Territorial competence for execution approval: detention facility not assimilated to debtor's domicile under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la 25 august 2023, sub nr. x/2023, petentul S.C. P..E.J. "A.", în temeiul cererii de executare silită formulate de creditoarea B. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului C..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin încheierea nr. 2722 din 4 septembrie 2023, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Deva, reţinând că este incident art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., că în prezent debitorul este încarcerat în Penitenciarul Deva şi că penitenciarul este asimilat unui domiciliu forţat.

Prin încheierea nr. 4022/CC din 12 octombrie 2023, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Reşiţa, reţinând că domiciliul debitorului, potrivit menţiunilor din cuprinsul evidenţelor oficiale, se regăseşte în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reşiţa, astfel că aceasta este instanţa de executare, locul de detenţie neputând fi asimilat noţiunii de domiciliu.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Reşiţa.

Având în vedere obiectul litigiului, respectiv cererea formulată de către executorul judecătoresc prin care solicită încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2023, se reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "competenţa de a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare", precum şi cele ale art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Scopul pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţei de executare de domiciliul debitorului constă în desfăşurarea cât mai eficientă a activităţii de executare silită, având în vedere că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine se regăsesc la locul unde acesta îşi are domiciliul.

În ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", la art. 87 din C. civ. se arată că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Referitor la stabilirea sau schimbarea domiciliului, la art. 89 din C. civ. se prevede că se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale şi că nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, dovada acestei intenţii rezultând din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt. În ceea ce priveşte dovada domiciliului, la art. 91 din C. civ. se prevede că se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepţia cazului în care domiciliul a fost cunoscut prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În acest context normativ, locul de detenţie nu poate fi asimilat noţiunii de "domiciliu", întrucât debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu se poate reţine intenţia de a avea acolo locuinţa principală, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea mutării debitorului într-un alt loc de detenţie.

Ca atare, împrejurarea că, la momentul sesizării organului de executare de către creditoarea B. S.A., debitorul C. se afla încarcerat în Penitenciarul Deva nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite, în raport cu prevederile legale precitate.

Din moment ce debitorul C. are domiciliul în comuna Berzovia din judeţul Caraş-Severin, astfel cum atestă extrasul D.E.P.A.B.D. depus la dosar, rezultă că instanţa de executare, care este competentă a soluţiona şi cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Reşiţa.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.