Prohibition of "re-reexamination" of definitive stamp duty rulings and exclusion of attorney fee proportionality from cassation review

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea în data de 21 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat desfiinţarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/18.02.2021 de C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtei la restituirea preţului achitat, în sumă de 141.029 euro, şi obligarea la plata dobânzii legale datorate pentru nerestituirea acestei sume, începând cu data de 18.05.2021 şi până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Tulcea

Prin sentinţa nr. 428 din 29 martie 2022, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/18.02.2021 de C.; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 104.763 euro, primită cu titlul de preţ, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 22.05.2021 şi până la data restituirii integrale; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.582 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin decizia nr. 20C din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei şi a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., prin care a susţinut că decizia recurată este neîntemeiată.

Astfel, a arătat că instanţa de apel ar fi trebuit să nu se pronunţe asupra cererii de apel, ci să amâne şedinţa de judecată din 18.01.2023 până în data de 21.02.2023, când urma să se soluţioneze cererea de re-reexaminare privind taxa de timbru.

A susţinut că cererea de re-reexaminare este admisibilă, conform art. 3 alin. (1) şi art. 3 alin. (2) pct. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, a invocat şi că instanţa trebuie să se pronunţe asupra acestor texte de lege, care îi sunt incidente, întrucât în cererea sa nu a solicitat nicio valoare, ci numai punerea părţilor în situaţia anterioară.

Totodată, a mai arătat şi că a solicitat instanţei de apel, prin cererea depusă în 23.12.2022, reducerea onorariului avocaţial, cerere căreia instanţa de apel nu i-a dat curs.

A solicitat, de asemenea, prin cererea de recurs, reducerea onorariului de avocat, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, a indicat că legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind, astfel, posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat, pe care îl consideră exagerat de mare pentru o acţiune care nu are nicio valoare solicitată, ci urmăreşte doar repunerea părţilor în situaţia anterioară.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Analizând memoriul de recurs, se observă că recurenta-pârâtă a înţeles să critice decizia instanţei de apel, prin invocarea unei pretinse încălcări a dispoziţiilor legale în materia stabilirii şi contestării taxelor judiciare de timbru, pe de o parte, pentru aceea că instanţa de apel ar fi procedat la soluţionarea cererii de apel anterior soluţionării unei cereri de "re-reexaminare" împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea sa de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, pentru că instanţa de apel nu ar fi dat eficienţă prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii onorariului avocaţial pretins în faza apelului de către partea adversă, deşi ar fi solicitat în mod expres aplicarea lor, ci a dispus obligarea sa la plata integrală a sumei solicitate cu acest titlu.

Deşi neîncadrate, se constată că doar cea dintâi critică a recurentei-pârâte este subsumabilă prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizată în raport cu aceste dispoziţii legale.

- Cât priveşte cea dintâi critică, privitoare la procedarea la soluţionarea cererii de apel anterior soluţionării cererii de "re-reexaminare" împotriva încheierii din 28 decembrie 2022 a curţii de apel:

Din actele şi lucrările dosarului reiese faptul că în sarcina recurentei-pârâte a fost stabilită, prin încheierea din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, obligaţia a achita o taxă judiciară de timbru, aferentă căii de atac a apelului formulat, în cuantum de 4.384,91 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa în data de 27 decembrie 2022, recurenta-pârâtă a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Cererea de reexaminare formulată de către recurenta-pârâtă a fost respinsă, ca nefondată, de către curte, prin încheierea din 28 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa în data de 13 ianuarie 2023, recurenta-pârâtă a înţeles să formuleze o cerere de "re-rexaminare" împotriva încheierii din 28 decembrie 2022, criticând modul în care instanţa a respins cea dintâi cerere de reexaminare.

Cererea de "re-reexaminare" formulată de recurenta-pârâtă a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către curte, prin încheierea din 21 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1, în conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., din moment ce legea nu prevede o astfel de cale de atac împotriva încheierii definitive pronunţate în condiţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Date fiind aceste precizări, necesare în contextul analizării legalităţii soluţiei instanţei de apel, se constată că este nefondată susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel ar fi trebuit să amâne soluţionarea cererii de apel până în data de 21.02.2023, când se judeca cererea de "re-rexaminare" privind taxa de timbru, în condiţiile în care aceasta nu opune încălcarea unei norme de drept propriu-zise, aflată în ordinea juridică, care să permită un atare mijloc procedural, având ca obiect formularea unei noi cereri de reexaminare împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o primă cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Astfel, se constată că norma legală care conferă posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare, art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, stabileşte la alin. (1) faptul că:

"împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. (...)", iar, la alin. (2), prevede faptul că:

"cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă."

Drept urmare, lege recunoaşte părţii în sarcina căreia s-a stabilit o obligaţie de plată a unei taxe judiciare de timbru dreptul de a formula o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a respectivei taxe, procedură necontencioasă soluţionată de un alt complet, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă.

Astfel, încheierea prin care a fost soluţionată o cerere de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu mai poate fi atacată, oferind o dezlegare obligatorie asupra chestiunilor invocate de către petent.

Prin urmare, apar ca fiind nefondate criticile recurentei-pârâte privitoare la admisibilitatea respectivei cereri de "re-rexaminare", din moment ce, aşa cum s-a arătat, statuările cuprinse în încheierea din 28 decembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă nu erau susceptibile de reformare, fiind definitive.

În contextul în care nu avea la dispoziţie un alt mijloc procedural pentru a contesta modalitatea în care i-a fost soluţionată cererea de reexaminare, fiind, deci, ţinută de considerentele încheierii din 28 decembrie 2022 a curţii de apel, aceasta nu poate invoca în mod eficient nici faptul că instanţa de apel nu a dispus amânarea judecăţii până la soluţionarea cererii de "re-rexaminare", cerere aflată în afara cadrului normativ, conform celor expuse în precedent.

Se constată, astfel, că la termenul din 18 ianuarie 2023, pricina având ca obiect apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinţei nr. 428 din 29 martie 2022 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal se afla în stare de judecată, nefiind incident niciun motiv legal de amânare a cauzei.

Or, faptul că recurenta a înţeles să nu îşi îndeplinească obligaţia pusă în sarcina sa prin încheierea din 02 noiembrie 2022 a instanţei de apel, astfel cum a fost confirmată, ca urmare a respingerii, ca nefondată, a cererii de reexaminare formulate, prin încheierea din 28 decembrie 2022, şi a încercat să temporizeze soluţionarea pricinii prin declararea unei căi de atac neprevăzute de lege, nu poate reprezenta un motiv valabil de nelegalitate a deciziei atacate, dată fiind culpa procesuală în care se afla aceasta, ca efect al simplei sale omisiuni de a achita taxa judiciară stabilită cu titlu definitiv în sarcina sa.

Relevant, în acest sens, este şi faptul că orice demers judiciar ulterior al recurentei, de contestare a modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru puse în sarcina sa, era împiedicat ab initio de efectul extinctiv dat de exercitarea deja a singurei căi de atac reglementate de lege.

- Referitor la cea de-a doua critică formulată prin memoriul de recurs, prin care se invocă nerespectarea, de către instanţa de apel, a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că a dispus obligarea sa la plata integrală a sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocaţial, pretinse în faza apelului de către partea adversă, cu toate că solicitase, în mod expres, aplicarea acestei norme de procedură:

Critica recurentei de reducere a cheltuielilor nu poate fi primită, din moment ce presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii care a câştigat procesul, o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa de apel a dat-o acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, chestiuni ce vizează exclusiv temeinicia deciziei atacate, şi a căror examinare nu poate forma, aşadar, obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, în conformitate cu care proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (par. 37).

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 20 C din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 20 C din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.