Collective management organization's contractual royalty claim against municipality rejected for lack of privity; appeal quashed and claim dismissed.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Primul ciclu procesual:

I.1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor B. Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, în solidar, la plata remuneraţiei restante pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concertele din cadrul Untold Festival, desfăşurate în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, pe Stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca; la plata penalităţilor de întârziere aferente; obligarea pârâtelor să comunice A. un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul festivalului menţionat, care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formaţiei/solistului, data şi locaţia desfăşurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

I.1.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1378 din 10 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca şi a respins acţiunea împotriva acestor pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâta B. Cluj-Napoca pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumelor de 1.025.185 RON remuneraţie restantă (fără TVA) pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul concertului Untold desfăşurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, la Cluj-Napoca, şi 662.269 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 23 iunie 2017; a obligat pârâta la plata în continuare a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere calculate începând cu 24 iunie 2017 şi până la plata integrală a debitului; a obligat pârâta să comunice A. raportul complet cuprinzând operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului Untold, desfăşurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, peStadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca, raport care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formaţiei, solistului, data şi locaţia desfăşurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata utilizării în concert a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.825 RON, cheltuieli de judecată - taxă timbru, onorariu expertiză şi onorariu avocat.

I.1.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin decizia nr. 1081 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a, şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea; a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata sumelor de 1.025.185 RON remuneraţie restantă (fără TVA) pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul festivalului UNTOLD, desfăşurat în perioada 30 iulie 2015 - 2 august 2015 la Cluj-Napoca şi 662.269 RON penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadentă şi până la data de 23 iunie 2017; a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata în continuare a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 24 iunie 2017 şi până la plata integrală a debitului şi să comunice reclamantei raportul complet cuprinzând operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului UNTOLD, desfăşurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, pe Stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca, raport care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formaţiei, solistului, data şi locaţiile desfăşurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata utilizării în concert a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.825 RON stabilite de prima instanţă şi la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 3.025 RON.

I.1.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs:

Prin decizia nr. 889 din 20 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 1081 din data de 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

I.2. Al doilea ciclu procesual:

I.2.1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în rejudecare:

Prin decizia civilă nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1378 din data de 10 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 noiembrie 2022, sub nr. x/2015*, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 28 noiembrie 2022, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de prevederile art. 24 alin. (1) raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciat că recurenta-reclamantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, reţinând că partea a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform ordinului de plată nr. x din 09 noiembrie 2022, eliberat de C., aflat la dosar.

La data de 16 decembrie 2022, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform ordinului de plată nr. x din 14 decembrie 2022, eliberat de C., aflat la dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, restituirea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 1378/10.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul obligării în solidar a intimaţilor-pârâţi la plata către A. a sumei de 1.025.185 RON plus TVA, reprezentând remuneraţia restantă datorată pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul festivalului UNTOLD, desfăşurat în perioada 30.07.2015-02.08.2015la Cluj Napoca şi a sumei de 662.269 RON penalităţi de 0,1% cu întârziere calculate până la data de 24.06.2017 şi la plata penalităţilor în continuare, până la plata efectivă a remuneraţiilor; să comunice A. un raport complet cuprinzând toate oeperele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului Untold desfăşurat în perioada 30.07.2015-02.08.2015, pe Stadionul Cluj Arena şi Cluj-Napoca, raport care să cuprindă: denumirea concertului, denumirea formaţiei, solistul, denumirea, data şi locaţia desfăşurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale; cu obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de A. pentru toate etapele procesuale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 3 C. civ., în sensul în care instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că o federaţie constituită în temeiul art. 35 din O.G. nr. 26/2000, aşa cum este intimata-pârâtă Federaţia "B."nu se încadrează în noţiunea de întreprindere, întrucât nu are drept scop obţinerea de profit (un scop lucrativ).

Or, hotărârea recurată încalcă alin. (3) al art. 3 C. civ., care dispune în mod expres că, pentru noţiunea de exploatare a unei întreprinderi, nu prezintă relevanţă dacă activitatea are sau nu un scop lucrativ.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a interpretat şi a aplicat, în mod greşit, şi art. 1146 C. civ.

Nelegalitatea hotărârii atacate a fost invocată şi prin prisma încălcării art. 969 şi urm. din vechiul C. civ., art. 1270 şi urm. din noul C. civ. şi art. 1312 din Legea nr. 8/1996, în forma aplicabilă în perioada în litigiu, în sensul că principalul izvor al răspunderii contractuale, invocate drept temei al acţiunii, îl constituie contractul-cadru cu caracter normativ reprezentat de Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 189/2010, cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 203/2011.

În conformitate cu teza finală a art. 1312 din Legea nr. 8/1996, contractul-cadru este opozabil şi Municipiului Cluj-Napoca, întrucât a fost negociat de organismul de gestiune colectivă cu reprezentanţii organizatorilor de spectacole, desemnaţi potrivit legii, stabileşte obligaţiile A. şi ale organizatorilor de spectacole în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, realizată după autorizarea ei de către A., precum şi solidaritatea coorganizatorilor spectacolului pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute de acesta.

A menţionat că instanţa de apel nu arătat pentru ce motiv nu a reţinut acest contract-cadru drept izvor al obligaţiilor contractuale ale Municipiul Cluj-Napoca, iar hotărârea recurată nu demonstrează de ce nu poate fi reţinută răspunderea contractuală întemeiată pe contractul-cadru (metodologie) pentru coorganizatorul obligat solidar la executarea obligaţiei nedivizibile, de obţinere a autorizării, atunci când contractul subsecvent, prin care se acordă autorizarea, este încheiat de un alt codebitor solidar, coorganizator.

A precizat că executarea unei obligaţii solidare de către unul dintre codebitorii solidari îi liberează şi pe ceilalţi codebitori, potrivit art. 1039 din vechiul C. civ. şi art. 1.443 din noul C. civ.

Prin hotărârea recurată nu s-a demonstrat de ce un coorganizator, codebitor solidar, nu este liberat de obligaţia sa de a obţine autorizarea din partea A., dacă aceasta a fost obţinută de un al codebitor şi de ce, într-un astfel de caz, fapta sa este una ilicită; de ce, în acest caz, răspunderea sa este una delictuală şi nu una contractuală, potrivit contactului cadru (metodologie).

A mai arată că instanţa de apel nu a demonstrat mecanismul juridic prin care aceeaşi utilizare a operelor muzicale, autorizată potrivit metodologiei, poate să fie atât licită, pentru un coorganizator, cât şi ilicită, pentru ceilalţi coorganizatori; nu a demonstrat instanţa de apel nici mecanismul juridic, prin care aceeaşi utilizare autorizată poate să constituie atât izvor al dreptului la remuneraţie, întemeiat pe răspunderea contractuală, cât şi izvor al dreptului la despăgubiri, întemeiat pe răspunderea delictuală faţă de ceilalţi coorganizatori.

A menţionat că instanţa de apel a ignorat atât opozabilitatea contractului-cadru, cât şi solidaritatea pe care acesta o prevede pentru obligaţia contractuală prevăzută de acesta, de a obţine autorizarea prealabilă a A. printr-un alt act subsecvent; instanţa de apel a ignorat cu desăvârşire natura juridică mixtă a metodologiei, contractuală şi normativă.

A susţinut că printre obligaţiile solidare prevăzute de contractul-cadru este şi aceea de a obţine autorizarea prealabilă a A. pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacol, iar îndeplinirea de către oricare dintre coorganizatori a acestei obligaţii solidare contractuale, care îşi are izvorul în contractul cadru, profită tuturor celorlalţi codebitori solidari, potrivit art. 1039, art. 1056 şi art. 1057 din vechiul C. civ.

Astfel, obligaţia de a obţine autorizarea comunicării publice a operelor muzicale în spectacolul în litigiu este una nedivizibilă şi solidară, iar executarea ei de către B. profită şi Municipiului Cluj-Napoca şi îl liberează de executarea acesteia.

Tot astfel, potrivit art. 1056 din vechiul C. civ., în actele încheiate de B., care au ca obiect stingerea sau împuţinarea obligaţiei care îşi are izvorul în contractul-cadru, aceasta îi reprezintă şi pe ceilalţi codebitori ai obligaţiei; la îndeplinirea obligaţiei de obţinere a autorizării prealabile B. i-a reprezentat, prin efectul legii, şi pe ceilalţi codebitori ai acestei obligaţii, comunicarea publică a operelor muzicale fiind una licită, autorizată şi pentru codebitorul solidar Municipiul Cluj-Napoca.

Este lipsit de temei legal considerentul instanţei de apel, potrivit cărui Municipiul Cluj-Napoca nu ar răspunde contractual faţă de A. pentru că nu ar fi împuternicit B. să încheie contractul subsecvent celui cadru, reprezentat de autorizaţia licenţă neexclusivă.

În condiţiile în care utilizare este una autorizată, este exclusă răspunderea civilă delictuală a oricăruia dintre intimaţi, astfel că răspunderea codebitorilor solidari este tot una contractuală, întemeiată, însă, pe contractul-cadru (metodologie) în care sunt reglementate obligaţiile pe care intimatele le au faţă de A. în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, autorizată.

Or, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că Municipiul Cluj-Napoca nu poate răspunde contractual în baza contractului-cadru dacă numai un alt coorganizator a îndeplinit obligaţia solidară de a încheia contractul subsecvent, prin care se obţine autorizarea prealabilă a comunicării publice a operelor muzicale; nu oprează situaţia în care intimatului Municipiul Cluj-Napoca i-ar fi fost opuse alte drepturi şi obligaţii, diferite faţă de cele stabilite prin contractul-cadru (metodologie).

Recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată este dată şi cu încălcarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la acesta.

Sub acest aspect, a arătat că dreptul patrimonial de autor, inclusiv dreptul la remunerare ce decurge din acesta, este recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca bun în sensul art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie, iar autoritatea publică Municipiul Cluj-Napoca s-a sustras obligaţiilor sale faţă de autorii operelor muzicale şi încalcă dreptul lor patrimonial de autor, care include şi dreptul la remuneraţie.

În acest context, a menţionat că Municipiul Cluj-Napoca a fost cel care a iniţiat constituirea B. devenită insolvabilă, fiind membru fondator al acesteia, pe care a folosit-o şi o foloseşte pentru a se sustrage de la plata drepturilor de autor datorate pentru utilizarea operelor muzicale utilizate în cadrul evenimentelor realizate ca parte integrantă a implementării proiectului "Capitala Europeană de Tineret".

A precizat că art. 6 din Convenţie se opune unei soluţii precum cea recurată, care nu permite atragerea responsabilităţii principalului iniţiator implicat în organizarea spectacolului în litigiu, şi anume Municipiul Cluj-Napoca;această normă juridică se opune şi unei soluţii precum cea apelată, care este echivocă, în sensul că nu stabileşte de ce utilizarea operelor muzicale a fost una ilicită pentru Municipiul Cluj-Napoca, cu toate că prin contractul-cadru normativ este suficientă autorizarea unui coorganizator pentru ca utilizarea operelor muzicale să fie una licită pentru toţi coorganizatorii spectacolului în litigiu.

A menţionat că normele Convenţiei evocate şi Primul protocol adiţional la aceasta se opun unei soluţii precum cea recurată, din care rezultă că pentru autoritatea publică Municipiul Cluj-Napoca nu poate fi atrasă nici răspunderea contractuală, pentru că nu ar fi parte a contractului subsecvent de autorizare, nici cea delictuală, pentru că utilizarea nu a fost şi nu putea fi una ilicită, de vreme ce a fost una unică şi autorizată.

A susţinut că, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că decizia nr. 889 din 20 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în primul ciclu procesual, ar fi dezlegat complet chestiunea calităţii procesuale pasive.

Instanţa de recurs a dezlegat doar aspectul de drept care priveşte calitatea procesuală pasivă a Municipiului Cluj-Napoca pentru pretenţii care îşi au izvorul în răspunderea contractuală întemeiată pe contractul autorizaţie-licenţă neexclusivă seria x nr. x

A considerat că decizia instanţei de recurs nu cuprinde o dezlegare a chestiunii de drept privind raportul juridic contractual al părţilor ce decurge din contractul-cadru (metodologie), în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită.

Instanţa de recurs nu a fost învestită prin cererea de recurs anterioară cu o astfel de analiză, drept urmare, această chestiune de drept nu a fost pusă în dezbaterea părţilor în recurs, în ciclul procesual anterior, iar recurenta şi-a întemeiat pretenţiile, precum şi apelul, şi pe obligaţiile intimatelor ce decurg din contractul cadru (metodologie).

A susţinut că instanţa de a apel nu a demonstrat că, prin decizia de casare, a fost dezlegată şi problema identităţii dintre părţile raportului litigios generat de neexecutarea obligaţiilor din contractul-cadru (metodologie) dedus judecăţii, şi părţile litigiului.

De altfel, considerentele hotărârii recurate sunt subsumate, la rândul lor, doar efectelor relativităţii si opozabilităţii contractului autorizaţie-licenţă neexclusivă seria x nr. x, cu ignorarea naturii juridice contractuale a Metodologiei.

O altă critică se raportează la faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel care vizau calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator al spectacolului în litigiu.

În primul ciclu procesual, instanţa de apel a găsit întemeiate criticile ce priveau reţinerea în mod nelegal de către prima instanţă a faptului că Municipiul Cluj-Napoca nu ar avea calitatea de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu, însă, în rejudecare, aceste critici nu au mai fost avute în vedere şi nici probele care dovedeau calitatea Municipiul Cluj-Napoca de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu.

Faptul că Municipiul Cluj-Napoca nu este menţionat în contractul-autorizaţie licenţă neexclusivă drept coorganizator este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care calitatea de organizator (coorganizator) al unui eveniment este o situaţie de fapt ce decurge din actele şi din faptele persoanei respective, iar A. nu conferă astfel de calităţi, nici contractual şi nici prin acte unilaterale.

A precizat că, în rejudecare, instanţa de apel nu a mai analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la următoarele motive de apel şi apărări referitoare al calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu:

- uzanţele privind recunoaşterea calităţii de organizator pentru autorităţile publice locale, confirmate de practica judiciară (Decizia civilă nr. 5724 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi de proprietate intelectuală), privind contractul cadru (metodologie); în speţă a invocat şi a dovedit că Municipiul Cluj-Napoca a asigurat spaţii necesare desfăşurării evenimentului, l-a iniţiat şi l-a finanţat;

- însăşi B. a fost înfiinţată din iniţiativa Municipiului Cluj-Napoca cu scopul declarat de a gestiona şi de a asigura astfel managementul programului Tineret@Cluj-Napoca 2015 (Capitala Europeană a Tineretului);

- menţiunea expresă din cererea de finanţare, aprobată de Municipiul Cluj-Napoca, potrivit căreia "această relaţie (dintre B. şi Municipiul Cluj-Napoca) este foarte importantă prin prisma faptului că primăria este cea care a dobândit oficial titlu de Capitală Europeană de Tineret, dar a încredinţat implementarea programului D., cu care s-a câştigat aceste titlu, B."; cu alte cuvinte, la momentul la care Municipiul Cluj-Napoca a iniţiat acest eveniment, a elaborat proiectul şi strategia acestuia, B. nici măcar nu exista, abia ulterior Municipiul Cluj-Napoca a iniţiat înfiinţarea Federaţie "B." care urma să intermedieze şi să presteze acele servicii pe care autoritatea publică iniţiatoare nu le putea presta în mod direct;

- în echipa care se ocupa de coordonarea proiectului a fost inclusă şi d-na E., din partea Municipiului Cluj-Napoca, consilier în cadrul acestei autorităţi publice, care a asigurat punerea în practică a "relaţiilor de colaborare dintre B. şi Municipiul Cluj-Napoca";

- Municipiul Cluj-Napoca a iniţiat evenimentul în litigiu şi a apelat la mai multe asociaţii pentru că, în calitatea sa de autoritate publică, nu avea capacitatea şi nici nu putea presta în mod nemijlocit unele dintre serviciile specifice acestora.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2. Întâmpinarea:

La data de 12 ianuarie 2023, în termen legal, intimaţii-pârâţi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate, ca legală.

Prioritar, au invocat neconcordanţa motivelor recursului, în sensul în care criticile deduse judecăţii au fost încadrate în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce rezultă în pagina 2 a cererii de recurs, însă în pagina finală se precizează că recursul este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

Au arătat că recursul nu a fost motivat în raport de motivele de casare prevăzute la pct. 6 şi 7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci în raport doar de pct. 8 al aceluiaşi articol, pentru celelalte motive de casare invocate, fără a fi motivate, se impune a se constata nulitatea recursului faţă de art. 489 C. proc. civ.

Totodată, au considerat că este inadmisibilă solicitarea recurentei-reclamante de casare a hotărârii recurate şi de restituire a cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului, având în vedere dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., precum şi faptul că litigiul dedus judecăţii a fost trimis o dată spre rejudecare la instanţa de apel.

Au susţinut şi că, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate de recurenta-reclamantă cu referire la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel cu privire la tipul de răspundere civilă incidentă în cauză, obligaţiile contractului de finanţare nerambursabilă de la bugetul local, care nu prevăd calitatea de organizator/coorganizator, susţinerile din partea finală a recursului care sunt în sensul reanalizări de către instanţa de control judiciar a stării de fapt nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele stabilite imperativ pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Intimatii-pârâţi au arătat şi că, întrucât decizia civilă nr. 1703A/2021 respectă prevederile art. 501 C. proc. civ., susţinerile părţii adverse potrivit cărora hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 969 şi urm. vechiul C. civ., art. 1270 şi urm. din noul C. civ. şi art. 1312 din Legea nr. 8/1996 nu pot fi luate în considerare.

Faţă de dezlegările date în cauză prin decizia de casare, au susţinut că hotărârea instanţei de apel este legală, având în vedere că respectă prevederile art. 501 C. proc. civ., impunându-se înlăturarea criticilor formulate sub acest aspect.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Municipiul Cluj-Napoca şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu au avut calitatea de organizatori sau coorganizatori ai Festivalului Untold 2015.

Totodată, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că, în speţă, raportat la starea de fapt reţinută, nu a fost dovedită solidaritatea dintre intimaţii-pârâţi Municipiul Cluj-Napoca şi B., prin raportare la natura răspunderii civile contractuale angajate.

Prin urmare, au concluzionat că, în mod legal, instanţa de apel a menţinut hotărârea tribunalului, întrucât doar B. Cluj-Napoca are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, întrucât şi-a întemeiat acţiunea pe tărâmul răspunderii contractuale ca urmare a neexecutării obligaţiilor izvorâre din autorizaţia de licenţă neexclusivă.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 12 mai 2023, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 19 mai 2023 şi, respectiv, la data de 23 mai 2023, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 19 septembrie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursul declarat dereclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2023, a fost admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen pentru judecata căii de atac, în şedinţă publică, la data de 21 noiembrie 2023, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, se observă că, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., printr-o primă critică de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta-reclamantă a înţeles să reproşeze instanţei de apel încălcarea art. 3 C. civ. şi, pe cale de consecinţă, încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1146 C. civ., arătând că, în contextul evaluării noţiunii de exploatare a unei întreprinderi reglementate de legiuitor în alin. (3) a art. 3 C. civ., nu prezintă relevanţă faptul că intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca nu are drept scop obţinerea de profit (scop lucrativ).

În fundamentarea răspunderii solidare a intimatului-pârât Municipiul Cluj-Napoca alături de intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca, aceste texte de lege au făcut obiectul criticilor expuse pentru prima dată în rejudecarea apelului, în cuprinsul notelor scrise depuse la data de 16 noiembrie 2022, consecinţa fiind aceea că instanţa de apel, trecând peste faptul că ele nu au fost susţinute prin cererea de apel iniţială, a păşit la examinarea lor, însă aceasta s-a produs, în ansamblul criticilor, ţinând cont de limitele deciziei de casare şi de ordinea cronologică în care partea a înţeles să le invoce.

În consecinţă, reţinând că recurenta a adus în discuţie argumente legate de solidaritatea debitorilor pe temeiul răspunderii contractuale, în evaluarea criticilor deduse judecăţii recursului, instanţa de recurs urmează să dea prevalenţă celei prin care recurenta a pretins încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi urm. vechiul C. civ., art. 1270 şi urm. noul C. civ. şi art. 1312 din Legea nr. 8/1996, în forma aplicabilă în perioada în litigiu, prin raportare la izvorul răspunderii contractuale - Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 189/2010, cu modificările aduse prin Decizia ORDA nr. 203/2011, care stabileşte obligaţiile organizatorilor de spectacole în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, realizată după autorizarea ei de către A., precum şi solidaritatea coorganizatorilor spectacolului pentru neîndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute de contractul-cadru menţionat.

Totodată, a menţionat că executarea obligaţilor solidare de către unul dintre codebitori îi liberează şi pe ceilalţi codebitori şi profită acestora din urmă, potrivit art. 1039 din vechiul C. civ. (art. 1443 din noul C. civ.), art. 1056 şi art. 1057 din vechiul C. civ.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate.

Prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, instanţa de recurs a trasat elementele de care instanţa de apel trebuie să ţină cont în reevaluarea calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, în coordonatele expuse de reclamantă prin cererea de apel, ţinând cont că temeiul acţiunii este reprezentat de răspunderea civilă contractuală, contractul invocat fiind autorizaţia licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor în concerte, spectacole ori manifestări artistice seria x nr. x/24.07.2015, încheiată între recurenta-reclamanta A. şi intimata-pârâtă B. Cluj Napoca, pentru organizarea festivalului UNTOLD, derulat în intervalul 30.07.2015-02.08.2015.

Or, în prezenţa răspunderii contractuale (excepţia) nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală (regula), câtă vreme Legea nr. 8/1996 nu prevede posibilitatea unei astfel de opţiuni pentru părţile contractante, actul normativ special în materie neînţelegând să deroge de la regimul juridic de drept comun al raportului dintre răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală.

Rejudecând, în limita motivelor de apel, ce au privit în mod exclusiv problema calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul Cluj-Napoca, respectiv a statuărilor obligatorii din decizia de casare, potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a apreciat că raportul juridic contractual vizează exclusiv părţile semnatare ale autorizaţiei licenţă neexclusivă, respectiv reclamanta A. şi pârâta B. Cluj-Napoca, astfel că obligaţiile decurgând din acesta nu se pot răsfrânge asupra Municipiul Cluj-Napoca, terţ faţă de contract.

Acest raţionament este unul corect, întrucât autorizaţia licenţă neexclusivă, ce constituie cauza cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui contract de adeziune, a cărui încheiere este impusă de art. 1 din Metodologia privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 266/2011, conform căruia "1. Utilizatorii de opere muzicale în scop ambiental au obligaţia ca, înaintea oricarei utilizări de opere muzicale, să obţină din partea A. autorizaţia licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţii potrivit tabelului dinprezenta metodologie, indiferent de durata efectivă a utilizării."

Efectele acesteia fiind specifice unui contract sinalagmatic, generează drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente doar între părţi, potrivit art. 1280 C. civ., iar încheierea autorizaţiei nu poate produce efecte nici în favoarea, nici împotriva terţilor.

De vreme ce intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca este partea care a figurat în contract, răspunderea acesteia este una contractuală, care nu poate fi extinsă dincolo de această sferă în privinţa intimatului-pârât Municipiului Cluj-Napoca, faţă de care operează principiile relativităţii şi opozabilităţii efectelor autorizaţiei de licenţă neexclusivă, reglementate de art. 1280 şi art. 1281 C. civ., ceea ce presupune că, prin neparticiparea la încheierea actului juridic, intimatul-pârât Municipiul Cluj-Napoca nu poate exercita drepturile şi nici nu poate executa obligaţiile ce le revin părţilor contractante, fiind terţ faţă de contract.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Metodologia nu reglementează o răspundere contractuală a unui utilizator în domeniu, în caz contrar, ştergându-se orice distincţie între o utilizare autorizată şi una neautorizată. O asemenea teză lipseşte de efecte juridice prevederea din art. 1 al Metodologiei, citată anterior, care obligă pe utilizatori la obţinerea autorizaţiei licenţă neexclusivă în prealabil comunicării publice a operelor, din moment ce desocotirea oricărui utilizator cu organismul de gestiune colectivă s-ar produce în baza Metodologiei, independent de autorizarea prealabilă a utilizării. Or, un asemenea rezultat nu poate fi acceptat în operaţiunea de interpretare a normelor.

Metodologia dă naştere obligaţiei de obţinere a autorizaţiei în sarcina tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat [cărora le este opozabilă Metodologia, potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996], după cum generează şi obligaţia de plată a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi, însă, odată încheiată autorizaţia licenţă neexclusivă cu un utilizator concret, raporturile dintre aceştia sunt reglate prin acest act juridic, ale cărui efecte nu se extind asupra terţilor, în virtutea principiului relativităţii efectelor contractului.

În cazul unei utilizări neautorizate în prealabil, organismul de gestiune colectivă poate pretinde de la utilizator executarea obligaţiei de plată a remuneraţiei, direct în baza Metodologiei, dar în acest caz răspunderea este una delictuală, iar nu contractuală, comunicarea publică efectuată fără autorizarea prealabilă şi fără plata remuneraţiei reprezentând o faptă ilicită.

Acest mecanism este aplicabil şi în cazul coorganizatorilor unui eveniment de natura celui prevăzut de Metodologie, persoane juridice sau persoane fizice autorizate (în sens de profesionişti) care reprezintă "utilizatori" în sensul art. 2 din Metodologie, întrucât "organizează concerte, spectacole sau manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale".

Obligaţiile prevăzute de Metodologie, inclusiv obligaţia obţinerii autorizaţiei licenţă neexclusivă, revin fiecărui utilizator în parte, socotindu-se că fiecare dintre aceştia realizează acte de comunicare publică a operelor muzicale.

Prin urmare, autorizaţia licenţă neexclusivă încheiată cu organismul de gestiune colectivă trebuie să fie acordată tuturor coorganizatorilor, în calitate de utilizatori, din moment ce, astfel cum s-a arătat anterior, autorizaţia licenţă neexclusivă produce efecte exclusiv între părţile acestui act juridic.

În absenţa încheierii autorizaţiei licenţă neexclusivă cu toate persoanele a căror calitate de "utilizator" este invocată de către organismul de gestiune colectivă, răspunderea acestora poate fi atrasă doar pe temei delictual.

Constatările anterioare nu sunt infirmate de caracterul solidar al obligaţiilor prevăzute de Metodologie în sarcina coorganizatorilor unui eveniment în cadrul căruia sunt utilizate opere muzicale [conform art. 2 alin. (2) din Metodologia publicată prin Deciza ORDA nr. 189/2010, invocat de recurentă drept izvor al solidarităţii, "În cazul în care activităţile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manfestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta metodologie"].

Potrivit art. 1443 C. civ., "Obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor."

Pe acest temei, executarea obligaţiei solidare de către unul dintre codebitori presupune, în speţă, ca unul dintre aceştia să solicite de la organismul de gestiune colectivă autorizaţia licenţă neexclusivă, dar acest act juridic trebuie să fie încheiat cu toţi utilizatorii, din moment ce, ulterior, raporturile dintre aceştia decurg din acest act juridic, care produce efecte inter partes, executarea obligaţiei de plată a remuneraţiei putând fi solicitată în acest caz doar pe temeiul contractului.

Metodologia consacră, astfel, o formă de solidaritate legală, fie în coordonatele răspunderii civile contractuale între persoanele care îşi asumă toate calitatea de organizatori şi încheie autorizaţie licenţă cu organismul de gestiune, fie în coordonatele răspunderii civile delictuale între organizatorii unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice care nu încheie autorizaţia de licenţă cu organsimul de gestiune colectivă.

În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante conform cărora Municipiul Cluj-Napoca ar trebui să răspundă solidar în calitate de coorganizator al evenimentului, conform Metodologiei publicate prin decizia ORDA, având în vedere că aceasta vizează răspunderea civilă delictuală, care nu reprezintă cauza acţiunii introductive.

În ceea ce priveşte pretinsa prezumţie a mandatului tacit dintre codebitorii solidari, care ar fi operat prin efectul legii, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că instituţia mandatului tacit între codebitorii solidari poate privi doar aspecte ce ţin de executarea obligaţiei la care sunt supuşi aceştia în egală măsură, respectiv obţinerea autorizaţiei licenţă neexclusivă, dar nu poate reprezenta temeiul naşterii obligaţiei plăţii remuneraţiei în sarcina celui care nu a înţeles să se oblige contractual, atunci când se solicită instanţei obligarea acestuia din urmă la îndeplinirea prestaţiei pe temei contractual.

Este nefondată şi critica cu privire la încălcarea de către instanţa de apel a art. 3 C. civ. şi, pe cale de consecinţă, încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1146 C. civ., în contextul evaluării noţiunii de exploatare a unei întreprinderi reglementate de legiuitor în alin. (3) a art. 3 C. civ.

Instanţa de apel a apreciat că prezumţia de solidaritate instituită de art. 1446 C. civ. nu operează în cauză, având în vedere, pe de o parte, că textul de lege face referire la "obligaţii contractante", ceea ce conduce la temeiul răspunderii contractuale, iar pe de altă parte, că federaţia este o organizaţie fără scop patrimonial, potrivit art. 35 din Ordonanţa nr. 2/2000, ce nu intră în sfera definiţiei de întreprindere, câtă vreme actele, chiar de natură comercială, privite stricto sensu, ce intră în exerciţiul activităţii sale, cu consecinţa obţinerii de beneficii, se circumscriu scopului federaţiei.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 1446 C. civ. instituie o prezumţie de solidaritate "între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel", însă, fără nici un dubiu, raportat la sediul materiei şi la cuprinsul normei în discuţie, aceasta se aplică numai în situaţia unor obligaţii civile derivând din acte juridice, fiind "obligaţii contractate".

Pe de altă parte, sintagma "exploatarea unei întreprinderi" este definită de alin. (3) al art. 3 C. civ. ca fiind exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

Aşadar, întreprinderea (ca profesionist al raporturilor juridice) constă în activitatea organizată exercitată de una sau mai multe persoane, prin intermediul căreia, fie se produce, administrează sau înstrăinează bunuri, fie se prestează servicii, aceasta indiferent dacă se urmăreşte sau nu un scop lucrativ.

Însă noţiunea de întreprindere nu este compatibilă cu cea a federaţiei dată de Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Astfel, potrivit art. 35 alin. (2) din actul normativ evocat, "Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol."

În cauză, intimata-pârâta B. Cluj-Napoca este constituită potrivit O.G. nr. 26/2000, scopul declarat al acesteia fiind învestirea în tineret pentru o dezvoltare urbană sustenabilă şi responsabilă şi susţinerea comunităţilor de tineri din Cluj-Napoca prin implementarea progamului Cluj-Napoca Capitala Europeană a Tineretului 2015 şi organizarea de diverse programe sau proiecte.

Prin Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x a Proiectului intitulat "Rezervarea artiştilor internaţionali principali pentru programul 2015", intimata-pârâtă a obţinut de la bugetul local finanţarea necesară derulării activităţilor în vederea atingerii obiectivelor proiectului, în calitate de organizator.

Intimata-pârâtă este, aşadar, o persoană juridică cu organizare proprie şi un scop nelucrativ, ceea ce impune concluzia includerii sale în categoria profesioniştilor, iar împrejurarea că aceasta a desfăşurat o serie de activităţi necesare îndeplinirii scopului său, nu poate fi interpretată ca reprezentând exploatare a unei întreprinderi, întrucât nu constituie o activitate economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic.

Argumentul soluţiei creării unui prejudiciu în patrimoniul recurentei-reclamante, prin prisma încălcării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, în sensul în care Municipiul Constanţa se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor faţă de autorii operelor muzicale şi încalcă dreptul lor patrimonial de autor, care include şi dreptul la remunerare, nu poate fi reţinut în cazul nesocotirii unei obligaţii legale (utilizarea de opere muzicale prin comunicare publică în scop lucrativ, pentru care era ţinut pârâtul la plata unor remuneraţii), după cum nu poate fi reţinut nici pentru stabilirea calităţii de codebitor al acestor obligaţii exclusiv în sarcina intimatului-pârât, pentru cele deja arătate în cele ce preced.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată prin prisma aprecierii instanţei de apel asupra dezlegării complete a chestiunii calităţii procesuale pasive prin decizia de casare, în condiţiile în care instanţa de recurs a tranşat doar aspectul ce viza calitatea procesuală pasivă a Municipiului Cluj-Napoca pentru pretenţii care îşi au izvorul în răspunderea contractuală întemeiată pe contractul autorizaţie licenţă neexclusivă seria x nr. x, nu şi cel în contractul-cadru (metodologie), pe temeiul căruia şi-a întemeiat pretenţiile şi apelul, chestiune cu care instanţa nu a fost învestită prin cererea de recurs anterioară şi nici nu a fost pusă în dezbaterea părţilor.

Înalta Curte aminteşte că, dată fiind natura juridică a recursului, aceea de cale extraordinară de atac, al cărei scop este, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acela de a supune instanţei de recurs examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalităţii deciziei de casare sub aspectul nedezlegării raportului juridic contractual ce decurge din Metodologie nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs, pentru remedierea eventualelor greşeli de judecată sau de ordin procedural, partea având la îndemnă alte remedii procesuale prevăzute de lege.

În considerentele deciziei de casare, pronunţate în primul ciclu procesual, în evaluarea criticilor formulate de Municipiului Cluj-Napoca cu privire la nesocotirea prevederilor art. 36 C. proc. civ., instanţa de recurs a reţinut că soluţia dată de curtea de apel s-a fundamentat pe o greşită determinare a subiectelor raportului juridic de drept material dedus judecăţii, ţinând cont de motivele cererii de chemare în judecată, temeiul ce a stat la baza demersului judiciar şi normele legale incidente în cauză.

În rejudecare, curtea de apel a evocat dispoziţiile C. civ. în materia răspunderii civile contractuale, a cărei incidenţă a fost reţinută în cauză cu putere de lucru judecat prin decizia de casare, precum şi cele care reglementează răspunderea solidară a debitorilor, şi, pornind de la starea de fapt reflectată de probatoriul administrat în reevaluarea chestiunea calităţii procesuale pasive a Municipiului Cluj-Napoca, a apreciat că doar intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca poate fi chemată să acopere prejudiciul pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale izvorâte din autorizaţia de licenţă neexclusivă seria x nr. x/24.07.2015, cea care a fost parte contractantă.

O altă critică de nelegalitate a deciziei atacate, susceptibilă de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a raportat la faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel şi a probelor ce vizau calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator al spectacolului în litigiu, cu trimitere la aspectele ce ţin de calitatea de organizator (coorganizator) al unui eveniment dedusă din situaţia de fapt circumstanţiată de asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării evenimentului, pe care l-a iniţiat şi l-a finanţat; înfiinţarea B. din iniţiativa Municipiului Cluj-Napoca cu scopul declarat de a gestiona şi de a asigura astfel managementul programului Tineret@Cluj-Napoca 2015 (Capitala Europeană a Tineretului); compunerea echipei care s-a ocupat de coordonarea proiectului; colaborarea cu mai multe asociaţii în legătură cu evenimentul ce a avut loc.

Înalta Curte apreciază că nemotivarea hotărârii sub aspectul omisiunii analizei motivelor de apel a fost invocată doar formal, în realitate, prin criticile formulate, recurenta-reclamantă tinde la reaprecierea situaţiei de fapt prin reanalizarea probelor, însă instanţei de apel i-a fost atribuită atât competenţa de a evalua şi a hotărî în privinţa administrării probelor care sunt utile şi concludente pentru stabilirea situaţiei de fapt, căreia i se circumscrie raportul juridic litigios, cât şi puterea de a aprecia liber probele concret administrate, în concordanţă cu art. 258 corelat cu art. 264 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., drept pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.