Moral damages claim for defamation rejected as late appeal annulled on cassation for failure to pay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la data de 8 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E., obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii (235.000 RON, conform precizării reclamanţilor) către fiecare parte, reprezentând daune morale, şi la plata oricărei sume efectuate în acest dosar.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 252, art. 253, art. 1357 şi art. 1349 din C. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa

Prin sentinţa civilă nr. 1916 din 28 noiembrie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată, şi i-a obligat pe reclamanţi la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat.

3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti

Prin decizia civilă nr. 2267 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea de repunere în termen, formulată de apelantul - reclamant D.. A admis excepţia tardivităţii apelului formulat de reclamantul D. împotriva sentinţei civile nr. 1916 din 28 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, invocată de intimata -pârâtă. A respins apelul formulat de reclamantul D. împotriva sentinţei nr. 1916 din 28 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâta E., şi reclamanţii A., B., C., ca tardiv formulat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2267 din 20 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul D..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere aspectele statuate de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 369/2017, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare de la 20 iulie 2017, fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017.

În această situaţie, a susţinut că instanţa de apel nu a prevăzut, în dispozitivul deciziei, calea de atac a recursului, în concordanţă cu dispoziţiile legale şi principiile de drept. Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă împotriva acesteia neavând niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea, în mod greşit, de către instanţă, a termenului pentru exercitarea căii de atac, constituie cauză de repunere în termen.

În cazul în care instanţa respinge, ca inadmisibilă, calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la aceasta, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. Iar atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.

Încălcarea regulilor de procedură de către instanţă atrage aplicarea sancţiunea nulităţii, putându-se reţine şi că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept.

De asemenea, recurentul a susţinut că judecătorul nu a analizat problemele de drept deduse judecăţii, prin raportare la susţinerile părţilor, la cadrul normativ aplicabil şi la probatoriul administrat în cauză.

Concret, în motivarea hotărârii atacate au fost redate fidel doar argumentele expuse de parte, prin cererile depuse la dosar. Recurentul a arătat că motivarea sumară a hotărârii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor textului art. 425 din C. proc. civ., prin raportare la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât lipsa de consistenţă a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar. Considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să fie logice, clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite să impună o concluzie. Nemotivarea hotărârii judecătoreşti echivalează cu soluţionarea procesului fără a se intra în cercetarea judecătorească, aspect de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

Apreciază că, atâta timp cât instanţa nu a analizat probele administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, nu a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată în dispozitiv rămâne nesusţinută şi formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

I s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura accesul la dublul grad de jurisdicţie.

Pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată, cu care a învestit instanţa de judecată, potrivit argumentării instanţei, ce a stat la baza respingerii cererii, curtea nu a efectuat un control judecătoresc faţă de ceea ce recurentul a solicitat.

Deşi a învederat că va dovedi prin înscrisuri împrejurările susţinute prin cererile formulate, instanţa nu a luat în considerare aceste aspecte, soluţionând cauza pe baza unei excepţii, fără a intra în cercetarea judecătorească a apelului.

Faptul că a fost în imposibilitate de prezentare la primul termen de judecată, cu dovezile în sprijinul cererii de apel, nu îndreptăţea instanţa să nu mai acorde un alt termen sau să amâne pronunţarea. Astfel, curtea i-a încălcat dreptul la o instanţă, care ar trebui să fie real, iar nu iluzoriu.

De asemenea, deşi a solicitat administrarea unor probe, atât verbal cât şi prin e-mail, instanţa le-a ignorat, nepronunţându-se asupra lor, fiind încălcat, astfel, şi principiul contradictorialităţii.

Recurentul a menţionat că instanţa de apel şi-a bazat considerentele pe alte motive, care sunt contradictorii, care conduc la concluzia că nu a înţeles obiectul de învestire sau că a nu a lecturat motivele care au determinat introducerea cererii de chemare în judecată. Motivele contradictorii sunt prezente în întreaga motivare a hotărârii atacate, instanţa de apel neluând în considerare apărările formulate şi probatoriul solicitat.

Judecătorul apelului a avut în vedere doar opiniile intimaţilor, fără a motiva înlăturarea aspectelor criticate de recurent, atestate prin probele administrate.

Recurentul a arătat că promovarea cererii de chemare în judecată a fost determinată de soluţia dată de parchet urmării penale efectuate pentru infracţiunea de denunţare calomnioasă. Procurorul avea posibilitatea de aplica prevederile art. 318 alin. (6) lit. a), teza a II-a, însă nu a înţeles să le dea eficienţă. Din acest motiv, s-a adresat instanţei civile pentru repararea prejudiciului creat ca urmare a denunţării calomnioase. Iar cererea de chemare în judecată nu ar fi trebuit timbrată, în raport de problema de drept dedusă judecăţii.

Cât priveşte proba cu interogatoriul, a arătat că aceasta, deşi a fost solicitată şi administrată, interogatoriul fiind transmis prin e-mail în termenul legal, instanţa, fără a face cuvenitele verificări, a apreciat că nu a fost prezentat, decăzându-l pe recurent din dreptul de a-l administra. Această împrejurare constituie un motiv de casare, deoarece instanţa a înlăturat o probă fără niciun motiv, fapt ce contravine principiilor procesuale şi care nu poate fi remediat decât prin administrarea sa de către instanţa competentă.

Recurentul a susţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, conform jurisprudenţei CEDO, proba prejudiciului moral fiind în sensul că dovada producerii faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele trebuind să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie sau rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

5. Apărările formulate în recurs

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor care nu au depus întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că decizia nr. 2267 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este susceptibilă de recurs, conform art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 97 din C. proc. civ., recursul a fost declarat în termen legal, cererea de recurs este semnată iar motivele invocate nu vizează soluţia pronunţată prin decizia recurată, astfel că nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., cum susţine recurentul.

De asemenea, s-a reţinut că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 200 RON, deşi a fost citat cu menţiunea de a face o astfel de dovadă.

Prin rezoluţia din data de 27 aprilie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru analizarea admisibilităţii în principiu la data de 19 octombrie 2023.

La data de 18 octombrie 2023, recurentul a depus o cerere de amânare a cauzei, pentru lipsă de apărare şi, în subsidiar, o cerere de recuzare a completului.

La termenul din data de 19 octombrie 2023, Înalta Curte a respins cererea de amânare, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă din data respectivă şi a dispus amânarea pronunţării, pentru a se soluţiona cererea de recuzare de către completul imediat următor. În acest sens, pronunţarea a fost amânată iniţial la data de 2 noiembrie 2023 şi ulterior la data de 16 noiembrie 2023.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recuzare a completului CF x fost respinsă.

La data de 16 noiembrie 2023, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei netimbrării recursului, invocate din oficiu.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, din perspectiva excepţiei netimbrării, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din acelaşi act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "

Art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

În cauza pendinte, prin rezoluţia de primire s-a stabilit, în sarcina recurentului, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, pentru motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.. Taxa a fost calculată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa comunicată la data de 27 decembrie 2022 (dovada de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurentului că are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 RON, sub sancţiunea anulării recursului, ca netimbrat. Însă, până la data şedinţei de judecată, obligaţia nu a fost îndeplinită.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În aceste condiţii, Înalta Curte, reţinând că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancţionează cu anularea cererii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul D. împotriva deciziei nr. 2267 din 20 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2023.