Conflict of jurisdiction resolved in favor of the enforcement court for provisional suspension of compulsory execution

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă la 22 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F. şi G., suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al B.E.J.A. "H.".

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4550 din 24 mai 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând în esenţă că este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 27/2021 şi că instanţa de executare este Judecătoria Ploieşti, dată fiind incidenţa în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4489 din 18 august 2023, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, reţinând în esenţă că aceasta este instanţa de executare, întrucât, prin încheierea dată la 24.05.2022 în dosarul nr. x/2022, a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2022, fiind aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/2021, prin care s-a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că aceeaşi instanţă soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, contestaţia la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Conform art. 719 din C. proc. civ.:

"(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată. (...) (7) Dacă există urgenţă (...), instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac". Din analiza acestor texte de lege rezultă că atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se soluţionează de către instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare, având în vedere caracterul incidental al acestor cereri, fiind formulate în cadrul unui proces aflat în desfăşurare, respectiv în procedura executării silite în sens larg, iar, în sens restrâns, în cadrul unei contestaţii la executare.

În interpretarea şi aplicarea unitară a acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat decizia nr. 27/06.12.2021, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 135/10.02.2022, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi a stabilit că "instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar, în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare".

Din cuprinsul acestei decizii, se reţin următoarele considerente relevante:

"66. Având caracterul unei cereri incidentale, cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

67. În consecinţă, prorogarea legală de competenţă operează în favoarea instanţei competente să soluţioneze cererea principală (instanţa de executare), iar nu în favoarea instanţei învestite cu cererea principală.

68. De altfel, dacă până acum exista posibilitatea ca instanţa să aprecieze la momentul soluţionării cererii de suspendare provizorie a executării silite că este competentă material să soluţioneze o atare cerere, iar ulterior, la primul termen fixat pentru soluţionarea contestaţiei la executare, să constate că nu este competentă să judece contestaţia, ulterior dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele ce au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare.

69. Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…)

72. În acest context, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să îşi verifice competenţa cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-şi competenţa în funcţie de art. 714 din acelaşi cod.

73. Caracterul unic şi exclusiv al instanţei de executare prevăzute de art. 651 din C. proc. civ. nu doar că justifică, ci impune instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

74. În contextul pronunţării deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanţei învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligaţia de a-şi verifica competenţa pentru a se respecta principiul unicităţii instanţei de executare."

În continuare, se reţine că, potrivit art. 651 din C. proc. civ.:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...) (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În interpretarea şi aplicarea unitară a acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat decizia nr. 20/27.09.2021, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care a statuat că "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel"

În considerentele acestei decizii, s-au reţinut următoarele aspecte relevante:

"70. (…) Încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

72. Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestaţia la executare poate fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuţionale există o singură instanţă de executare. (…)

80. Principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

84. Actuala reglementare nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 şi 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relaţia de condiţionare dintre competenţa teritorială a instanţei de executare şi sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerinţa unei noi încuviinţări a executării silite de către instanţa în circumscripţia căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată şi posibilitatea ca în caz de poprire contestaţia la executare să poată fi introdusă şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se afla instanţa de executare.

85. Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situaţia în care, cu privire la acelaşi raport juridic, să fie pronunţate soluţii contrare de către instanţe diferite. (…)

86. Atât timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Urmând a face aplicarea în prezenta cauză a acestor două decizii cu caracter obligatoriu, conform dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că, prin încheierea dată la 24.05.2022 în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3980/09.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2860/19.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În acest context, se reţine că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dobândit calitatea de instanţă de executare, fiind unica instanţă competentă a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie a executării silite, ce face obiectul litigiului de faţă.

În considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, nu are nicio relevanţă, la acest moment, aspectul reţinut de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în fundamentarea soluţiei sale de declinare a competenţei teritoriale, şi anume eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., reţinută în considerentele sentinţei civile nr. 8497/04.11.2022, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Ploieşti. Prevederile art. 127 din C. proc. civ. ar fi putut fi invocate, în justificarea prorogării de competenţă a unei alte instanţe, cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviinţarea executării silite, când, potrivit deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dobândit calitatea de instanţă de executare, fiind unica competentă a soluţiona orice incidente apărute în cursul executării silite, astfel cum se prevede la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de suspendare provizorie a executării silite este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.