Property compensation dispute: inadmissibility of cassation appeal under exclusive appellate review regime of Law no. 165/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant’s civil appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision to dismiss the prior appeals and leaving the first-instance judgment in force, which ordered the defendant national compensation commission to validate a municipal decree and issue a compensation decision for specific property points. The dispute arose from the plaintiffs' claim that the commission failed to process their property compensation file for an abusive pre-1989 state seizure within the statutory deadline, seeking judicial determination of their right to compensation and issuance of a specific decision. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals, specifically Article 35(4) of Law no. 165/2013, which provides that judgments in compensation cases are subject only to appeal and excludes the extraordinary remedy of cassation, thereby rendering the final appellate decision unreviewable.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Property compensation dispute: inadmissibility of cassation appeal under exclusive appellate review regime of Law no. 165/2013: În susţinere, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Pretenţia dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 30 iulie 2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la soluţionarea dosarului de despăgubiri nr. x şi la emiterea deciziei de compensare cu privire la imobilul situat în Mun. Timişoara, str. x, identificat în regim de CF vechi nr. x, prin raportare la grila notarilor publici.
Prin cererea modificatoare depusă la dosar, reclamanţii au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri, să se dispună validarea dispoziţiei Primarului Mun. Timişoara nr. 2799/29.12.2009, în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul construcţie şi teren, situat în Mun. Timişoara, str. x, identificat în regim de CF vechi nr. x, compus din grădină de 564 mp, casă, curte de 352 mp, să fie obligată pârâta la emiterea deciziei de compensare, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, stabilind nivelul despăgubirilor în raport cu preţurile unitare prevăzute în grila notarilor publici, iar, în subsidiar, la valoarea de circulaţie la nivelul anului 2020.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 23 martie 2022, Tribunalul Timiş a admis în parte cererea, a obligat pârâta să valideze dispoziţia nr. x/29.12.2009 emisă de Primarul Mun. Timişoara şi să emită decizie de compensare prin 44.237,14 puncte în favoarea reclamanţilor, a respins în rest cererea ca nefondată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5.975 RON.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Împotriva acestei sentinţe civile, au declarat apel reclamanţii şi pârâta.
Prin decizia civilă nr. 298 din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelurile ca nefondate şi a respins cererea reclamanţilor-apelanţi de obligare a apelantei-pârâte la plataa cheltuielilor de judecată în apel.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei decizii, la 13 februarie 2023, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate şi, rejudecând apelul, admiterea acestuia şi schimbarea în parte a sentinţei apelate.
În susţinere, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale.
5. Apărările formulate în cauză
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă, Înalta Curte o va admite, cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:
Reclamanţii au dedus judecăţii pasivitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, constând în nesoluţionarea, în termenul stabilit de lege, a dosarului de despăgubiri nr. x, solicitând să se constate că sunt persoane îndreptăţite la acordarea de despăgubiri, în sensul Legii nr. 165/2013, să se dispună validarea dispoziţiei nr. 2799/29.12.2009 emise de către Primarul Mun. Timişoara, în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul construcţie şi teren, situat în Mun. Timişoara, str. x, identificat în regim de CF vechi nr. x, precum şi să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca nivelul despăgubirilor să fie stabilit de către instanţa de judecată în raport cu preţurile unitare prevăzute în grila notarilor publici, iar, în subsidiar, la valoarea de circulaţie a imobilului din anul 2020.
Admiţând în parte cererea de chemare în judecată, prima instanţă a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze dispoziţia nr. x/29.12.2009 emisă de către Primarul Municipiului Timişoara şi să emită, în favoarea reclamanţilor, decizie de compensare prin 44.237,14 puncte, calculate conform grilei notariale valabile la nivelul anului 2021, pentru imobilul construcţie situat în Mun. Timişoara, str. x, identificat în regim de CF vechi nr. x, care a fost preluat în mod abuziv de către stat şi care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Se constată că pretenţia dedusă judecăţii a fost întemeiată de reclamanţi şi a fost soluţionată de către instanţele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit prevederilor art. 35 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013:
"(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."
Din interpretarea acestor dispoziţii legale speciale, rezultă că împotriva hotărârilor pronunţate de către tribunal în materia Legii nr. 165/2013 se poate formula doar apel, legiuitorul suprimând calea extraordinară de atac a recursului.
În ceea ce priveşte dreptul comun, art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de către instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că sentinţa civilă nr. 327 din 23 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, este supusă doar apelului, astfel că decizia civilă nr. 298 din 2 noiembrie 2022, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a soluţionat apelurile, respingându-le ca nefondate, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel cum în mod corect s-a menţionat şi în dispozivitul său.
Se mai reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta". Acest text instituie principiul legalităţii căilor de atac, care presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de către legiuitor. De altfel, acest principiu este o aplicare a prevederilor art. 129 din Constituţia României republicată, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. coroborat cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin notele scrise depuse la dosar, şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 298 din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 298 din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.