Recourse against denial of cancellation of property compensation decision ruled inadmissible

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea Deciziei de Compensare nr. 26419/09.05.2019 emisă de pârâtă, emiterea unei noi Decizii/Titlu de Despăgubire în condiţiile Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 209/22.12.2005, cu luarea în calcul a valorii de 261.486 RON, precum şi aplicarea de penalităţi de întârziere pentru emiterea acestei decizii peste termenul limită stabilit de către instanţă. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2419 din 05 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, unde a fost înregistrată la data de 12.12.2019.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Buzău

Prin sentinţa civilă nr. 270 din data de 11 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Buzău, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata de despăgubiri civile pentru daune morale; a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Autoritatii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, îndreptată împotriva Deciziei de compensare nr. 26419/2019 emisă de către intimată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în apel

Prin decizia civilă nr. 588 din 02 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 270 din data de 11 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti asupra contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 66 din 12 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 66 din 12 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs contestatoarea A., prin care invocă chestiuni de fapt, solicitând anularea Deciziei de compensare nr. 26419/2019 emisă de pârâtă, precum şi a raportului de evaluare ce a stat la baza acesteia, având în vedere că acestea ar fi fost emise cu nerespectarea normelor care reglementează modalitatea de calcul a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite, în condiţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost invocate pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei în data de 07 martie 2023, conform dovezii aflate la dosar, însă aceasta nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II. 1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Art. 634 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

În speţă, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 66 din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată ".

Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv decizia civilă nr. 588 din 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă este o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de apel, în materia Legii nr. 165/2013, hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia recurată, pronunţată în contestaţie în anulare, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

II. 2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 66 din 12 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este nelegală, însă, în continuare acesta nu s-a raportat la considerentele deciziei atacate, arătându-şi doar nemulţumirea cu privire la parcursul procesual anterior, invocând stabilirea eronată a situaţiei de fapt din dosar, în urma aprecierii probelor din dosar, reluând motivele redate în susţinerea acţiunii introductive de instanţă, fără a se raporta la soluţia de inadmisibilitate pronunţată în cauză de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurenta nu a făcut trimitere la considerentele curţii de apel, la modalitatea în care a fost aplicată sancţiunea inadmisibilităţii, şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurenta-contestatoare a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Drept urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 şi art. 508 alin. (4) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 66 din data de 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 66 din data de 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.