Restitution of child state allocation; territorial jurisdiction of private order and ex officio invocation

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la data de 13 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocaţia minorului C., pe care pârâta a încasat-o în mod nejustificat provocându-i un prejudiciu material minorului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1341, 1344, 1635 şi următoarele din C. civ.

La termenul de judecată din data de 03 mai 2023, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 2987 din 03 mai 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa a reţinut că, în cauză, pârâta are domiciliul în Municipiul Galaţi, astfel cum reiese din verificările din baza de date DEPAPB, fiind atrasă astfel competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi, în a cărei circumscripţie domiciliază pârâta efectiv.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Galaţi, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 4217 din 28 septembrie 2023 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus din oficiu suspendarea judecării cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este reglementată de norma de drept comun, de ordine privată, respectiv de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., şi a considerat că, atâta vreme cât nu se încadrează în cadrul enumerării limitative din cadrul art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa este întotdeauna de ordine privată.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În cauza dedusă analizei, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată a fost invocată de judecătorul iniţial învestit, din oficiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa a apreciat că, fiind vorba de o necompetenţă de ordine privată, în lipsa invocării în condiţii procedurale de către pârât, instanţa iniţial învestită rămânea competentă să soluţioneze cauza, neavând posibilitatea de a invoca excepţia din oficiu.

Sub un al doilea aspect, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii, devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii. Dispoziţia legală redată se aplică nu doar în cazul cererilor referitoare la obligaţiile legale de întreţinere, ci şi al celor privind restituirea alocaţiei de stat pentru copii, de către părintele care a încasat-o pe nedrept.

Instituirea unui competenţe teritoriale alternative între instanţa determinată potrivit dispoziţiilor art. 107 - 112 din C. proc. civ. şi cea de la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant se explică prin aceea că, prin acest text de lege, se stabileşte o favoare pentru creditorul pensiei de întreţinere sau alocaţiei de stat care formulează cererea. Prin cererea dedusă judecăţii, se solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocaţia cuvenită minorului C., motiv pentru care, în afara instanţelor prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant.

În toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar prin opţiunea justificată legal de dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., stabileşte pe deplin competenţa teritorială a instanţei.

Instanţa a concluzionat că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul împreună cu minorul C., reclamantul a fixat în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti devenind exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocaţia minorului C., susţinând că pârâta ar fi încasat-o în mod nejustificat, provocându-i un prejudiciu material minorului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit regulii generale privitoare la competenţa teritorială, instituite de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., regula de competenţă teritorială enunţată este de ordine privată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 din C. proc. civ., competenţa este câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea astfel încât aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

În cauză, excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârâta B. în condiţiile menţionate mai sus; la primul termen de judecată instanţa a dispus efectuarea de verificări în baza de date DEPABD în vederea aflării domiciliului actual al pârâtei, iar la al doilea termen de judecată, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de către instanţă din oficiu, termen la care cauza a rămas în pronunţare.

În situaţia expusă, având în vedere caracterul de ordine privată al normei de competenţă teritorială, excepţia necompetenţei nu putea fi invocată decât de către pârâtă prin întâmpinare, iar nu şi de către instanţă de oficiu, astfel cum a procedat Judecătoria sectorului 6. Neinvocarea de către pârâtă a necompetenţei teritoriale face ca această instanţă, iniţial învestită prin opţiunea reclamantului, să devină competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen de către pârâtă.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii, în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant; în cauză sunt aplicabile aceste prevederi, întrucât ipoteza prevăzută la punctul 2 face referire la cererile referitoare la obligaţia de întreţinere introduse de creditorul reclamant, iar reclamantul A. a invocat calitatea sa de reprezentant legal al creditorului alocaţiei de stat pentru copii, minorul C., potrivit deciziei civile nr. 3143A din 26 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2017 .

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Astfel, şi din această perspectivă, atâta timp cât reclamantul a învestit Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, cu cererea de chemare în judecată iar potrivit articolului sus-citat, reclamantul este cel care face alegerea între două instanţe deopotrivă competente, prin opţiunea justificată legal, reclamantul a fixat definitiv competenţa în favoarea instanţei menţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2023.