Nullity of cassation appeal for lack of legal grounds in recusal motion against appellate decision on amendment of judgment

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de recuzare

Prin cererea depusă la termenul de judecată din şedinţa camerei de consiliu din data de 13 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă din dosarul nr. x/2019, recurentul-pârât A. a solicitat recuzarea unui membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de lămurire, completare şi îndreptare a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, formulată de către recurentul-pârât A., susţinând că acesta a făcut parte şi din completul de judecată care a pronunţat o soluţie într-un alt dosar între aceleaşi părţi (nr. x/2019), despre care a afirmat că ar fi identic cu cel în care a fost formulată cererea de recuzare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1, 9, 13 şi art. 44 C. proc. civ.

2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-pârât A., iar, în baza dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. b) raportat la dispoziţiile art. 190 C. proc. civ., a stabilit o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON în sarcina petentului.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare, dispusă prin această încheiere, a declarat recurs pârâtul A..

În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul a arătat că hotărârea atacată încalcă drepturile fundamentale garantate de Carta Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 - demnitatea umană, art. 20 - egalitatea în faţa legii, art. 21 - nediscriminarea şi art. 47 - dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.

În continuare, a invocat faptul că judecătorii Curţii de Apel Timişoara au refuzat să constate încălcările grave ale drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţie, anterior indicate, care au fost săvârşite de către judecătorul recuzat prin pronunţarea deciziei nr. 159/A/2020 din 19.02.2020 în dosarul nr. x/2018, în cuprinsul căreia s-a stabilit că un politician poate să folosească expresii precum "cretin, imbecil, om de joasă speţă" la adresa recurentului, acestea nereprezentând o faptă ilicită, respectiv că acestea ar reprezenta o exercitare, cu bună-credinţă, a dreptului la liberă exprimare, însă doar pentru un politician.

A mai susţinut, totodată, şi că discriminarea pe motive de apartenenţă politică ar reprezenta abuz în serviciu.

A invocat şi faptul că nu mai poate opera prezumţia de imparţialitate pentru un judecător care, într-un dosar identic cu dosarul în speţă (părţi, obiect, cauză sau temei juridic perfect identice), a încălcat drepturile sale fundamentale.

Drept urmare, a solicitat anularea hotărârii atacate şi constatarea că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.

Totodată, recurentul a solicitat, prin memoriul de recurs, şi admiterea cererii de asistenţă juridică gratuită, astfel cum a fost formulată în faţa Curţii de Apel Timişoara.

În acest sens, a arătat că, deşi s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea scutirii de taxe şi desemnarea unui avocat de către Barou, cererea sa de acordare a asistenţei juridice gratuite a fost respinsă în mod greşit pe motivul că ar fi fost făcută cu rea-credinţă şi că ar fi lipsită de obiect şi de interes.

De asemenea, prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat să i se acorde o prelungire a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a căii de atac, până la desemnarea unui avocat din oficiu, precum şi acordarea asistenţei juridice gratuite, în vederea depunerii unei plângeri la CEDO.

4. Apărările formulate în cauză

În data de 14.03.2023, în termen procedural, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivarea acestuia, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a arătat că recurentul nu a indicat motivul prevăzut de art. 488 din C. proc. civ., pe care îşi fundamentează recursul, toate menţiunile făcute privind starea de fapt sau texte legale generale, fără nicio trimitere concretă la aspecte ce pot fi reţinute de instanţă prin raportare la prezenta cauză.

De asemenea, recurentul nu indică, în concret, care sunt regulile de procedură încălcate.

Pe fondul cererii, a arătat că motivele de recurs formulate nu se fundamentează pe prezenta cauză, nu se indică motivele de nelegalitate ale încheierii pronunţate şi de ce s-ar fi impus recuzarea judecătorului.

Totodată, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru abţinerea/recuzarea judecătorului, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Timişoara.

Cât priveşte aspectul privitor la soluţia dată de Curtea de Apel Timişoara cererii sale de ajutor public judiciar, intimatul a arătat că împotriva acestei soluţii nu se poate formula recurs, motiv pentru care solicită respingerea respectivei cereri, ca inadmisibilă.

Referitor la solicitarea de prelungire a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a recusului, intimatul a precizat că nu se poate dispune acest lucru, precum şi că nu există niciun abuz al instanţei de apel, iar lipsa unui avocat nu poate reprezenta un motiv pentru nerespectarea termenului de recurs.

Privitor la cea din urmă solicitare din memoriul de recurs, constând în desemnarea unui avocat care să formuleze o plângerea la CEDO, intimatul a susţinut că acest aspect nu constituie un veritabil motiv de recurs, este străin prezentei cauze şi se impune respingerea sa, ca inadmisibil.

În data de 17 martie 2023, recurentul a depus note scrise, prin care a arătat că, în temeiul prevederilor art. 41 - 45 C. proc. civ., înţelege să invoce incompatibilitatea absolută a judecătoarei recuzate, incompatibilitate ce poate fi invocată în orice stare a pricinii.

De asemenea, a invocat noi argumente în vederea admiterii căii de atac formulate, depunând, în acest sens, şi un set de înscrisuri.

În data de 28 martie 2023, în termen procedural, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimat.

Totodată, a solicitat instanţei ca, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să caseze hotărârea atacată având în vedere că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 41 alin. (1) şi art. 45 C. proc. civ., respectiv să constate din oficiu, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele de casare de ordine publică invocate.

A mai arătat şi că judecata realizată în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2019 constituie abuz de drept, precum şi că, astfel cum reiese din probele depuse la dosar, judecătorii C. şi D. au judecat în repetate rânduri aceste dosare, în faze succesive, apel, recurs, reexaminare şi revizuire, situaţie care este interzisă în mod expres de lege.

În data de 20 noiembrie 2023, recurentul a depus note scrise, prin ca a solicitat admiterea căii de atac şi a anexat o serie de înscrisuri.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, niciuna din criticile prezentate în recurs nepunând în discuţie aspecte de nelegalitate a hotărârii Curţii de Apel Timişoara.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând memoriul de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, se constată că recurentul a prezentat elemente ce ţin de situaţia de fapt, reiterând, practic, susţinerile formulate cu ocazia cererii de recuzare, şi anume faptul că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat decizia nr. 159/A/2020 din 19.02.2020 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, despre care afirmă că este identic cu cel din prezenta cauză, având "părţi identice, obiect identic şi cauză sau temei juridic perfect identice".

Or, aceste aspecte nu reprezintă critici ale încheierii atacate, cu privire la care trebuia să se demonstreze nelegalitatea considerentelor din perspectiva dispoziţiilor art. 42 C. proc. civ., referitoare la cazurile de incompatibilitate, şi nesocotirea lor în soluţionarea cererii de recuzare, conform încheierii atacate.

În acest context, susţinerea generică în sensul că "în speţă sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.." şi că, în speţă, nu mai poate opera prezumţia de imparţialitate, lipsite de o argumentaţie juridică propriu-zisă, nu este în măsură să acopere viciul nemotivării căii de atac.

Principalul argument al recurentului are în vedere o pretinsă greşită judecată în litigiul anterior, aspect care nu poate fi pus în dezbatere în acest cadru procesual, ce vizează un incident procedural ivit într-o pricină distinctă de cea dintâi.

Astfel, nemulţumirile părţii şi alegaţiile privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorul recuzat în legătură cu litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului îndreptată împotriva unei încheieri de respingere a unei cereri de recuzare.

Se observă că recurentul nu a înţeles să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele curţii de apel care sprijină soluţia dispusă, de respingere a cererii de recuzare şi care vizează, în principal, faptul că împrejurările invocate, privitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi care au ca obiect un alt dosar, nu au fost dovedite şi nici nu reprezintă elemente care să dea o justificare obiectivă îndoielii cu privire la imparţialitatea judecătorului de a soluţiona respectiva cerere de lămurire, completare şi îndreptare a deciziei nr. 226/23.06.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

De asemenea, deşi în partea de început a memoriului de recurs a indicat faptul că hotărârea atacată încalcă drepturile fundamentale prevăzute de dispoziţiile art. 1, art. 20, art. 21 şi art. 47 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nici aceste susţineri nu constituie veritabile motive de nelegalitate a încheierii atacate, fiind invocate doar formal, dată fiind lipsa unor critici concrete cu privire la greşita aplicare a acestor norme convenţionale.

În acest sens, recurentul era ţinut să expună, în raport cu drepturile pretins încălcate, incidenţa condiţiilor normelor de procedură care guvernează acest incident procedural, respectiv dispoziţiile art. 42 şi art. 44 - 51 C. proc. civ., cerinţă neîndeplinită în speţă.

Or, o astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor date cu privire la cererea de recuzare, cu consecinţa imposibilităţii cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalităţii sale.

Drept urmare, în absenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, sub aspectul formulării de argumente clare prin care să se arate maniera pretins eronată de interpretare a dispoziţiilor procedurale în materia recuzării unui membru al completului de judecată, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale încheierii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., astfel încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, cum este cazul şi în speţă.

Totodată, nici referirea generală la pretinsa aplicabilitate a dispoziţiilor legii penale nu constituie o critică de nelegalitate, nefiind în măsură să asigure un control al conformităţii încheierii recurate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Mai mult, în acord cu prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

De asemenea, conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Date fiind aceste dispoziţii procedurale, în analiza recursului formulat, nu vor putea fi luate în considerare motivele depuse de către recurent cu nerespectarea dispoziţiilor art. 489 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) C. proc. civ., în data de 17 martie 2023, în condiţiile în care termenul pentru exercitarea şi motivarea căii de atac extraordinare a recursului s-a împlinit în data de 10 noiembrie 2022, dată fiind comunicarea electronică din data de 4 noiembrie 2022 a încheierii din 27 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă (conform dovezii de la fila x din volumul curţii de apel), prin care a fost respinsă cererea de lămurire, completare şi îndreptare a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a aceleiaşi curţi de apel, formulată de recurent.

În egală măsură, nici aspectul indicării motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alături de noi critici, prin intermediul răspunsului la întâmpinare, depus de către recurent în data de 28 martie 2023, nu este în măsură să reprezinte o motivare a cererii de recurs în acord cu exigenţele dispoziţiilor din materia recursului, din moment ce şi aceste susţineri au fost efectuate în afara termenului prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, conform celor expuse în precedent.

Referitor la cererea prin care recurentul solicită, din nou, acordarea ajutorului public judiciar, acesta constituie o cerere distinctă, iar nu un motiv de nelegalitate, fiind relevant faptul că, prin încheierea din 5 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurent.

Cât priveşte restul solicitărilor din cuprinsul memoriului de recurs, relativ la acordarea unei prelungiri a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a recursului, respectiv de acordare a asistenţei juridice gratuite pentru "redactarea, motivarea şi înregistrarea unei plângeri la CEDO", acestea sunt inadmisibile a fi deduse pe calea recursului, care are ca obiect critici de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, neputând fi analizate în acest cadru procesual.

Reţinând culpa procesuală a recurentului şi dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea acestuia la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON reprezentând onorariu de avocat, dovedite prin factura seria x nr. x/07.03.2023 şi chitanţa nr. x/07.03.2023, depuse la dosar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de lămurire a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 3.570 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.