Territorial jurisdiction for divorce when defendant resides abroad and no common residence in Romania

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 27 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., desfacerea căsătoriei încheiată în data de 22 iulie 2017, conform certificatului de căsătorie nr. 1352 emis de Primăria Timişoara, în conformitate cu art. 373 lit. c) C. civ. exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi fată de minorul D., stabilirea domiciliului minorului D. la locuinta reclamantei din comuna Ţigăneşti; stabilirea unei pensii de întreţinere lunare pentru minorul D. pe care să o plătească pârâtul; revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de E.; stabilirea paternităţii, în sensul ca pârâtul C. este tatăl minorului F., să se dispună în registrul de executări civile şi în certificatul de naştere al minorului F. să fie înscris numele pârâtului C. la rubrica "numele tatălui"; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului F., atât de către reclamantă, cât si de pârâtul C., stabilirea domiciliului minorului F. la mamă şi obligarea pârâtului C. la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului F..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. c), art. 397, art. 400, art. 402, art. 529 şi art. 530 C. civ.

La data de 13 octombrie 2022, reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta este tatăl minorului G., urmând a fi efectuate cuvenitele menţiuni în actele de stare civilă ale minorului, iar ca urmare a acestei constatări, autoritatea părintească asupra acestui minor să se exercite în comun, de către părinţi, locuinţa minorului să se stabilească la reclamantă, iar pârâtul C. să achite o pensie de întreţinere în favoarea minorului G..

În drept, a invocat art. 204 C. proc. civ.

Judecătoria Alexandria, prin sentinţa civilă nr. 43 din 11 ianuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în raport cu ultima locuinţă comună a soţilor, despre care a reţinut că s-ar afla în Timişoara, unde locuieşte, în prezent, şi pârâtul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1303 din 07 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de către reclamanta A., a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alexandria, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Timişoara a reţinut că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în Spania, astfel cum reiese din recunoaşterile ambelor părţi, precum şi că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, unde soţii au locuit pentru scurt timp, imediat după încheierea căsătoriei.

A mai reţinut instanţa că, în vederea stabilirii competenţei teritoriale, se are în vedere domiciliul, în sensul de locuinţă efectivă, iar nu de domiciliu legal, de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, orice schimbare ulterioară a domiciliului fiind irelevantă.

Astfel, a constatat că, la data sesizării instanţei, pârâtul B. locuia efectiv în Spania, nefiind făcută dovada că acesta ar fi locuit în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara anterior datei de 27 aprilie 2022.

În acest context, instanţa a apreciat că devine incidentă ipoteza subsidiară prevăzută de art. 915 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., respectiv cea potrivit căreia, atunci când niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, iar locuinţa pârâtului se află în străinătate, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Sub acest aspect, a constatat instanţa că din cartea de identitate a reclamantei reiese că aceasta figurează cu domiciliul legal în judeţul Teleorman încă din data de 15 februarie 2022, anterior înregistrării cererii de divorţ, şi până la data de 03 august 2031, iar pârâtul-reclamant nu a produs probe din care să reiasă că reclamanta-pârâtă nu a locuit faptic la această adresă din data de 15 februarie 2022.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, instanţele aflate în conflict făcând aplicarea fie a tezei I, fie a tezei a II-a din dispoziţiile art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu ultimul domiciliu comun al soţilor şi cu privire la locuinţa pârâtului.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.".

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Noţiunea "domiciliu comun" conţinută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. semnifică ultima locuinţă în care soţii au convieţuit în mod efectiv şi unde s-a desfăşurat viaţa lor de familie, relevanţă având, la stabilirea competenţei teritoriale, locuinţa în fapt, iar nu cea menţionată în cărţile lor de identitate.

În speţă, se constată că, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., cât şi din cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale depuse de pârâtul B. reiese că părţile au locuit împreună în Spania, iar nu în România, reclamanta părăsind domiciliul conjugal în anul 2019.

În acest context factual, se exclude incidenţa în speţă a primei teze prevăzute în art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, astfel cum reiese din verificările efectuate de Judecătoria Timişoara cu privire la domiciliul pârâtului, respectiv adresa din 05 iulie 2023 emisă de Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Teleorman, pârâtul figura cu domiciliul în Spania în perioada 12 februarie 2021 - 09 noiembrie 2022.

Mai mult, la pagina 5, penultimul paragraf, din întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul B. în dosarul nr. x/2022, formulată în data de 15 mai 2022, acesta susţine că "în momentul de faţă lucrez în Spania…".

De asemenea, potrivit susţinerilor reclamantei, necontestate de pârât, pârâtul a revenit în ţară în luna mai a anului 2022, ulterior introducerii cererii de divorţ pe rolul instanţei, în data de 27 aprilie 2022. Orice dovadă privind prezenţa în ţară a pârâtului ulterior acestui moment este lipsită de relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei de soluţionare a cererii cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa.

Cât priveşte situaţia reclamantei, din cuprinsul cărţii de identitate a acesteia, aflată la dosarul Judecătoriei Timişoara, reiese că aceasta locuia la data introducerii cererii de divorţ, în comuna Ţigăneşti, sat Ţigăneşti, str. 24 ianuarie nr. 75, judeţul Teleorman, aspect ce nu a fost infirmat de către niciuna dintre părţi.

În aceste condiţii, cum la data demarării litigiului, respectiv 27 aprilie 2022, reclamanta locuia în comuna Ţigăneşti, judeţul Teleorman, iar pârâtul locuia efectiv în Spania, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamanta.

Or, în cauză, reclamanta are domiciliul în comuna Ţigăneşti, judeţ Teleorman, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Alexandria, instanţă competentă să soluţioneze cererea de divorţ dedusă judecăţii.

Cât priveşte cererile accesorii, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor, pensie de întreţinere, în conformitate cu prevederile art. 919 raportat la art. 123 C. proc. civ., acestea urmează a se judeca de instanţa competentă pentru cererea principală, care este, aşa cum s-a arătat anterior, Judecătoria Alexandria.

Referitor la cererile de stabilire a paternităţii în privinţa minorilor F. şi G., în condiţiile în care Judecătoria Alexandria nu procedat la verificarea competenţei sale şi în raport cu aceste cereri principale, ce atrăgeau o competenţă diferită în raport cu cererea de divorţ, şi nu a dispus disjungerea acestora, Înalta Curte constată că, această instanţă, în mod implicit, a rămas competentă teritorial să le soluţioneze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.