Jurisdictional conflict over enforcement objection: persistence of the court that authorized enforcement despite debtor's foreign domicile

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 02 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2023, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestaţie la executare, solicitând instanţei să dispună anularea în parte a somaţiei emise în data de 10 ianuarie 2023, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la aceeaşi dată în dosarul de executare silită nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C., cu consecinţa reducerii cheltuielilor de executare, constând în onorariu avocaţial pentru faza executării silite, în cuantum de 5.000 de RON, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de dezînvestire nr. 605 din 06 aprilie 2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 raportat la art. 651 din C. proc. civ., şi a reţinut că încuviinţarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 5641/13.07.2022 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2022, a fost dispusă de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2022.

Astfel, a reţinut că instanţa care a încuviinţat executarea silită rămâne competentă să soluţioneze toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9604 din 24 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a reţinut incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii legale, şi anume art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., însă a apreciat că speţei nu îi sunt aplicabile considerentele Decizei nr. 20/2021 pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, care consacră principiul unicităţii instanţei de executare, întrucât aceasta ar avea ca premisă existenţa unui titlu executoriu în care figurează mai mulţi debitori care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Pe cale de consecinţă, constatând că sediul debitorului A. nu se află în ţară, a făcut aplicarea tezei a II-a din art. 651 C. proc. civ., care stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul creditorului, care se află în Ploieşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de debitorul A., prin care se solicită anularea în parte a somaţiei emise în data de 10 ianuarie 2023, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la aceeaşi dată în dosarul de executare silită nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C., reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariu avocaţial pentru faza executării silite, în cuantum de 5.000 de RON, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea intimatului creditor B. la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reţinând că, raportat la obiectul dosarului, este incident principiul unicităţii instanţei de executare, în timp ce a doua instanţă a reţinut că sediul debitorului nu se află în ţară, astfel că devine incidentă teza a II-a din art. 651 C. proc. civ., sens în care instanţa de executare este cea de la sediul creditorului.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanţă şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din data de 16 decembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2022, aflată la dosarul Judecătoriei Ploieşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ C. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitorului A. în dosarul de executare silită nr. x/2022, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5641/13.07.2022, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2022, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului B., rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare.

În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Chiar dacă decizia pronunţată în recurs în interesul legii se referă în mod expres la situaţia în care debitorii din titlul executoriu au domicilii în circumscripţii teritoriale diferite, întrucât această situaţie genera, în practică, dificultăţi de interpretare (în special în cazurile în care se solicita încuviinţarea executării silite distinct, pentru fiecare creanţă ce revine fiecărui debitor în parte, fiind stabilite, deci, mai multe instanţe de executare, în acelaşi dosar de executare), cu atât mai mult se poate aprecia că principiul unicităţii instanţei de executare este aplicabil situaţiei în care există un singur debitor, în acest caz neputând fi susţinut în mod valabil că, odată stabilită instanţa de executare, prin pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a executării silite, ocazie cu care s-a verificat competenţa prin raportare chiar la debitorul în cauză, aceasta s-ar putea schimba pe parcursul procedurii execuţionale.

Aşadar, aplicând pentru identitate de raţionament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.