea sunt contradictorii cu încheierea de şedinţă din 13 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a arătat că deciziile atacate sunt contradictorii, şi încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 13 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-ar fi reţinut că acesta nu a formulat o cerere contradictorie şi şicanatorie, precum şi că recursul său declarat în dosarul nr. x/2021 nu a fost judecat, fiind respins ca inadmisibil, desi avea deschisă această cale în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată initial pe rolul Curţii de Apel Piteşti care, prin decizia civilă nr. 274 din 11 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prioritar, referitor la aspectul suspendării judecării cauzei din perspectiva art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu privire la care instanţa a rămas să facă verificări, se constată că, prin concluziile scrise transmise instanţei în timpul şedinţei publice din 05 decembrie 2023, revizuentul a menţionat că solicită judecarea cauzei şi în lipsă, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea măsurii suspendării judecăţii şi, în accord cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmează a proceda la analiza admisibilităţii căii de atac a revizuirii.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuentul a solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 şi a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, precum şi anularea deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceste trei hotărâri înfrâng puterea lucrului judecat stabilită prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, prin care s-a soluţionat calea de atac a reexaminării formulate de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 459 din 07 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, în sensul anulării sancţiunii amenzii judiciare în sumă de 500 RON, dispusă prin hotărârea atacată.

Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de pronunţarea hotărârilor pretins potrivnice în dosare diferite.

Or, în speţă, încheierea din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Piteşti a fost pronunţată în calea de atac a reexaminării declarate împotriva soluţiei aceleiaşi instanţe, de amendare a petentului cu suma de 500 RON, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Astfel, în cauză nu sunt îndeplinire cumulative condiţiile mai sus relevate, având în vedere că atât decizia civilă nr. 459 din 7 decembrie 2022, decizia civilă nr. 156 din 06 aprilie 2022, cât şi încheierea de şedinţă din 13 martie 2023 au fost toate pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite.

Or, în cadrul aceluiaşi proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care se impune respingerea acestei cereri, ca inadmisibile.

Mai mult, aceeaşi soluţie se impune şi faţă de neîndeplinirea condiţiei ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost pronunţată anterior celei faţă de care s-a invocat contrarietatea.

Astfel, în cauză, încheierea de şedinţă din 13 martie 2023 este ulterioară tuturor celor trei decizii atacate cu revizuire, astfel încât deciziile nr. 459 din 7 decembrie 2022, nr. 156 din 06 aprilie 2022 şi nr. 423 din 6 decembrie 2021 nu pot fi contradictorii, în sensul nesocotirii autorităţii lucrului judecat, având în vedere că revizuentul a solicitat anularea primelor trei hotărâri pronunţate, iar nu a ultimei hotărâri dintre cele pretins potrivnice.

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea cererii de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are aptitudinea de a aprecia care dintre hotărârile potrivnice este greşită, putând doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Astfel, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, şi nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci aceasta verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri (ceea ce nu corespunde solicitării revizuentului).

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Totodată, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate şi în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

Sub acest aspect se reţine că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie repuse în discuţie (cauza Brumărescu împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Se reţine, aşadar, că în situaţia cererilor de revizuire întemeiate pe existenţa contrarietăţii de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire are ca singură consecinţă anularea celei din urmă hotărâri, fără a îngădui şi alte eventuale rezolvări.

O asemenea soluţie legală îşi are justificare în faptul că legea socoteşte neavenită hotărârea ulterioară, în considerarea faptului că dacă în cel de-al doilea proces s-ar fi invocat şi admis excepţia autorităţii de lucru judecat, acţiunea ar fi fost respinsă pentru acest motiv, fără a mai fi cercetată pe fondul ei ori sub alte aspecte, astfel că nu s-ar mai fi ajuns să fie pronunţată o hotărâre care să o contrazică pe cea pronunţată în primul proces.

Or, în speţă, raportat la împrejurarea că revizuentul a solicitat anularea primelor trei hotărâri, faţă de cea ulterioară, nu se mai pune problema autorităţii de lucru judecat, astfel încât, se impune constatarea inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Pentru toate considerentele reţinute, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 şi a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, precum şi împotriva deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 decembrie 2023.