Territorial conflict of jurisdiction over suspension of forced execution: exclusivity of the execution court post-authorization prevails over public official residence rules

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat la 6 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 327/2022 al B.E.J. C., până la soluţionarea contestaţiei la executare înregistrate sub nr. x/2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 173 din 2 martie 2023, Judecătoria Calafat a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Zimnicea, reţinând în esenţă că, din moment ce contestatoarea are funcţia de grefier în cadrul Tribunalului Dolj, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., care derogă de la prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât vizează cazul în care debitorul-reclamant are o calitate specială, în speţă aceea de grefier care activează la instanţa superioară instanţei competente să judece pricina. Pe cale de consecinţă, art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. se aplică în mod prioritar în cauză, în detrimentul art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, motiv pentru care competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Zimnicea.

Prin sentinţa civilă nr. 296 din 8 iunie 2023, Judecătoria Zimnicea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Calafat, reţinând că, întrucât contestatoarea are calitatea de grefier la Tribunalul Dolj, iar nu la Judecătoria Calafat, competentă să soluţioneze cererea, în baza deciziei în interesul legii nr. 7/2016, este Judecătoria Calafat.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Zimnicea a suspendat judecata şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Calafat.

Potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată". Conform art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe". Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că suspendarea executării silite, chiar dacă este solicitată printr-o cerere separată, se soluţionează de instanţa de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, se reţine că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele. Într-adevăr, dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, ce rezultă din reglementarea art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.. Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, iar încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Ca atare, elementul ce condiţionează întreaga fază execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. În consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva procedură de executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute de lege, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În cadrul paragrafului 68 din decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare.

Deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul suspendării executării silite.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., ce au fost avute în vedere de către Judecătoria Calafat, acestea nu pot fi invocate după momentul încuviinţării silite, în scopul determinării unei alte instanţe competente teritorial, întrucât, din moment ce creditorul, prin executorul judecătoresc, a ales să introducă cererea de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Calafat, înseamnă că a renunţat la facultatea oferită de către legiuitor de a se adresa unei alte instanţe de acelaşi grad dintr-o curte de apel învecinată cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Cu alte cuvinte, prevederile art. 127 din C. proc. civ. ar fi putut fi invocate cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviinţarea executării silite.

Din moment ce aceste dispoziţii legale nu au fost invocate la momentul sesizării Judecătoriei Calafat cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite şi a fost stabilită deja instanţa de executare, respectiv Judecătoria Calafat, rezultă că aceasta este instanţa de executare, fiind competentă teritorial a soluţiona inclusiv cererea debitoarei de suspendare a executării silite.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.