Revision appeal challenging confirmation of appellate lapse as res judicata violation; cassation admissibility for failure to articulate specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1097/Ap. din 5 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 518/Ap/22.03.2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Comuna Buneşti, reprezentată prin Primar, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Buneşti şi Comisia Locală pentru Inventarierea Terenurilor constituită la nivelul U.A.T. Buneşti în temeiul Legii nr. 165/2013, Agenţia Domeniilor Statului, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. şi D., ambele în calitate de moştenitoare a intimaţilor E. şi F..

Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs revizuenţii B. şi A..

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenţii au invocat, în esenţă, următoarele aspecte:

Recurenţii au susţinut că, prin decizia civilă nr. 1097/Ap. din 5 iulie 2022, Curtea de Apel Braşov a omis să aplice dispoziţiile imperative ale art. 509. alin. (1), pct. 8 şi alin. (2), precum şi ale art. 513, alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia recurată, instanţa a invocat numai motive străine de natura cauzei şi a încălcat autoritatea de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, principiul securităţii raporturilor juridice, normele de drept material prevăzute imperativ de dispozitiile art. 476, alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispozitiile art. 5 alin. (4), art. 7, art. 8, art. 9, alin. (2), art. 14, alin. (5) şi (6), art. 20, art. 22, art. 6, alin. (1) C. proc. civ., Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, potrivit căruia deţin un bun, respectiv terenul în suprafaţă de 6,63 ha, consemnat în titlul de proprietate nr. x/07.10.2008, art. 6 alin. (3) din TFUE.

De asemenea, Curtea de Apel Braşov a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport de decizia nr. 1392/Ap. din 6 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016, fiind respinse definitiv cererile intimaţilor defuncţi de înscriere în Cartea Funciară a operaţiunilor conform raportului de expertiză nr. x/2015.

Prin încheierea din 21.01.2021, Curtea de Apel Braşov a dispus suspendarea judecăţii cauzei, deşi revizuenţii au învederat că nu pot exista moştenitori ai intimaţilor defuncţi.

Curtea de Apel Braşov avea obligaţia de a repune pe rol cauza din oficiu, în baza art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Referindu-se, în continuare, la decizia civilă nr. 518/Ap. din 22.03.2022, recurenţii au dezvoltat situaţia de fapt privind istoricul proprietăţii suprafeţelor de teren denumite "terenuri îngrădit excedentar", precum şi cererile pe care le-au formulat, obligaţiile pe care le-au îndeplinit în cursul procesului, dar şi normele de drept încălcate de către instanţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele Agenţia Domeniilor Statului, Comuna Buneşti, Comisia Locală de Fond Funciar Buneşti, Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a Legilor Fondului Funciar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 3 octombrie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul şi suplimentul la acesta, întocmite în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., au fost analizate în completul filtru şi au fost comunicate părţilor potrivit dovezilor de înmânare de la dosar.

Intimata Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar a expus un punct de vedere la suplimentul de raport prin care a solicitat să nu se admită în principiul recursul.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., asupra excepţiilor reţinute prin raport şi suplimentul la raport, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta B. şi va respinge ca tardiv recursul formulat de revizuentul A., pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de revizuenta B. Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 1097/Ap/05.07.2022, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 518/Ap/22.03.2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, reţinând că nu este incident cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât prin decizia civilă nr. 518/Ap/22 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov prin care s-a constatat perimarea cererii de apel nu s-a adus atingere deciziei nr. 1392/Ap/2017 a Tribunalului Braşov prin care s-a respins ca tardiv apelul declarat de apelanţii F. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 205/2017 pronunţate de Judecătoria Rupea prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor, deoarece prin această din urmă hotărâre nu s-a analizat modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate privind imobilul înscris în CF nr. x Buneşti nr. top x, cum greşit apreciază revizuenţii.

Deşi prin cererea de revizuire se arată că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la chestiuni vizând fondul cauzei relativ la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare asupra imobilului înscris în CF x Buneşti, nr. top x şi cu privire la modificarea suprafeţei acestuia, hotărârile judecătoreşti invocate şi care trebuie verificate sub aspectul invocat de revizuenţi, respectiv decizia civilă nr. 518/Ap/22.03.2022 a Curţii de Apel Braşov şi decizia civilă nr. 1392/Ap/06.10.2017 a Tribunalului Braşov nu au analizat fondul cauzei, prin prima decizie constatându-se perimarea apelului iar prin cea de-a doua decizie constatându-se tardivitatea apelului.

Prin urmare, instanţa de revizuire a reţinut că aspectele legate de modalitatea de soluţionare a excepţiei perimării, respectiv faptul că instanţa de apel ar fi trebuit să efectueze din oficiu anumite acte de procedură şi faptul că cererea nu ar fi rămas în nelucrare din culpa revizuenţilor şi celelalte critici aduse de aceştia soluţiei date excepţiei de perimare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu pot fi analizate pe calea cererii de revizuire, această excepţie a perimării nefiind legată de o pretinsă autoritate de lucru judecat stabilită printr-o hotărâre anterioară.

Se constată că, prin memoriul de recurs, revizuenta B. nu aduce nicio critică de nelegalitate deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., ci susţine doar că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiuni vizând fondul cauzei, reia istoricul litigiului şi prezintă doar aspecte privind fondul cauzei.

Or, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că susţinerile invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, întrucât recurenta indică formal ipotezele prevăzute de pct. 6, 7 şi 8 ale alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., fără a dezvolta şi a arăta în concret însă motivele pentru care decizia ar trebui casată în raport cu considerentele reţinute de instanţa de revizuire.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. c), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că recursul este calea extraordinară de atac de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, ceea ce nu implică recunoaşterea posibilităţii părţilor de a o critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii atacate, prin raportare la motivele de casare prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă şi/sau reevaluarea situaţiei de fapt.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a arătat că faptele sunt stabilite în mod suveran de către instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică, pe baza hotărârii recurate, modalitatea în care au fost aplicate de către instanţa de apel normele de drept procesual şi/sau material situaţiei de fapt deja stabilite.

Ca atare, scopul recursului transcende interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, cel care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

Din moment ce în recurs nu se poate cenzura situaţia de fapt, ci doar se verifică legalitatea deciziei pronunţate în apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată, rezultă că instanţa de recurs nu are competenţa de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond şi nici de a analiza criticile care privesc temeinicia deciziei instanţei de apel.

Or, în prezenta cauză, se constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc fondul pretenţiilor deduse judecăţii şi nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Mai mult, recurenta nu argumentează în vreun fel nelegalitatea deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, prin raportare la soluţia de respingere a cererii de revizuire şi la considerentele care o susţin, limitându-se la a prezenta istoricul litigiului şi exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a pretenţiilor sale de către instanţele de fond.

Memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate a deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei de revizuire, deşi condiţia esenţială a motivării recursului implică determinarea greşelilor imputate instanţei, în raport cu soluţia pronunţată în privinţa cererii cu care a fost învestită, precum şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Această cerinţă nu este satisfăcută de conţinutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluţia şi argumentaţia logico-juridică avută în vedere de către instanţa de revizuire la pronunţarea deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, reţinând, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de revizuenta B..

Referitor la recursul declarat de revizuentul A., se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În ceea ce priveşte modalitatea de calcul al acestui termen, sunt incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, conform dovezii aflate la dosarul de apel, decizia recurată a fost comunicată revizuentului A. la 22 iulie 2022, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, care se împlineşte la 22 august 2022. Or, potrivit dovezii aflate la dosar, recurentul-revizuent A. a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la 24 august 2022, cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat de către recurentul-revizuent A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1097/Ap din 5 iulie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2023.