Conflict of Jurisdiction in Tax Enforcement Challenge: Application of the Single Execution Court Principle

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 17 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., să se constate intervenită prescripţia dreptului de a solicita executarea silită a sumei de 35.205,28 RON, să se constate lipsa titlului executoriu şi lipsa calităţii de creditor a societăţii B. S.R.L., să se dispună anularea formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2022 al S.C. P..E.J. "C.", incluzând somaţia din 4 august 2022, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 4 august 2022, adresa de înfiinţare a popririi din 4 august 2022, transmisă către D. şi către E. S.A., înştiinţarea privind măsura popririi din 4 august 2022, cu consecinţa încetării executării silite, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin încheierea civilă nr. 463 din 30 martie 2023, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând că, la data formulării cererii de executare silită, debitorul A. nu avea domiciliul în România, aspect care rezultă din verificările efectuate în D.E.P.A.B., astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2023, Judecătoria Sectorului2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, reţinând în cauză că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea pronunţată la 27 februarie 2022 de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2022, astfel că aceasta este instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare, în baza principiului unicităţii instanţei de executare, consacrat prin decizia nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. S-a mai constatat că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată cu nerespectarea art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului2 Bucureşti a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Alba Iulia.

Având în vedere natura juridică a cererii introductive (contestaţie la executare), se reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", iar, conform art. 651 din acelaşi Cod:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domisiliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...) (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În interpretarea şi aplicarea unitară a acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat decizia nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care a statuat că "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". În considerentele acestei decizii, s-au reţinut următoarele aspecte relevante:

"70. (…) Încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

72. Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestaţia la executare poate fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuţionale există o singură instanţă de executare. (…)

80. Principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare. (…)

84. Actuala reglementare nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 şi 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relaţia de condiţionare dintre competenţa teritorială a instanţei de executare şi sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerinţa unei noi încuviinţări a executării silite de către instanţa în circumscripţia căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată şi posibilitatea ca în caz de poprire contestaţia la executare să poată fi introdusă şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se afla instanţa de executare.

85. Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situaţia în care, cu privire la acelaşi raport juridic, să fie pronunţate soluţii contrare de către instanţe diferite. (…)

86. În consecinţă, atât timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Făcând aplicarea în cauză a acestei decizii care are caracter obligatoriu, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că, prin încheierea din 27 iulie 2022, Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat executarea silită a debitorului A. în dosarul de executare silită nr. x/2022 al S.C. P..E.J. "C.", la cererea creditorului B. S.R.L., astfel că această judecătorie a dobândit calitatea de instanţă de executare, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv contestaţia la executare ce face obiectul litigiului de faţă. În considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, nu mai are nicio relevanţă, la acest moment, aspectul reţinut de către Judecătoria Alba Iulia în fundamentarea soluţiei sale de declinare a competenţei teritoriale, şi anume că, la data formulării cererii de executare silită, debitorul nu avea domiciliul în ţară.

Faţă de aceste considerente, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.