Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2081/2023 AI generated

Territorial competence for execution challenges: debtor's domicile at seizure supersedes court of enforcement clause issuance

Case Number Decizia nr. 2081/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Brașov District Court, determining it is the competent court to adjudicate the merits. The dispute involved a challenge to a forced execution and related enforcement measures, initiated in 2015 based on a lease agreement with an enforcement clause, where the Brașov court initially referred the case to the Bucharest Sector 1 court, arguing that the executing court must be the one that granted the enforcement clause, while the Bucharest court declined on the grounds that the debtor’s domicile was in Brașov. The High Court ruled that the competence for granting an enforcement clause is governed by distinct rules (Art. 6401 Civil Procedure Code) separate from the rules for the executing court (Art. 650 Civil Procedure Code), and therefore the venue for the execution challenge is determined by the debtor’s domicile at the time the execution organ was seized, not by the location of the court that issued the enforcement clause.

Legislator headnote

AI generated

art. 650 C. proc. civ, art. 713 C. proc. civ, art. 6401 C. proc. civ, art. 650 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Territorial competence for execution challenges: debtor's domicile at seizure supersedes court of enforcement clause issuance: Prin sentinţa civilă nr. 6846/12.09.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 713 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1), astfel cum erau în vigoare la data cererii de executare silită, 06.04.2015, reţinând că domiciliul debitorului este situat în municipiul Braşov.

Keywords

AI generated
grounds of jurisdiction lease agreement execution of seizure domicile enforcement assigned competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 05.01.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2015 pe rolul B.E.J. D., anularea popririi instituite în data de 23.11.2022, a încheierii de stabilire a cheltuielilor execuţionale, cu cheltuieli de judecată şi restituirea taxei de timbru.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4607/12.05.2023, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că executarea silită a fost demarată în februarie 2015, încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, faţă de un debitor ce avea la acel moment domiciliul în Mun. Braşov, în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de contract de închiriere învestit cu formulă executorie privitor la un imobil obiect al locaţiunii situat în Sectorul 1 Bucureşti, cu respectarea principiului unicităţii instanţei de executare şi a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în R.I.L. nr. 20/2021. Faţă de natura executării silite demarate în dosarul nr. x/2015, este aplicabil principiul unicităţii instanţei, respectiv instanţa care a învestit cu formulă executorie să fie şi cea care va soluţiona contestaţia la executare

Prin sentinţa civilă nr. 6846/12.09.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 713 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1), astfel cum erau în vigoare la data cererii de executare silită, 06.04.2015, reţinând că domiciliul debitorului este situat în municipiul Braşov.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Braşov.

Astfel, se constată că cele două instanţe aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii, în raport cu prevederile art. 650 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Judecătoria Braşov reţinând că executarea silită a fost demarată în februarie 2015, încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, faţă de un debitor ce avea la acel moment domiciliul în Mun. Braşov, iar Judecătoria Braşov reţinând că domiciliul debitorului este situat în municipiul Braşov la data cererii de executare silită.

Potrivit art. 650 C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data sesizării organului de executare, 06.04.2015, respectiv data înregistrării cererii de executare silită pe rolul executorului judecătoresc, "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.(…) (2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe (…).".

Potrivit art. 713 C. proc. civ. de la acelaşi moment, "(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare.(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului (…).".

Conform art. 6401 C. proc. civ., în vigoare la data sesizării organului de executare, "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.(2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales. (…).

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor redate anterior se reţine că învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii care nu sunt hotărâri judecătoreşti nu se realizează de către instanţa de executare.

Aşa cum corect a reţinut Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, procedura învestirii cu formulă executorie nu prevede faptul că învestirea se realizează de către instanţa de executare, iar stabilirea competenţei instanţei care soluţionează cererea de învestire se realizează prin raportare la norme de competenţă distincte de cele instituite pentru instanţa de executare (6401 pentru procedura învestirii şi 650 pentru instanţa de executare).

În consecinţă, având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea domiciliul în municipiul Braşov, rezultă că Judecătoria Braşov este instanţa de executare, competentă material şi teritorial a soluţiona şi contestaţia la executare, în conformitate cu art. 713 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2023.