Inadmissibility of constitutional challenge against public judicial aid refusal based on disproportionate cost

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin cererea depusă în data de 26.06.2023 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 15.06.2023 a aceleiaşi instanţe, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru un avocat numit sau ales în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

De asemenea, prin aceeaşi cerere, petenta a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cerere motivată în sensul că acestea încalcă prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, judecătorul se antepronunţă, solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă şi încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin încheierea din 26.09.2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea petentei privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 şi a amânat pronunţarea asupra cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar la data de 04.10.2023.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A..

Prin cererea depusă în 28.09.2023, recurenta a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

De asemenea, a precizat şi că, după comunicarea încheierii atacate, va formula şi va înainta instanţei motivele de recurs.

În data de 21.11.2023, recurenta a depus motivele cererii de recurs, prin care a arătat că cererea formulată, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a indicat faptul că aceasta a fost formulată şi motivată în scris, în faţa instanţei într-un litigiu pendinte, că cererea sa vizează o normă juridică aflată în vigoare (sens în care a arătat că instanţa care s-a pronunţat asupra cererii de ajutor public judiciar a invocat acest articol în motivarea soluţiei de respingere a cererii), că nu există o decizie a instanţei de contencios constituţional, prin care acest text de lege să fi fost constatat ca fiind neconform cu legea fundamentală, precum şi că această normă juridică a avut şi are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece dreptul la apărare este un drept fundamental, iar procesul echitabil este strâns legat de acesta.

A mai arătat că se află în imposibilitate să achite onorariul unui avocat, care să o reprezinte.

Drept urmare, consideră eronată soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale.

De asemenea, a mai susţinut şi că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 se află în dezacord cu cerinţele dreptului fundamental de acces la justiţie, la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, care implică, totodată, şi dreptul la un apărător calificat (avocat), respectiv cu dreptul la o cale de atac eficientă.

A precizat şi că dispoziţiile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale nu condiţionează acest drept de valoarea/beneficiul material, apreciat, în speţă, de către instanţă, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, la valoarea taxei judiciare de timbru de 20 RON (reţinută prin încheierea din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite), valoare pe care nu o consideră ca fiind stabilită în mod corect, evocând, în acest sens, aspecte de fapt din cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea căii de atac formulate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia formulată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte urmează să respingă recursul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea depusă în data de 26 iunie 2023 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 15 iunie 2023, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2021, solicitând, totodată, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cărora:

"ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale."

Cererea a fost motivată în sensul că prevederile contestate încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, judecătorul se antepronunţă, solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă şi încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, reţinându-se, în considerente, că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât motivul de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu l-a constituit caracterul abuziv al cererii, ci aprecierea, de către instanţă, a caracterului disproporţionat al costului său faţă de valoarea obiectului cauzei, motiv pentru care susţinerile petentei, relative la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că judecătorul se antepronunţă, că solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă şi încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, nu sunt admisibile.

De asemenea, a mai reţinut curtea de apel şi că normele de drept european invocate de către petentă nu sunt incidente în cauză, în raport cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale, întrucât nu se pune în discuţie aplicarea dreptului Uniunii Europene.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta, invocând, în esenţă, îndeplinirea, de către cererea formulată, a condiţiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanţe judecătoreşti de a respinge o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, respectiv: excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Aşadar, prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate o competenţă specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Braşov a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Se observă că obiectul dosarului, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior menţionate, este reprezentat de cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite în dosarul nr. x/2021, formulată de către petentă.

La rândul său, obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de ajutor public judiciar este reprezentat de cererea de recurs împotriva deciziei nr. 107/R din 17 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a încheierii din 29 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Braşov, a încheierii din 08 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Braşov, a încheierii din 08 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Braşov, al deciziei nr. 38 din 23 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Braşov, şi al deciziei nr. 44 din 31 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Braşov.

Analizând cererea de ajutor public judiciar, curtea de apel a reţinut, prin încheierea din 15 iunie 2023 (definitivă prin încheierea din 04 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă) că "beneficiul material pe care l-ar putea obţine direct petenta în urma unei eventuale admiteri a recursului şi a cererii de revizuire din dosarul civil nr. x/2021 este de 20 RON", sens în care s-a apreciat că valoarea estimată a ajutorului public judiciar este disproporţionată în raport cu valoarea cauzei, date fiind dispoziţiile a căror neconstituţionalitate o invocă recurenta.

Respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, curtea de apel a reţinut, în mod corect, că motivele invocate (relative la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că solicitarea este abuzivă, iar procedura încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale) nu sunt incidente, din moment ce motivul respingerii cererii sale de ajutor public judiciar nu era reprezentat de ipoteza circumscrisă aceluiaşi text de lege referitoare la caracterul abuziv al cererii formulate, care să poată constitui o premisă de analiză a încălcării respectivelor norme convenţionale, ci de caracterul disproporţionat al ajutorului faţă de valoarea obiectului cauzei, în raport cu care cererea formulată apare ca fiind nemotivată.

Or, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală.

Astfel, simpla nemulţumire generică a recurentei legată de neîndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea ajutorului public judiciar nu nu reprezintă o chestiune care să atragă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate stabilite de Legea nr. 47/1992, atât timp cât aceasta nu a dezvoltat o motivare corespunzătoare, care să permită exercitarea unui eventual control de constituţionalitate.

În acest sens, se observă că, printr-o jurisprudenţă constantă (Decizia nr. 1116 din 8 septembrie 2011, Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011 şi Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011), instanţa de contencios constituţional a statuat în sensul că o excepţie de neconstituţionalitate care nu este motivată printr-o temeinică argumentare a relaţiei de contrarietate existente între textul normativ contestat din punct de vedere al constituţionalităţii şi textul constituţional de referinţă pretins încălcat este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Or, mutatis mutandis, aceleaşi exigenţe s-au impus a fi verificate şi în privinţa cererii recurentei, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată fi legal învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel fiind, se observă că, în mod judicios, s-a reţinut de către curtea de apel faptul că, în cazul cererii recurentei, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, dispoziţiile convenţionale invocate nu îşi găsesc aplicarea faţă de motivul pentru care a fost dispusă respingerea cererii de ajutor public judiciar a acesteia, aspect care atrage inadmisibilitatea solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale.

Drept urmare, din moment ce motivarea excepţiei este una strict formală, recurenta evocând neconstituţionalitatea textului de lege menţionat în raport cu respectivele dispoziţiile convenţionale (cu corespondent în dispoziţiile constituţionale de referinţă), inaplicabil conform celor arătate, fără a argumenta într-o manieră efectivă în ce constă pretinsa contradictorialitate între acestea, în mod corect s-a reţinut de către curtea de apel neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În acest sens, în jurisprudenţa sa (par. 22 din Decizia nr. 410 din 11 iulie 2023), instanţa de contencios constituţional a reţinut faptul că "dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură, pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională (...), instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi (...)."

Nici susţinerile deduse judecăţii în prezenta cale de atac nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie, din moment ce acestea sunt limitate la a evoca, într-o manieră succintă, consideraţii lipsite de substanţă ale recurentei cu privire la pretinsa îndeplinire a condiţiilor prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional şi care nu aduc noi elemente în raport cu cele deja analizate de curte şi care au fost înlăturate prin argumentele expuse în prezenta decizie, recurenta fiind în continuare în eroare cu privire la pretinsa incidenţă a prevederilor art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, a căror lipsă de aplicabilitate a fost stabilită în mod judicios de către curtea de apel, astfel cum s-a arătat.

În acest sens, nu pot fi primite nici afirmaţiile recurentei privitoare la greşita reţinere, de către curte, a valorii pricinii, din moment ce aceste aspecte au făcut obiectul analizei jurisdicţionale definitive prin încheierea din 04 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.

Totodată, nu este lipsit de relevanţă nici faptul că recurenta a obţinut anterior, prin Decizia nr. 433 din 09 iunie 2015, o dezlegare din partea Curţii Constituţionale, care a respins, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de aceasta în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în legătură cu acelaşi text de lege.

Astfel, se remarcă faptul că, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, petenta a invocat, pe scurt, inclusiv faptul că textul de lege în discuţie ar "conduce direct la antepronunţarea judecătorilor în cauzele cu care sunt învestiţi", aspect în legătură cu care, la par. 23 din decizia referită, instanţa de contencios constituţional a reţinut că:

"autoarea prezentei excepţii mai susţine că textul de lege criticat conduce la o antepronunţare a judecătorului, care, înainte de judecata pe fond, trebuie să se pronunţe, în soluţionarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la existenţa unui interes legitim pe care solicitantul îl apără şi cu privire la împrejurarea dacă acţiunea introdusă contravine ordinii publice şi celei constituţionale. Curtea observă, sub acest aspect, că aprecierea existenţei interesului legitim al solicitantului va fi făcută de judecător fără să intre în analiza fondului cauzei, ci procedând la o verificare în abstract a datelor cauzei. Tot astfel, nici în ce priveşte condiţia ca acţiunea să nu contravină ordinii publice sau celei constituţionale nu se poate susţine că judecătorul s-ar antepronunţa, întrucât asemenea caracteristici sunt evidente, pentru constatarea existenţei acestora nefiind necesară o analiză a fondului cauzei."

Or, reiterarea ad litteram a aceleiaşi critici contravine caracterului obligatoriu a deciziei referite, în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021, cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.